16 raspunsuri la acest subiect

[Brotacel]

Uff! Eu am întîmpinat niste probleme fantastice cu baietelul. Eu vorbesc romaneste, iar sotul meu numai germana. Dupa nastere a trebuit sa încep serviciul destul de repede si am adus pe cineva din Romania care sa aiba grija de copil, apoi a venit mama la noi si la un an si jumatate fiul meu nu spunea decît doua-trei cuvinte: mama, papa si auto. A început un sir întreg de analize si teste, iar de patru ani ne chinuim cu logoped si ergoterapie. Baietelul s-a dezvoltat normal, merge la scoala normala, dar handicapul de cînd era bebe ne-a costat pe toti foarte multa energie. Cu fetita nu am avut probleme.Ea vorbeste si germana si romaneste. Medicii nu au reusit sa diagnosticheze nici un fel de boala organica si mi-au spus ca de vina este numai faptul ca în casa se vorbesc doua limbi. Am încercat sa vorbesc cu pustiul numai germana, dar tot nu a fost o solutie. Acum vorbesc cu copii romaneste, deoarece este limba mea materna. Fetita, îi traduce fratelui ei si lui papa. Baietelul întelege romaneste perfect, dar nu se exprima decît în limba germana. Deocamdata sînt fericita ca baiatul nu mai are probleme. Trebuie oare sa insist sa îmi raspunda în romaneste ? Am combinat logopedia, ergoterapia cu mult sport si miscare. Am observat ca sportul ajuta foarte mult la dezvoltarea psiho-somatica a copilului.

[Master Draciel]

Buna lilach Am mai vorbit putin despre subiectul asta si pe chat, nu stiu daca iti amintesti.....Justin a venit in Franta cu putin inainte de a implini patru ani, pe atunci vorbind romaneste si putin engleza( abia incepuse).Cu timpul,, fiind permanent in contact cu copii francezi sau adulti francezi, a schimbat limba de exprimare, vorbind acum permanent in franceza.Nu pot spune ca a uitat romaneste ptr ca intelege perfect dar ii este f greu sa se exprime, desi noi in casa vorbim numai romaneste.Se exprima cu acelasi limbaj pe care il avea la 4 ani, evolutia frazei facindu-se numai in franceza.Acum a inceput si engleza, putin cite putin ptr ca ceea ce stia deja uitase si se pare ca nu ii pune nici o problema faptul ca a inceput a treia limba, dimpotriva, este o provocare ( are multi prieteni englezi si americani) si il tenteaza! Nu cred ca se va pune nici o problema ptr cel mic, al tau.Doar ca va trebui sa va partajati limba in care ii vorbiti iar micutul va fii in cistig.Bafta!

[zizee]

lilach, cum mai sta situatia la voi, cu vorbitul? subiectul a fost initiat in mai, ma gindesc ca de atunci trebuie sa se mai fi skimbat cite ceva... hai sa-ti spun cum e la noi. la noi situatia e un pic si mai complicata, mi se pare. sintem o familie multilingva: sotul meu e neerlandofon, intre noi vorbim franceza si traim intr-o tara araba, in care se vorbesc cam trei limbi diferite (dialectul local, araba literara si franceza). fiecare dintre noi ii vorbeste lui snoopi in limba lui si niciodata nu folosim franceza direct catre ea, nici macar in public, desi unii considera ca asa ar fi politicos. pe cind postai tu subiectul, in mai, eram intr-un fel de gaura de neagra, snoopi intelegea tot in romana, in neerlandeza destul de aproximativ si nu vorbea inca nimic in nici o limba (afara de mama, tata si alte kestii minore). la inceputul lui iunie am plecat in romania pentru 2 luni si acolo, intr-un mediu lingvistic pur romanesc, snoopi si-a dat drumul la vorbit. e drept, majoritatea cuvintelor (si stie o multime) le spune in romana, insa sint deja cuvinte pe care prefera sa le spuna in neerlandeza. sint si cuvinte pe care nu eziat sa le spuna cind in romana, cind in neerlandeza. in cazul ei cred ca a fost mai intii necesar acest declic, sa-si faca curaj sa atace una din limbi, pentru ca sa indrazneasca usurel si-n celalalta. cu franceza, desi e limba in care sotul meu si cu mine comunicam, nu ne facem inca probleme, credem ca va decurge mai mult sau mai putin usor - oricum nu-i pentru acum. in skimb ne-am hotarit sa dam araba jos din pom :) de citeva zile snoopi merge din nou la cresa. copii arabi, personal arab, evident toata lumea vorbeste araba. anul trecut, cam pe vremea asta, cind snoopi pornea pentru prima data la cresa, am facut o greseala de evaluare. ne temeam ca pe linga cele trei limbi pe care le aude acasa, o a patra - araba - sa nu devina misiune imposibila pentru micuta noastra. intre timp am realizat ca daca vrem ca ea sa aiba un contact real cu copiii de aici, sa nu creasca izolata, nu e kiar cea mai buna optiune. asa ca anul acesta am cerut explicit sa i se vorbeasca in araba. am mai descoperit ca ne-am mai destins, noi, parintii, in ceea ce priveste abordarea multilingvismului. si in increderea pe care i-o acordam fetitei. mai greu, mai usor, limbile se invata, timpul ne-a demonstrat-o.

