29 raspunsuri la acest subiect

[alexa]

Depinde de temperamentul fiecarui copil. Alex, la gradinita este foarte cuminte si ascultator in schimb acasa nu ma aude, trebuie sa ridic decibelii la maxim. Odata cu inaintarea in virsta se vor schimba, in bine sper.

[Andrada]

Am si eu o intrebare pentru cei care au studiat mai mult ADHD. S-a descoperit vreo cauza biologica pentru aceasta "boala" (in afara de observatia "stiintifica" pe care am auzit-o la CNN cum ca dimensiunile creierului ar fi mai mari) sau diagnosticul este inca pe baza simptomelor? A L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante Iubirea misca soarele si celelate stele

[gabrielat]

Mie toti medicii la care am fost mi-au spus ca nu este o explicatie medicala pentru ADHD, doar ca este mai frecvent la baieti. Dar am mai spus si in alta parte ca acest diagnostic se pune f. greu si dupa o indelungata observare a copilului. Cat despre tratamnet parerile sunt impartite unii spun ca trebuie medicamentatie, altii nu si in special medicii spun ca trebuie medicamentatie pe cand psihologii sau logopezii spun ca trebuie lucrat f. mult cu copilul si eventual o medicamentatie f. usoara, nu tranchilizante. Repet ca acestea mi s-au spus mie de catre unii medici, deci daca ai o problema consulta medicii din USA care sigur sunt mai avansati decat la noi. gabi

[gabrielat]

Mai revin cu un mesaj ca sa-ti spun ca nu este o boala si se stabileste pe baza simptomelor. Si copii cu ADHD nu au creierul mai mare! gabi

[Andrada]

Asta ma aduce de fapt la intrebarea pe care o aveam, daca nu este o boala si nici un imbalans chimic nu este detectat, de ce recomanda totusi medicamente (de se ce actioneaza chimic)? A L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante Iubirea misca soarele si celelate stele

[gabrielat]

Andrada, mie medicii mi-au spus sa-i dau medicamente ca sa-l mai linistesc, sa nu mai fie agitat tot timpul, si i-am si dat vreo doi ani dupa care am renuntat. Nu stiu sa-ti spun daca s-a linistit de la medicamente sau ca a mai crescut, dau oricum acum nu mai vreau sa-i dau pentru ca am ajuns la concluzia ca este curios de ce este in jurul lui si este dornic de cunoatere, nu ca este agitat. Mi se pare normal ca atunci cand un copil intra intr-o incapere noua sa exploreze tot ce-i acolo, mai ales daca sunt jucarii. Asa a facut al meu cand am fost la medic, cabinetul era plin de jucarii si el voia sa le ia pe toate sa se uite la toate si medicul mi-a spus ca este agitat. Dar cand a fost sa-l consulte a stat cumintel pana la consultat. gabi

[emari]

Aici, am sa va povestesc si eu despre Andrei al meu! Este intr-adevar foarte energic, nu poate sa stea cuminte pe scaun decat 10-20 minute, iar daca sta mai mult este sigur bolnav! Unde mai pui ca, inca nu avea 2 ani si nu mai dormea dupa amiaza, cu tot leganatul nostru! Am fost la psiholog si dupa ce l-a consultat raspunsul a fost " copilul este foarte destept, este sanatos, iar daca nu vrea sa doarma, lasati-l sa nu doarma, daca vreti tranchiziliante pot sa va dau, dar eu personal sunt impotriva lor, si uneori acestea au reactie inversa, agita si mai tare!".Asa ca mi s-a parut corect sa-l accept asa cum este, practic sa-i accept personalitatea! Dar trebuie sa recunosc ca ma doare cand la gradinita o mai incaseaza, din cauza neastamparului: mi-a povestit ca de multe ori doamna i-a dat cate o palmita, fiindca ea a crezut ca el nu-i atent, pentru ca el vorbea cu un alt baietel, si insa cand doamna l-a pus sa repete ce a spus ea, el a stiut, deci doamna s-a inselat, caci el a auzit si ce a spus ea! Nici nu stiam ce sa-i spun: evident ca lui i-am explicat ca nu-i bine ca vorbeasca la ora, ca va merge la scoala si acolo trebuie sa fie atent, etc, iar a doua zi la gradinita i-am spus educatoarei sa nu mai dea in el (cel putin nu peste fata!). Trebuie sa le acceptam personalitatea iar educatoarele ar trebui sa fie mult mai calme si cu mult mai multe cunostiinte de psihologia copilului! Imi amintesc ca atunci cand am venit pentru prima oara cu el la gradinita asta, doamna educatoare (cea mai in varsta), a fost fascinat de el, cat de cuminte este si cum se uita numai la ea cand vorbeste, mai ales despre ceva nou, chiar mi-a spus ca de mult timp nu a mai avut un asa copil, si eu eram asa de mandra si intrebatoare in acelasi timp, pentru ca stiam de nazdraveniile lui de acasa! Asta era la inceput pana s-a acomodat cu copiii, pe urma gata a trecut la nadravenii, iar acum educatoarea il defineste ca un copil "facut pentru matematica" si care "trebuie sa faca in permanenta ceva!", dar "care nu ridica probleme!". Imi amintesc ca anul trecut la serbare, chiar eram dezamagita ca sa zic asa, pentru ca toti ceilalti copii erau aliniati asa cum trebuie, numai al meu iesea de la locul lui (nu mult evident, dar oricum nu statea locului!)iar educatoarea mai in varsta se ducea in dreptul lui si-l mangaia pe spate, si asa mai statea in rand (altceva nu facea, decat ca iesea din rand, isi freca manutele, se uita pe sus, etc!)! Poeziile le-a spus frumos, dar ce-i drept cu emotie! Asa ca Anca nu ai de ce sa iti faci probleme, asa sunt copiii in ziua de azi, sunt mai energici, au alte conditii, alta alimentatie si e normal sa fie asa! Ca poate noi, ca societate trecem printr-o perioada mai grea, cu multe probleme si devenim mai nervosi, asta e partea a doua, care nu ar trebui sa aiba legatura cu "sufletelele noastre" pentru ca ei nu au nici o vina! mari

