132 raspunsuri la acest subiect

[camelia-daniela]

Eu cind aveam vreo 9-10 ani, am asistat la agonia mortii unei vecine, baba Aurica...cu care mä intelegeam perfect. Era bolnavä, dar nu mai stiu de ce, iar in camerä erau multi vecini...mä uitam la ea si mä gindeam cä mi-ar pare tare räu, dacä ar muri...la un moment dat, apare una din fetele ei, care venise deja urlind in camerä, s-a aruncat la patul ei si o ruga sä nu moarä... Säraca bätrinä, se vedea cä e neputincioasä si cä se luptä pe viatä si pe moarte...avea cam un fel de spasma...pinä cind, la un moment dat, si-a dus miinile la git, ca si cum ar vrea sä inläture niste miini imaginare, care vroiau sä o stringä de git!!! Fata ei a inceput sä urle si mai tare, iar ea...in mod ciudat...incepe sä zimbeascä...cu toate cä incerca cineva sä o stringä de beregatä... Eu inlemnisem de fricä...dar la un moment dat, si-a revenit baba Aurica....si s-a uitat la noi toti, spunindu-ne cä a trecut totul si cä mai rämine printre noi... Alte babe, o certau pe fata ei cä a intors-o din drumul ei si cä nu e bine...dar eu muream de curiozitate sä aflu ce s-a intimplat...asa cä m-am dus mai tirziu la ea si am rugat-o sä-mi povesteascä ce a väzut si de ce se lupta asa cu o persoanä imaginarä... Mi-a spus cä la un moment dat nu ne-a mai auzit si simtea cä nu mai are aer si cä cineva incerca sä o stringä de git, dar nu putea sä vadä persoana, cä era in intuneric...dupä un timp, a väzut luminä si in depärtare i-a zärit pe pärintii ei, care zice ea, erau tare frumosi, ii zimbeau si o asteptau cu miinile deschise, spunindu-i cä o asteptau de mult...pärintii ei i-au dat o stare totalä de fericire si liniste...dar la un moment dat, a auzit-o pe fata ei, care striga sä nu o päräseascä...ceea ce au auzit si pärintii babei Aurica, iar ea le-a spus cä ar sta cu pläcere impreunä cu ei, dar nici pe copii ei nu ar vrea sä-i lase singuri...atunci, i-au spus pärintii sä se intoarcä...cä ei oricum se vor intilni curind... Cert este cä dupä un timp destul de scurt, cam 2-4 säptämini, nu mai stiu exact, a murit baba Aurica, dar eu nu eram acasä... mi-a spus mama cä a murit f linistitä si impäcatä...Dzeu s-o ierte... Din cite am auzit, se pare cä toate persoanele care s-au intors la viatä, au povestit cam aceleasi lucruri...cu tunelul, cu lumina si cu raiul care ne asteaptä...nu stiu ce sä cred...o exista si o altä viatä spiritualä dupä moarte???

[TORIA]

DA eu cred ca exista,nu am vazut-o si sint altii care nu cred in ea dar eu din ce am visat mai ales cu mama mea cred ca este.Ati povestit niste intamplari de ma ia cu frica si ziua dar imi plac sa ne mai povestiti.

[yurika]

Nici nu stiu cum sa incep ,am sa incerc sa fac inteleasa povestirea mea. Tot timpul inainte de culcare Ingrid(sora mea)imi spunea ca in timp ce doarme simte cum se ridica corpul ei ,este constienta de ceea ce se intimpla acolo ,striga vrea sa se miste dar nu poate face nimic asa ca imi spunea sa o trezesc tot timpul ,dar eu dormeam bustean ,pina intr-o seara cind din nou i se intimpla aceasta chiestie a inceput sa ma strige ,nu am auzit bineinteles dormeam asa ca isi revenise si sa facut auzita ,a trezit toate casa. Si a povestit chestia care i se intimplase Yurika&Mark

[petruta]

