11 raspunsuri la acest subiect

[Mirunda]

Tocmai am citit subiectul legat de soacrele care stiu cel mai bine cum trebuiesc crescuti copii, si gandul m-a dus, din pacate, la ...mama mea! Cu care, desi o iubesc enorm de mult, am deseori discutii, caci ea este de parere ca stie mult mai bine sa imi creasca copilul...din cauza imprejurarilor (eu in Germania ea in Romania), vine la noi o data la 4-6 luni si sta 3 luni cu noi. Atunci are-normal-si grija de fetita mea, care intre timp are 8 ani, si care isi iubeste mult bunica. Dar de la inceput au fost discutii: ce si cum mananca (de ce nu ii dai biberon, copilul nu se satura, etc, cand eu vroiam sa o alaptez), de ce sa stea seara la Weekend mai tarziu, si inca 1001 de exemple. Acum de ex. este cu fetita in Bucuresti, iar eu am rugat-o, cand voi veni si eu, peste 2 saptamani, sa vina cu fetita la gara sa ma intampine, iar ea a HOTARIT ca nu, ca este prea tarziu, la 10 seara pt. copil. Pe de alta parte copilul mai ca plangea la telefon, ca vrea si ea sa vina la gara sa ma ia...Iar eu fierb de nervi in urma acestei discutii...pe de alta parte, este singura si intotdeauna am incercat cat pot sa fiu alaturi de ea, dar...uneori imi este greu...Poate aveti si unele dintre voi probleme asemanatoare si veti putea sa imi dati un sfat? Toate cele bune, Mirunda

[Lauraa]

Eu nu sunt in situatie si nici nu o sa fiu ca mi-s autoritara de fel.Dar mi-ama dus aminte de o bunica "biciul lui Atilla". Aveam doua prietene care stateau la bunica lor in vacante. Eram deja la vreo 15-16 ani si am vrut sa mergem la un bal. Mama lor le-a lasat, tot ok, cand apare bunica si le INTERZICE sa mearga.Si da-i si lupta si da-i si lupta.MAMA fetelor o ruga pe bunica sa le lase, asta nu si NU. Pana la urma asa a fost.Nu au mai venit. Si mama lor nu a avut nimic de zis. Imi pare rau dar eu as face urat. Cum sa-ti zica dumneaei ca e prea tarziu pt. fetita TA??? LAURA

[ariadna]

si eu sunt de acord cu Laura. Copiii trebuie sa asculte de parintii lor, trebuie sa aiba incredere in parintii lor si sa-i respecte ca atare pe parintii lor. Aceasta interventie a bunicilor stirbeste din relatia parinte-copil care este sfanta. Nimic nu trebuie sa intervina. Iar responsabilitatea trebuie sa fie a parintelui, nu trebuie sa-si asume nimeni altcineva responasibilitatea educarii copilului. Eu m-as gandi mai intai la copil, si pe urma la orgoliul ranit al bunicii. Sigur, bunica este mama mamei, insa mama are in primul rand datorii si responsabilitati de asumat fata de copil, si pe urma obligatii fata de proprii parinti. Trebuie stabilita, sau restabilita (dupa nasterea copilului) scara valorica a prioritatilor ariadna

[Alina]

Draga Mirunda, eu cred ca cea mai simpla solutie e sa zici ca ea si sa faci ca tine,nu? Din fericire,mama mea nu se amesteca in treburile noastre,ei ii place mult cum o cresc eu pe Marie,mereu ma lauda ca sint cea mai buna mamica .Nu locuieste cu noi doar cite 3 luni pe an. Numai cind o mai cert pe Marie(cu motiv,desigur) se supara dar o inteleg...bunicii sunt topiti dupa nepoti si ii rasfata fara limite. [pup]Alina

[Garofitza]

quote:

---

Originally posted by ariadna Eu m-as gandi mai intai la copil, si pe urma la orgoliul ranit al bunicii. Sigur, bunica este mama mamei, insa mama are in primul rand datorii si responsabilitati de asumat fata de copil, si pe urma obligatii fata de proprii parinti. ariadna

