Sari la conținut

Sari la conținut


- - - - -

copilarie zbuciumata


22 raspunsuri la acest subiect

#1
DUNA

DUNA
  • Membri
  • 0 mesaje

Postat 21 iulie 2003 - 09:22

Am deschis acest subiect aici deoarece simt nevoia sa discut despre copilaria mea. Dearece am sa scriu deschis despre ce m-i sa intamplat cat am fost copil nu am sa-mi fac cunoscuta identitatea. Nu este un subiect aruncat asa in aer... am nevoie sa vorbesc si n am crajul sa-mi expun problemele deoarece pur si simplu as arnca in aer toata linistea familiei. Consider ca acest "povestire" va va ajuta si pe voi find proaspeti parinti si am observat ca deja unii parinti ridica diferite probleme in legatura cu sexualitatea copiilor. Deci ... unele din primele mele amintiri este "jucatul sub plapuma" cu fratele meu mai mare cu 1o ani. Deci cand eu aveam aproximativ 3-4 ani. Jocul consta in "frecarea" lui de mine cu penisul. Nu ma penetrat niciodata si nici nu ma dezbracat . Nu imi aduc aminte daca el avea penisul afara sau in pantaloni. Nu imi provoca nici un fel de durere si cred ca "jocul" era chiar placut pentru mine deoarece era cu gadilaturi si alte jocuri inocente...Apoi este o perioda in care aceste jocuri dispare si ma trezesc undeva pe la varsta de 6-7 ani cand jocurile reincep cu celalat frate mai mare cu cinci ani. Dormeam amandoi in acelasi pat si jocurile au progresat de la o zi la alta. Nu stiu exact cand s-a petrecut penetrarea ... de fapt nu cred ca eram constienta de ceea ce facem . Imi placea deoarece uneori eu eram cea care incepea. Era un fel de joc de noapte despre care nu se vorbea. Nu stiu de ce dar pastram secretul. A fost o seara cand priveam la televizor eu , fratele mai mare cu cinci ani si tatal meu. Cred ca eram in jurul varstei de 10 ani . Imi aduc aminte ca eram excitata si am inceput sa ma frec de fratele meu , incet si in liniste ca usor usor sa ma urc pe el. Sunt sigura ca el nu dormea (doar se prefacea ca doarme) dar intre timp s-a trezit tatal meu si a spus : "Ce Dumnezeul matii faci aici?" M-am speriat si am fugit. Era tare furios si mama sa speriat si m-a trimis la bunica . A doua zi au incercat sa vorbeasca cu mine si desigur nu am stiut sa le raspund ce faceam. Nu aveam nici un fel de educatie depre sex si am anticipat ca este foarte rau din privirile lor. S-a inchis subiectul si nu s-a discutat pentru o lunga perioada de timp. Apoi mama a inceput sa-mi explice ce este si cum este sexul. Am inceput sa ma masturbez prin frecarea de marginea patului.Nu in fiecare zi ci doar cand si cand. Apoi pe la 14-15 ani a reaparut fratele mai mare care intre timp plecase la scoala si in armata. A mai incercat sa reinceapa "jocul" dar am refuzat fugand de la locul faptei (ma duceam sa beau apa, sau la buda, sau ma duceam sa dorm cu bunica). Nu stiu exact cand (dar eram in clasa a IIIV-a) cand am facut sex cu fratele meu (mai mare cu cinci ani). Eram singuri acasa , eu dormeam in patul meu, cand el pretextand ca iar fi frig s-a bagat langa mine . M-am orpilat cand m-a sarutat si mi-a bagat limba in gat si am fugit ... a venit dupa mine ... dar i-am spus sa ma lase in pace si ma lasat (era si baut). Apoi peste un an fratele mai mare are si el o tentativa in plina zi si cu cuvinte urate sa ma violeze. Nu accept si chiar il amenint asa ca ma lasa in pace. Din acea zi nu a mai incercat , deasemenea si fratele celalt a incetat complet sa ma mai abuzeze Mi-am dat seama ca nu mai sunt virgina asa ca in jurul varstei de 16-17 ani ma imprietenesc cu un baiat si incerc sa inventez o justificare asa ca intocmesc un fel de jurnal cu o poveste ... cum am fost dezvirginata. Jurnalul il gaseste mama si bineinteles ca face o scena ...scena la cer eu ii spun ce s-a intamplat si ca junalul este doar o poveste inventata. Nu ma crede sau nu vrea sa ma creada si atunci sa produs o ruptura in relatia noastra . Revin cu alte detalii