Si eu as avea multe de povestit, despre vise care s-au adeverit sau alte intimplari mai ciudate. Una din ele: Fratele mamei inainte sa moara, cu vre-o doua ore, le-a povestit bunicii si mamei mele ca a visat un soldat, care il astepta sub un stejar in curtea bisericii. Dupa doua ore a murit. Cind au sapat groapa pentru mormint, locul fiind intr-adevar sub un stejar, (fratele mamei nu stia unde va fi) au gasit in acel loc ramasitele unui soldat din al II lea razboi, centura , casca si lucruri. Nimeni nu stia ca acolo a fost ingropat un soldat in timpul razboiului. Bunica i-a facut pomeni si acelui soldat, pentru ca l-a visat pe fratele mamei si o ruga sa ii dea de pomana si lui ca ii este foame si se uita la el cum maninca. Cit despre copii, se spune ca sunt insotiti de ingerul lor cit sunt mici, si le vorbeste mereu, dar mai tirziu nu-si mai amintesc. Si ne uimesc uneori , cind spun cite ceva, si ne intrebam de unde stie pentru ca noi nu le-am spus sau nu aveau cum sa afle pur si simplu. Petruta & bb Mihai

[mamica dulce]

am citit toate mesajele si mi s.a facut parul maciuca...cred acum cu adevarat ca...paranormalul se afla printre noi si ca fiecare om ,macar o data in viata pateste ceva ..inexplicabil.BRRRRR.....!!!!! sa va mai spun si eu una,faza pe care am incercat teribil sa mi.o scot din minte,sa dau delete ca m.a cam ingrozit. Eram in anul 1 la fac si o colega de camera a venit cu ideea sa facem spiritism[bang]..am acceptat atunci..acum sa ma plateasca cineva c greutatea mea in diamante si nu as mai face asa ceva.. tin minte ca ne trebuia o carte necitita de nimeni dintre noi,o foarfeca si un snur..parca asa..si nu stiu cum prindeam foarfeca in carte cu snurul ,invocam spiritul si puneam intrebari si se misca intr.o parte sau alta,functie de da sau nu. Ma credeti sau nu dar ..EXISTA ceva forte care apar in astfel de imprejurari,pe cuvantul meu de onoare ca intr.adevar s.a miscat singura cartea aia,noi simteam la mana ...DSoamne trebuie ca am fost nebuna atunci..... eu l.am chemat pe bunicul meu Dumnezeu sa.l ierte si sa ma ierte si l.am intrebat daca a murit de moarte buna( a fost un mister decesul lui) si a zis ca nu!!!Altceva nu mai stiu,nici ce am zis eu nici cele trei fete care erau cu mine..dar asa spaima m.a apucat de atunci de tot ce tine de fenomene de astea ca parca nici nu am curaj sa citesc ...acum de curiozitate m.am uitat la subiectul asta ..e extrem de interesant dar mi se ridica parul pe spinare sa va mai zic ca acum ma gandesc ca daca m.a simtit bunicul ca am vorbit despre el si ...Doamne iarta-ma.... ancuta fricoasa mai povestiti fetele,eu va urmaresc cu sufletul la gura.

[cristina73]

Buna fetelor, Am urmarit subiectul foarte interesata fiindca desi am fost crescuta intr-un spirit sa-i spun destul de "ateist" m-au fascinat dintotdeauna povestirile paranormale. Eu nu am decit o experienta la care am fost partasa desi nu mi s-a intimplat nimic direct. Eram in clasa a 9-a si incepuse prin scoala moda cu spiritismul. Intr-o seara a venit o prietena la mine si fiindca ea mai participase la astfel de sedinte a zis sa ma "initieze" si pe mine. Vreau sa zic ca nu era nimic foarte serios, am folosit metoda cu cartea, sfoara si foarfeca si intrebarile erau destul de banale, ma rog, "importante" pentru virsta respectiva. La sedinta respectiva a fost martora si mama care e o sceptica convinsa dar cred ca astepta cu nerabdare intrebarile despre boyfrienzi, etc. Am inceput sedinta in mod obisnuit, cu invocarea spiritului cartii respective(nici nu mai stiu ce spirit am invocat), incep intrebarile si incepe cartea sa se miste. Eu eram convinsa ca prietena mea o misca dar n-am zis nimic si am continuat sedinta. Am intrebat tot felul de lucruri (am evitat intrebarile despre baieti spre dezamagirea mamei, he , he), nu tin minte ce am intrebat sau daca s-a adeverit ceva. La sfirsit prietena mea imi spune ca acum trebuie sa deschidem fereastra pentru ca spiritul sa poata iesi afara. Mama fiind aproape se ofera ea. Merge si deschide usa de la balcon si dintr-o data scoate un tipat scurt si sare inapoi. Ma uit la ea si o intreb ce are si vad ca e alba ca varul si-mi zice ca a atins-o cineva pe fata.... Daca nu s-ar fi albit asa brusc as fi crezut ca vrea sa-si bata joc de noi...In orice caz usa de la balcon a ramas multa vreme deschisa... numai bine cristina73