[Julie]

Grea problema. Si Matei e bilingv, dar vorbeste japoneza mai bine decat romana. Romana i-a incremenit pe undeva, la varsta de 4 ani, zic eu (nu am un termen de comparatie, nu stiu in ce consta vocabularul unui copil de 6 ani din Romania). De inteles intelege, cu tati vorbeste in romaneste, cu mine insa in japoneza. O vreme am insistat sa vorbim numai in romaneste, dar am abandonat, caci am constatat ca nu-i bine sa fac presiuni asupra lui. Ne intelegem si asa, in japoneza :))) La scoala (japoneza) face insa fata cu brio si cu asta sunt multumita. Ah, in plus, engleza se vorbeste si se aude zilnic la noi in casa, dar nu l-am fortat sa o invete, caci si-a dat drumul la vorbit destul de tarziu. Cu asta mai astept - desi mai rupe el pe ici - pe colo si e tare dornic sa afle ce vorbesc aia mari si ce mai zice tv-ul cand e dat pe canale straine :))) Astept cu nerabdare vacanta de Craciun pe care ne-o vom petrece in tara, unde va fi nevoit sa-si imbunatateasca limba romana. Julie

[lorelei_19]

Eu vorbesc cu fiica-mea amestecat, cand nu gasesc cuvantul in romana, vine corespondentul lui in germana imediat. uneori ne apucam de palavragit in germana si dupa o perioada remarca fiica-mea: mama, da de ce nu vorbim romana? La inceput cand am venit aici, ca s-o ajut, o perioada am vorbit amandoua germana o jumatate de zi. Asa ca ne-am obisnuit. Remarc insa ca scrie din ce in ce mai prost in romana: in loc de tz scrie z, etc. Incerc s-o corectez, dar nu are exercitiu, ca toata ziua scrie in germana.

[Simonna]

Ella, povestea noastra, e asa: Mami, eu, adica :), bilingva, maghiara de la bunici, romana de la restul lumii. A fost ok, nu-mi aduc aminte sa fii tacut altcindva decit in somn dupa ce am invatat sa vorbesc Tati e pursinge, roman de roman. Radu a inceput sa vorbeasca in Ro, cu rare exceptii numai romaneste a auzit si, cu toate astea, inainte de doi ani si vreo doua luni n-ar fi facut o propozitie cu mai mult de doua cuvinte nici sa-l pici cu ceara. Spre doi ani si jumatate am remarcat ca apare si-un al treilea cuvint in propozitie, nu adjectiv, adverb sau macar o conjuctie, acolo, Doamne fereste!, ci ceva de genul: Mami, apa, papa. Ei, inainte de Craciun, in jurul a doi si jumatate, s-a declansat copilul meu! Da s-a declansat intr-un hal fara de hal, de nici acum nu s-a oprit! Nu-mi venea sa-mi cred urechilor in dimineata in care s-a dat jos din pat si-a zis ceva de genul: "Mami, pina plecam in parc Radu se uita la televizor si tu ii dai sa manince!" Evident, nu tin minte ce-a zis exact, dar m-au uitat la el traznita, l-am sunat pe consort si i l-am dat pe copil la telefon, ca unul nu ma credea si celalalt nu mai tacea... :) Un pic inainte de trei ani, transbordarea peste Ocean l-a aruncat pe bietul copil in plina limba engleza. Dupa o prima incercare la o gradinita, unde nu voia sa mearga ca era educatoarea "cam proasta, mami, ca nu stie romaneste!", desi mergeam si noi cu el, cica sa-l acomodam, am ajuns la gradinita unde e si acum. Educatoarea de aici a zis ca nici poveste, cum adica sa stam si noi cu el o vreme? Nu facem decit sa-l aiurim, pe urma crede ca asa-i la gradi, cu mami sau cu tati. Asa ca, la vreo trei saptamini dupa marele drum, Radu Mamii a plonjat in engleza, 8 - 10 ore pe zi, si acolo a ramas :) Dupa un an si jumatate se descurca ultra bine in engleza, pentru un copil de virsta lui, evident, ca nu recita din Shakespeare in original :). Doar ca a inceput sa zica lucruri de genul: Daca-mi da si mie cineva knife-ul ala, imi cut piinea asta. Dar, de jucat, se joaca in engleza, chiar si acasa, unde vorbim romaneste - cind vrem sa inteleaga el - si franceza - cind vrem sa nu priceapa :). Cert este ca deosebeste cele trei limbi, daca-i vorbesti in franceza ride si zice "oui", ca atita stie. Dar o invata el la anul, cind incepe scoala! Si-atunci sa vezi mixaj pe capul nostru, o sa dau pe spate de ris! Una peste alta, hai sa vezi ce crede el, ca pina acum am povestit ce cred eu: Acu' vreo trei luni, poate patru, l-am intrebat el pe ce limba gindeste. Si mi-a raspuns: "Acasa in romaneste, la gradi in engleza!" Acu' citeva zile, dupa ce am observat ca incepe sa amestece cuvintele din cele doua limbi intr-o aceeasi propozitie, i-am repetat intrebarea. Si mi-a spus: "In romaneste si in engleza". Am vrut sa stiu cum adica si mi-a explicat: Vezi broasca aia, mami?! (de jucarie, desigur!) Eu ma uit la ea, vad ca are had verde si pe carapace este rainbow. Asa ma gindesc eu, mami!", a incheiat odrasla mea. Dar, cum nu sfirsise tot ce avea de zis, m-a facut iar sa rid cu lacrimi ca a adaugat: "Si, mami, sa stii ca pot sa ma gindesc si pe franceza: Oui!"

[lorelei_19]

tare-i dulce, simona, baietelul tau! sa-ti traiasca :-) eu cred ca e un mare avantaj ca pot invata de mici, in casa, 2 limbi sau chiar 3 uneori. eu, care sunt total netalentata la limbi, tare mi-as fi dorit asa ceva!!!