#2
Yasmine

Yasmine

    Membru junior

  • Membri
  • PunctPunctPunct
  • 1.020 mesaje

Postat 21 iulie 2003 - 10:40

Pacat, pt. ca cred ca aceste intamplari shi trairi tzi-au schimbat ceva din personalitate, chiar daca atunci cind erai mica nu shtiai ce faceai. Din nefericiire abuzurile se produc cel mai adesea in familie. Corinna

#3
cl

cl

    Membru matur

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunct
  • 1.657 mesaje

Postat 21 iulie 2003 - 12:12

Duna, bine ai venit! Am citit si tot rascitit mesajul tau. Apoi m-am gandit daca sa postez sau nu. Sincera sa fiu nu stiu ce sfat as putea sa-ti dau. Ai avut o copilarie... Un singur lucru pot sa-ti spun: apeleaza la un ajutor de specialitate. E singurul in masura sa te ajute sa treci peste ceea ce ai indurat. Iti doresc toate cele bune si putere sa reusesti sa-ti invingi trecutul. Claudia

#4
Grace

Grace

    Membru incepator

  • Membri
  • PunctPunct
  • 495 mesaje

Postat 21 iulie 2003 - 12:54

Incearca sa uiti ca s-a intimplat asa ceva (oricum nu mai conteaza de ce, cum sau a cui este vina, faptul este deja consumat) si capul sus, curaj, viata este frumoasa daca stii sa o apreciezi!!!! O concluzie este locul in care te-ai plictisit sa mai gindesti...

#5
ruxi

ruxi

    Nou venit

  • Membri
  • Punct
  • 96 mesaje

Postat 21 iulie 2003 - 13:03

Duna, m-ai lasat fara grai. Este greu de imaginat asa o copilarie. Nu pot sa spun prea multe, nu stiu ce sa spun, insa am acelasi sfat ca si Claudia. Apeleaza la un specialist. Numai el te poate ajuta sa treci peste aceste traume. Mult noroc! [:X][pup] Ruxi si Clara pisicuta, 11 luni Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA

#6
bogux

bogux
  • Membri
  • 8 mesaje

Postat 21 iulie 2003 - 13:06

Bine ai venit Duna. Cred ca este foarte greu sa uiti ceea ce ti s-a intamplat. Nu stiu daca vrei reushi vreodata. Dar merita incercat. Shi trebuie sa incerci. Shi eu sunt de parere sa apelezi la un ajutor de specialitate. Sper sa poti lasa in urma toate acestea.

#7
cristina73

cristina73

    Nou venit

  • Membri
  • Punct
  • 31 mesaje

Postat 21 iulie 2003 - 14:43

Duna, nu cred ca vei putea uita vreodata ce s-a intimplat si poate nici nu e bine sa uiti.E bine ca ai inceput sa poti vorbi despre asta si cum au spus si altii cel mai bine e sa ceri ajutor de specialitate. Este o problema grava dupa parerea mea ce are repercursiuni in toate aspectele vietii tale si de aceea e bine sa apelezi la un psihiatru/psiholog care sa te ajute. Un singur lucru e clar: NU E VINA TA. Nu stiu ce relatii ai acum cu fratii tai, poate o sa ne mai povestesti despre asta,dar cred ca ar trebui sa ii implici si pe ei in mersul la un psiholog. numai bine cristina73