---

Subscriu!!! Si de asemenea, chiar daca bunica este mama tatalui !!! Iar Mirunda, pe mine tot ceea ce ai descris tu, in privinta mamei tale, ma atinge si pe mine putin. In sensul ca ele, adica mamele si soacrele noastre, cred din start ca fiind bunici, stiu si cunosc totul. Am avut mare noroc ca nu am avut parte de nici una dintre ele sa fie la mine in vizita cand fiul nostru a fost nou nascut, sau chiar mai marisor. Dar asta nu le-a scuzat ca la convorbirile telefonice sa-mi ofere sfaturi, pe care eu una nu le-am cerut. De la intarcat pana la suzete si pampersi. Si ceea ce ma doare este ca nici nu doresc sa se schimbe si uneori nu fac decat sa agraveze mai mult situatia. A avea un copil nu te califica automat a fii expert. Mie mi-au spus ca citesc prea mult material referitor la cresterea copiilor. Din cauza aceasta, nici una dintre bunici nu are ce spune in privinta educatiei si felului de crestere al nepotului. Iar Mirunda, si fiul meu isi iubeste bunicile, si este normal, dar cred ca decizia este a ta in final. Stiu ca pe ele (bunicile) le deranjeaza absolut orice comentariu de-al nostru referitor la copii nostrii, dar ar trebui sa accepte ca nu este copilul lor. Iar daca cineva mi-ar arunca in fata "ca ti-am crescut copilul si asta-i recunostiinta ta", cred ca ar fii insulta finala. Numai bine. Garo Sanatate, ca-i mai buna ca toate.

[Lia]

quote:

---

Initial creeata de Mirunda
Tocmai am citit subiectul legat de soacrele care stiu cel mai bine cum trebuiesc crescuti copii, si gandul m-a dus, din pacate, la ...mama mea! Cu care, desi o iubesc enorm de mult, am deseori discutii, caci ea este de parere ca stie mult mai bine sa imi creasca copilul...din cauza imprejurarilor (eu in Germania ea in Romania), vine la noi o data la 4-6 luni si sta 3 luni cu noi. Atunci are-normal-si grija de fetita mea, care intre timp are 8 ani, si care isi iubeste mult bunica. Dar de la inceput au fost discutii: ce si cum mananca (de ce nu ii dai biberon, copilul nu se satura, etc, cand eu vroiam sa o alaptez), de ce sa stea seara la Weekend mai tarziu, si inca 1001 de exemple. Acum de ex. este cu fetita in Bucuresti, iar eu am rugat-o, cand voi veni si eu, peste 2 saptamani, sa vina cu fetita la gara sa ma intampine, iar ea a HOTARIT ca nu, ca este prea tarziu, la 10 seara pt. copil. Pe de alta parte copilul mai ca plangea la telefon, ca vrea si ea sa vina la gara sa ma ia...Iar eu fierb de nervi in urma acestei discutii...pe de alta parte, este singura si intotdeauna am incercat cat pot sa fiu alaturi de ea, dar...uneori imi este greu...Poate aveti si unele dintre voi probleme asemanatoare si veti putea sa imi dati un sfat? Toate cele bune, Mirunda

---

PARERE PERSONALA: Buna. Am sa spun si eu ce cred pe tema asta,pentru ca e un alt punct de vedere.Cred ca nu este o tragedie daca in situatia de fata fetita nu va veni sa te intampine.Spui ca fetita o iubeste pe bunica,ca bunica e mama ta si ca e singura...te straduiesti sa fii alaturi de ea... Incearca sa vorbesti cu mama ta din nou si daca ramane neclintita in hotararea ei,i-ai putea spune fetitei tale ca va veti vedea cand ajungi acasa,sau cel tarziu in dimineata zilei urmatoare,ca nu-i nici o tragedie amanarea momentului revederii cu cateva ore,ca un program riguros e foarte important,etc..Daca bunica are grija de ea 6 luni pe an,cred ca poate fi lasata sa ia unele hotarari,atata vreme cat hotararile respective nu sunt daunatoare(in cazul de fata intentia bunicii e indiscutabil pozitiva,ea insista pentru un program riguros de somn,ceea ce nu-i rau. Am spus doar ce-am gandit,experienta pe tema asta n-am.Andrew are doar 2 ani si 7 luni,maica-mea e o bunica "best" din toate punctele de vedere(face cum cred eu ca-i mai bine pentru Andy tot ce as fi facut eu daca as fi stat cu el,cu singura diferenta ca e mai priceputa.In momentul de fata e la noi si desi mai sta inca 3 saptamani aici si in octombrie eu si Andy vom merge in tara pentru o luna,deja si eu si sotul meu ne gandim cum sa o aducem inapoi la noi cat mai curand.Numai bine! Lia&Andrew

[taisia]