[elenacristina]

Am intrat si eu de putin timp pe site. Ce sa zic, ma minunez de ce aud (vad). Eu am doua fetite gemene, de 5 ani jumate. Timp de doi ani au fost la o gradinita cu educatoare "cu experienta", la o gradinita "de centru". Copiii de acolo erau "atentionati" prin urechit, palmuit, tipat etc. Bineinteles, ca nu erau mai cuminti. Fetele mele, neobisnuite cu un astfel de tratament, au refuzat sa mai mearga la gradinita. Nu am insistat. Anul acesta am schimbat gradinita. Una de cartier. Copiii sunt la fel de energici ca si dincolo. Deosebirea e comportamentul educatoarei. Ii antreneaza si ii stimuleaza cu tot felul de lucruri, apeleaza tot timpul la muzica, dans, intreceri... Din afara zici ca e un vacarm acolo. Iar ea zici ca e o sora mai mare. Poti zice ca nu se ocupa de copii. Dar am vazut diferenta. Fetele mele se simt mai bine, in elementul lor, au incredere sa-si manifeste initiativa (care dincolo era taiata din start, vezi bine, nu se manifestau dupa tipic)... Ce sa zic, inainte de a merge la medic mai bine incercati sa ascultati copilul, sa vedeti ce anume vrea sa exprime cu un anumit tip de comportament. Activitati mancatoare de energie: sporturi, dansuri etc. Si multa dragoste si incredere. Pupici

[tora97]

oameni buni, nu mai indopati copii cu medicamente!!!! acceptati ideea, de fapt realitatea ca acesti copii, copiii nostri sint pur si simplu plini de energie... este si cazul Theei.. are 6 ani, dar este intoarsa cu cheia... insasi educatoarea mi a spus ca si la gradi este intr o miscare continua... 10, 20 minute spuneti?! apai sinteti mici copii... domnita mea nu ti ar sta locului 5 minute... si la masa este cind in picioare pe scaun, cind prin bucatarie, cind pe sub masa, etc... nu mai spun ce febra musculara fac la falcutze stind cu gura pe ea... dar in ultimul timp m am obisnuit... pur si simplu are energie de consumat, si vreau, nu vreau trebuie sa accept acest lucru. educatoarei i am spus cum se comporta si acasa, inca la gradi este oleaca mai domoala... in plus, anul asta vom incepe scoala idee care ii displace profund micutei si stiti de ce? "pentru ca la scoala trebuie sa stau nemiscata in banca"... dupa ce am citi o carte "copii indigo" am inteles multe lucruri si in plus m am calmat/linistit vis a vis de puiul meu.. am inteles ca acesti copii chiar si atunci cind trebuie sa asculte cu atentie ceva (lectii) simt nevoia de miscare permanenta, adica vor asculta dar se vor juca fie cu pixul, fie cu o foaie, etc. cit despre a auzi ce i se spune?!!!!! idem.. doar cind vrea ea sa auda si ce vrea sa auda. de aceea mi am facut un obicei de a o pune sa repete daca a auzit de i am spus... eu, sincer, ma bucur ca am un asemenea copil... inseamna ca este sanatos, ca si mintea ii merge in aceeasi viteza! nu m am gindit niciodata ca ar suferi de ceva sau sa i dau vreun tratament de ... linistire, eu i as spune de indobitocire... apoi, sincer, nu ati sesizat si la voi, la adulti uneori asemenea "simptome"? eu da... eu simt nevoia permanent de a misca ceva... de a desena, de a face ceva...caietele mele de scoala erau pline de mici adnotari (desene) pe margine...si nici cu "auzul" nu stau f bine atunci cind ma concentrez asupra unui alt subiect pe bune, bucurati va ca aveti copii sanatosi, activi... v ar place sa fie legume? sigur nu, desi ar fi mai comod!

[alma]

E si cazul Dianei... Nici cand scrie nu sta locului. Ba e in genunchi pe scaun, ba cu un picior jos si unul sus (pe scaun), ba in picioare. La scoala sta in banca, ma si mir. Vorbeste foarte mult, e foarte energica, se trezeste la 6:30 dimineata si mai doarme la 21:30, 22 si nu oboseste deloc. Nici bolnava nu prea mi-a fost. Eu nu sunt asa si ma cam deranjeaza agitatia ei permanenta. Seamana cu tatal ei, care tot timpul trebuie sa faca ceva cu mainile sau cu picioarele . http://community.web.../user/freediaro