#8
ralu

ralu

    Membru incepator

  • Membri
  • PunctPunct
  • 239 mesaje

Postat 21 iulie 2003 - 15:07

Bine ai venit Duna!!! Intr-adevar, povestea ta este, cel putin pentru mine, socanta!!! Dar eu zic ca principalii vinovati sunt parintii care nu v-au supraveghiat cum trebuie si nu au discutat cu voi. Sfatul meu este acelasi: vorbeste cu un specialist!!! Multa sanatate! Ralu-mamica Ioanei

#9
qsar

qsar

    Membru junior

  • Membri
  • PunctPunctPunct
  • 945 mesaje

Postat 21 iulie 2003 - 15:36

quote:
Originally posted by cristina73
Duna, nu cred ca vei putea uita vreodata ce s-a intimplat si poate nici nu e bine sa uiti.E bine ca ai inceput sa poti vorbi despre asta si cum au spus si altii cel mai bine e sa ceri ajutor de specialitate. Este o problema grava dupa parerea mea ce are repercursiuni in toate aspectele vietii tale si de aceea e bine sa apelezi la un psihiatru/psiholog care sa te ajute. Un singur lucru e clar: NU E VINA TA. ... numai bine cristina73
Sunt de acord cu Cristina73. Nici eu nu cred ca poti sau ca trebuie sa uiti ci sa inveti sa traiesti cu cicatricile unor rani vechi. Iti inteleg si respect nevoia de intimitate. Ai dat totusi in profilul personal o informatie esentiala din care am inteles ca viata ta are un alt sens acum: Ocupatia: mamica Daca ai simtit nevoia sa e-vorbesti este bine, te va elibera... Iti multumesc ca ai venit alturi de noi si ca ai avut curaj si incredere sa-ti deschizi sufletul. Q (Gabriela si bb Dinu)

#10
ponicid

ponicid

    Nou venit

  • Membri
  • Punct
  • 46 mesaje

Postat 21 iulie 2003 - 16:07

Duna, Ai povestit ce ti s-a intamplat in copilariei. Prin asta ,eu spre exemplu, as putea sa deduc modul in care te-au marcat intamplarile prin care ai trecut. Dar tu personal nu ai exprimat aceste lucruri. Deci care sunt problemele tale? Ce simti tu? Cum te-au marcat intamplarile prin care ai trecut? De ce ai simtit nevoia sa vorbesti cu cineva despre aceste lucruri? Daniela, mamica de Ana-Maria




Ultimele Intrebari

  • Sarcina

    Guest__* - Astăzi, 19:49

  • col uterin

    ina.dima
    - Astăzi, 17:20

  • Sarcina cu sac fara embrion/ avort medicamentos

    alexx5
    - Astăzi, 16:37

  • Amețeală - panica

    Guest__* - Astăzi, 11:09

  • Cate luni sunt mai exact ?!

    LarisaMihaela18
    - Astăzi, 10:37

Grupuri

  • Varicela in sarcina

    Magdabebe2
    - mar 21 2019 17:19

  • Cataracta congenitală

    DanielaRa
    - dec 20 2017 17:09

  • Bebe cu probleme sold

    Dediut
    - nov 12 2015 16:14

  • Logopedie

    vorbestecorect
    - iul 11 2015 14:52

  • Copii cu Diabet

    RoxanaZoita
    - apr 22 2013 13:02

Bloguri

  • Test de sarcina pozitiv

    Silvia87
    - Astăzi, 19:21

  • Bebeluș

    Marinca1996
    - Ieri, 12:00

  • Misiunea "patutul"

    Rusuana89
    - Ieri, 06:06

  • Dorință îndeplinită

    Alexandra909
    - Ieri, 02:45

  • O zi obisnuita pentru o viitoarea mamica

    annemarie18
    - oct 21 2019 19:10

Retete

  • Tarta de prune si miere

    Anda08
    - aug 20 2019 12:37

  • Salata de capsuni

    Anda08
    - iul 03 2019 12:02

  • Clatite sau pancakes cu nuca de cocos si fructe

    Anda08
    - mar 29 2019 12:13

  • Salata de bulgur cu creveti si conopida

    Anda08
    - ian 23 2019 11:29

  • Galette cu fructe de toamna

    Anda08
    - nov 06 2018 14:38