Draga Mirunda, ia sa-ti povestesc eu cate ceva de mama mea personala, ca poate prin comparatie o sa ti se para buna a ta.Ea intotdeauna a stiut ce este mai bine pentru mine, casnicia mea si acum pentru bebe. Inainte, ma intreba ce fac cu banii, imi spunea ce defecte are sotul, imi organiza munca la servici, etc. In spital, la trei zile dupa nastere, cand depresia era in floare, mi-a explicat ca sotul meu este de vina ca am nascut mai devreme, pentru ca m-a lasat sa fac curatenie si, in plus, imi cheltuie banii pe prostii(eu castig mai mult ca el), pentru ca nu sunt munciti de el si nu-i pasa.Eu plangeam in hohote, aproape n-am avut lapte in seara aia, si ea continua sa ma pisalogeasca cu toate prostiile, la care eu nu m-as fi gandit in veci.Cand am venit acasa, ne-a spus ca nu este bine aranjata camera copilului, ca taica-su n-are de ce dormi cu noi, ca laptele meu nu e gras si copilul nu se ingrasa (desi ea n-a alaptat).La baie, punea o apa fierbinte, de n-as fi suportat-o nici eu, iar copilul devenea agitat si nu mai dormea doua ore dupa., iar cand aveam vreo vizita, insista sa-l punem in patutul lui, desi Adi nu l-a suportat pana la o luna si urla din toate puterile, dar lumea trebuia sa vada ca avem patut, nu? De ce am suportat? Pentru ca, dupa cezariana, abia il tineam pe bebe in brate, nu puteam face nimic si nu aveam energia sa ma cert cu ea.Cand mi-am revenit , am inceput sa pun piciorul in prag :baia o fac eu, eu il imbrac, eu hotarasc ce si cum.Bineinteles, tot ne mai certam ca-l tine mereu in brate, il infofoleste si mai comenteaza la deciziile mele. Parerea mea? Tu esti mama, tu hotarasti, asa ca spune-i clar ca vrei sa vina fetita sa te astepte si nu acepti nici un refuz. Poti sa permiti o exceptie de la program, mai ales ca-i vei face fetitei tale o bucurie. mamica

[Mirunda]

Draga Lia, probabil ca m-am exprimat cam gresit...Mama mea vine la noi in vizita, dar asta nu inseama ca imi creste copilul...sta cu noi, dar eu iau si o duc pe Mara la scoala, eu ma ocup in proportie de 70% de ea, chiar si cand este aici. Sigur ca o mai las si sa decida, chiar de multe ori, problema este insistenta cu care vrea sa ma faca sa cred ca ea se pricepe mult mai bine la cresterea si educatia fetitei...asta ma deranjeaza cel mai mult. Ma rog, acum m-am cam enervat si ea si-a dat seama, a zis ca da, fetita va veni la gara, dar nu si ea, caci...s-a suparat! Asa ca cea mica va veni cu varul meu...problema este ca nu stiu cum sa o fac sa inteleaga ca si cum fac eu este bine, si sa nu mai insiste atat cu ideile ei...grea problema.. Noapte buna! Mirunda

[Garofitza]

quote:

---

Originally posted by Mirunda
Draga Lia, probabil ca m-am exprimat cam gresit...Mama mea vine la noi in vizita, dar asta nu inseama ca imi creste copilul...sta cu noi, dar eu iau si o duc pe Mara la scoala, eu ma ocup in proportie de 70% de ea, chiar si cand este aici. Sigur ca o mai las si sa decida, chiar de multe ori, problema este insistenta cu care vrea sa ma faca sa cred ca ea se pricepe mult mai bine la cresterea si educatia fetitei...asta ma deranjeaza cel mai mult. Ma rog, acum m-am cam enervat si ea si-a dat seama, a zis ca da, fetita va veni la gara, dar nu si ea, caci...s-a suparat! Asa ca cea mica va veni cu varul meu...problema este ca nu stiu cum sa o fac sa inteleaga ca si cum fac eu este bine, si sa nu mai insiste atat cu ideile ei...grea problema.. Noapte buna! Mirunda

---

Mirunda, o sa-i treaca supararea mamei tale, stai linistita!!! Crezi ca o sa-i placa sa stea imbufnata cand o sa te vada? Garo Sanatate, ca-i mai buna ca toate.

[mihuletu]

din fericire eu n-am probleme de astea cu mama. doar soacra-mea a incercat la inceput sa se impuna pe baza experientei ei (desi pe barbac'meu l-a crescut bunica-sa, deci experienta ei ar fi cam nula), dar eu l-am luat in brate pe "doamna doctor zice ca nu e voie...", "doamna doctor a spus...". asa le spun tuturor care incearca sa-mi dea sfaturi fara sa le cer. sa indrazneasca ei sa se puna cu pareri competente. sara daniela si mami www.sara.haihui.ro