[sorana]

Baietelul unei prietene era mititel, sub 3 ani. Discutie gen "mami, de unde am venit eu". Mama ii explica ca ea a vrut un baietel asa, ca el. Si pustiu' zice "Mami, nu tu m-ai ales pe mine, eu te-am ales pe tine! Stateam acolo sus si te-am vazut si am vrut sa vin la tine". bb Monica si Sorana

[amelia]

Fetelor, ati deschis exact subiectul meu favorit: paranormalul! Imi place la nebunie! Iar acum, cu povestirile voastre, ma simt de parca am fi toate, pe inserate, la o petrecere in pijama intre fete. Super, nu? Sa va zic si ce mi s-a intamplat mie. Cred ca sunt cam paranormala de felul meu (dar din pacate n-am mai trait o experienta paranormala de f.mult timp... cam de vreo 5 ani...) Mi s-au intamplat chestii asemanatoare cu cele ale lui Dialu. Adica din somn, noaptea, ma trezeam ca nu mai puteam sa ma misc, oricat de mult as fi incercat si nici nu puteam sa tip. Chestia asta dura cateva minute, timp in care eram perfect constienta!! Odata, la mare, in starea asta de imobilitate, am vazut clar cum intre picioarele mele, pe genunchi, apare o tava cu pahare, toate verzi stravezii si in gandul meu imi zic, fara nici o urma de teama, chiar "zambind" in coltul gurii: "Uite ale naibii fantome unde si-au gasit sa manance!"... dupa care, la scurt timp imi revin si le scol din somn pe bunica-mea si pe sora-mea sa le povestesc. Drept urmare sora-mea a doua zi s-a mutat in camera la parinti, asa de speriata era! Alta data, in aceeasi stare de neputinta de a ma misca sau vorbi am vazut cum pe picioarele mele vine un pisoi negru si se freaca de ele, raspunzandu-mi la intrebarea pe care i-o formulasem eu telepatic: "Eu sunt dracu, ce, nu stiai?" De data asta chiar m-am cam speriat... In anii de facultate mi s-au intamplat de mult ori experiente de imobilitate. De doua ori am simtit cum in mod evident vine cineva in spatele meu, in somn, si ma cuprinde in brate. Bineinteles ca nu am vazut nimic, dar se simtea f. clar ca e cineva acolo... De vreo cateva ori am trait si sentimentul ca m-as desprinde de corp (tot in somn asta si in mod involuntar, pentru ca in mod voit am incercat si nu mi-a iesit nimic...). Simteam cum sunt undeva deasupra mea, aproape de tavan, si cand am deschis ochii, din somn, am simtit cum "cad" la loc in corp. (Mauli, poate imi povestesti mai mult cum faci tu cu decorporizarea, as vrea sa incerc!) Ei, si-ar mai fi multe de spus... De multe ori visez chestii care seamana f. bine cu ceea ce se intampla a doua zi. Nu-mi vine acum in minte sa va dau un exemplu cat mai elocvent... Si maica-mii i s-au intamplat niste chestii... De exemplu odata a vazut cum trece pe hol capul unei femei care murise de curand. Alta data a auzit cum se scutura catelul nostru in casa, in miez de noapte, a aprins lumina si nici urma de catel in casa, el era afara. A stins-o din nou si iar aude aceeasi chestie, iar cauta si nimic. Brrr, ne-am cam speriat atunci de povestirea ei. Si bunica-mea a trait ceva paranormal cand era mica, la tara. Pe inserate, a vazut iesind din padurea de peste drum, la nivelul copacilor si ocolind pom cu pom, o chestie mare cat o caldare si stralucitoare ca focul si dupa ea o coada lunga, lunga. O baba care era pe drum a zis: "Iete, al haului, devreme pleca!" Adica voia sa spuna ca ala era zmeul. Si au fost martore la intamplarea asta multe persoane, ca stateau la taclale in drum. Cine stie ce o fi fost aparitie aia: ceva din razboi, un OZN liliputan sau un fulger globulos ?... (dar prea ocolea bine copacii)... Ei, si-acum ca v-am speriat destul va doresc "Somn usor!" ca la mine e 22,30! Amelia si bebe Ana Maria.

