Draga mea, iti tin pumnii sa fii tare si sa ai puterea sa lupti si sa iei decizia cea mai buna.Da-ne si noua un semn pe 8 august sa stim cum ti-au iesit analizele si daca e bine.Sa stii ca sufleteste suntem foarte multi alaturi de tine.Cu drag, Daiana
Mi-e teama de chiuretaj...
Deschis de
Oani
, iul 29 2003 17:53
27 raspunsuri la acest subiect
#21
Postat 01 august 2003 - 01:18
#22
Postat 01 august 2003 - 02:51
Draga Oani,
Ceea ce la oameni nu e cu putinta la Dumnezeu e cu putinta. Ai nadejde si gandeste-te bine ianite de o decizie care-ti va schimba viata.
#23
Postat 01 august 2003 - 12:46
Draga Oani , in cazul in care va fi neaparat nevoie de chiuretaj , din punct de vedere tehnic ar trebui sa fie de ajuns si anestezia locala sau , cum mai spunea cineva , cea generala , care nu sunt dureroase.
Iti doresc tot binele din lume si sa se rezolve in cel mai bun mod pentru copil ! Si pentru tine !
#24
Postat 01 august 2003 - 12:53
Eu vorbesc din prisma omului cu probleme, chiar daca nu au fost de la nastere, ci dobandite la 3 luni!
Parerea mea este ca daca si urmatoarea sarcina prezinta risc crescut atunci merita sa risti, daca nu, atunci e mai bine pentru copil sa avortezi!
Sa stii ca si mama mea a fost pusa in garda de doctor ca e mai bine sa lase sa se intample tragicul, caci nu-mi mai dadea sanse, insa fiind primul copil si din dragoste facut, mama nu a vrut nici sa conceapa asa ceva! Asa ca l-a implorat pe doctor (evreu) sa faca tot ce se poate, si Dumnezeu sa-l ierte a facut, dar a avretizat-o ca voi ramane cu urmari severe! La 24 de ani, fara experienta, mama a gandit ca daca imi va oferi totul, nu o sa fie probleme, numai ca nu a fost asa: s-a trezit ca nu vorbeam, nu vorbeam pentru ca de fapt nu auzeam!
Insa nu s-a lasat batuta: a fost cu mine prin toata tara, a gasit si medicul potrivit si iata-ma ca vorbesc (s-a chinuit cu mine, nu-mi dadea laptele, imi potrivea limba intre dinti, etc., nu pot sa va descriu, dar in mintea mea sunt prezente!), de auzit nu aud foarte bine, dar ma descurc, am avut si ambitie si am fost la o facultate normala, etc.
Dar repet, fara sacrificiul enorm al mamei nu as fi ceea ce sunt astazi, a renuntat la totul pentru mine!
Si asta mi-am dat seama si mai mult, cand mi-am cunoscut sotul, care avea tetralogie Fallot, o boala severa a inimii (4 defecte la inima), si parintii lui mergeau la control cu el, era inregistrat la dispensar, ii lua tratamentul, dar atat, nu au fost la prof. Pop de Popa, care era chiar in Bucuresti (de unde sunt si ei).
Abia dupa ce m-a cunoscut pe mine, si eu care din fire nu am liniste pana ce nu aflu tot, am fost la Fundeni, la profesor, s-a operat, iar astazi este si tatic!
Dar mi-a ramas intiparit in cap modul de rezolvare a problemei abordat de socri (mai ales ca acum 9 ani cand am fost la Fundeni profesorul m-a cam luat tare (desi inca nu eram casatorita cu el!), si mi-a spus ca e deja cu un picior in groapa!), vizavi de parintii mei, (care sunt din Vatra Dornei)- imi amintesc si acuma cum erau inca "calzi" banii pe care ii aducea tata de la serviciu si cum toti plecau la doctor! Si a meritat!
Este adevarat ca si eu am facut un chiuretaj, intrucat am ramas insarcinata tocmai cand luam un tratament serios pentru pneumonie,(primul si ultimul de alfel, a fost groaznic!), desi imi doream foarte mult copilul, dar tot nu-mi garantau sanatatea copilului, si am zis ca nu vreau sa treaca prin ce am trecut eu (nu stiu daca am facut bine sau rau!), apoi foarte greu am ramas, dar Dumnezeu m-a ajutat si am un baietel sanatos!Acum cand sunt mama si eu imi dau seama cum e!
Deci decizia pe care trebuie s-o iei este foarte grea, trebuie sa fii constienta daca vei avea putere si tarie sa treci peste toate greutatile pe care le ofera un handicap!
Oricum consulta cat mai multi specialisti, si roaga-te la bunul Dumnezeu sa-ti arate calea!
Multa sanatate si succes!Sa ne tii la curent !
mari
#25
Postat 01 august 2003 - 17:54
din cate am citit pe la celelalte fete, ar mai fi medici care ar putea sa te ajute si sa va dea o sansa. viata copilasului tau merita efortul si riscul. sa va ajute Dumnezeu!
Adriana
#26
Postat 03 august 2003 - 01:56
Nu stiu ce este LUPUS ERITOMATOS (sau cam asa ceva), eu insa am avut LUPUS AUTOCOAGULANT, pe care l-am monitorizat toata sarcina la Spitalul Fundeni. Bebeul meu este super!!!
cineva acolo sus, ne iubeste!
#27
Postat 03 august 2003 - 02:02
Voiam sa spun LUPUS ANTICOAGULANT... scuze!
... din cauza ...
cineva acolo sus, ne iubeste!
#28
Postat 03 august 2003 - 13:50
Anestezia cu morfina n-ar trebui sa doara. Ar trebui sa fie intravenoasa, asa ca n-ar avea ce sa doara. Doar daca nu ti-a scapat asistenta vena si-a ajuns intramusculara intr-un loc unde nu se fac intramusculare.