[maudi]

quote:

---

Originally posted by amelia (Mauli, poate imi povestesti mai mult cum faci tu cu decorporizarea, as vrea sa incerc!)

---

mai, am inceput sa citesc la topicul asta in prima seara, si n-am mai dormit pina la ziua, pe cuvintul meu de om. si am si reactii empatice, adica simt imediat, parca as vizualiza ce povestiti si va pot spune ca imi dau seama si de adevarul povestilor in functie de intensitatea trairii la lectura. dupa aia am zis sa citesc numai ziua, dar energizarea este identica si ma seaca, dragele mele :)) Amelia, mie mi s-a intimplat prima decorporalizare la 18 ani, habar n-aveam ce mi se intimpla. am povestit asta mamei cu lux de amanunte si s-a speriat. pentru ca nu a fost numai o decorporalizare, ci o posesie. exact senzatia aceea pe care o povestesc fetele, de intepenire a corpului si apasarea aia formidabila in interior! ah, foarte dureroasa insa! parca era o menghina pe sub piele care stringea si stringea tot corpul! nu numai o parte...si o senzatie de sufocare, de ireal, apoi imi amintesc ca m-am desprins si ma priveam dintr-un colt al tavanului. experienta este tare ciudata in primul rind pentru ca nu citisem nimic paranormal, asta se intimpla inainte de Revolutie, deci, de unde sa citesc. si nici nu eram credincioasa. apoi, citiva ani mai tirziu, am cunoscut o prietena care era foarte experimentata la yoga si, din vorba in vorba, am ajuns sa o intreb si ce crede ea despre patania mea. de atunci stiu ce inseamna decorporalizare. am refuzat sa fac yoga, dupa niste experiente pe care daca le-as povesti, chiar ca v-as avea pe constiinta cu insomniile :) raman la cit am experimentat, mai mult nu ma bag. mi se pare extrem de periculos pentru suflet. n-as putea sa explic motivele. ma refer la acest gen de yoga, care presupune comunicarea eterica, calatoriile sufletului in lumea spiritelor, aflarea viitorului sau influentarea cuiva. e o lume plina de capcane, deloc cunoscuta, te poti rataci usor, chiar pentru vecie... asa ca, Amalia, eu aleg sa ma rog cind mi se intimpla. spun Tatal nostru de cite ori pot si cu toata ardoarea, pina mi se ia "darul" ...ca asa am inteles ca e numit, "dar". dar, nu pot sa neg ca ispita exista sa experimentez din nou decorporalizarea....totul este sa va mentineti respiratia egala, sa va doriti desprinderea si sa va raportati la...hm, Iisus (asa zic yoghinii). si sa nu va fie frica. primul semn de desprindere este ca simtiti cum se rotesc toate in jur (tineti ochii inchisi), va transformati intr-un virtej si...hopa-hop. zburati....puteti sa vizitati locuri indepartate in felul asta....

[Doina]

decorporalizarea e f periculoasa ! poate fi facuta doar de "initiati" trebuie sa stii exact ce faci si cum faci si mai ales trebuie sa stii exact CUM sa te intorci inapoi in corpul tau! asa cum spune si maudi te poti pierde ffffff usor... mai bine sa nu in incercati! cititi tot ce puteti, vorbiti cu oameni care au incercat astfel de lucruri si apoi testati dar incet-incet ... In pozele de la cuninia civila a aparut un fel de umbra luminoasa, sotul meu crede ca e fratele lui, eu cred ca e tata - amindoi morti. Tata a murit intr-un accident si tare as fi vrut sa stiu exact cum a fost si l-am visat intr-o noapte explicindu-mi cu lux de amanunte cum s-a intimplat totul. Cred ca in viata fiecaruia e un strop de paranormal.... Doina&Carlita-iubita