Multumiri, gagici, daca va placu povestea mea... S-a intamplat acu' aproape 6 ani, dar amintirile sunt la fel de vii ca atunci. Normal, e cea mai tare experienta pe care am avut-o, si cea mai pretioasa, si cel mai important lucru pe care l-am facut vreodata in viata! Pe bune!
Cateva precizari, totusi.
Nu stiu daca experienta nasterii trebuie sa fie aidoma cu a mamei. Mama mea a avut un travaliu de mai bine de 24 de ore cu mine si mi-a sugerat sa cer cezariana, ca sa nu trec prin ce a trecut ea. Totusi am avut incredere in doctorii mei, care mi-au prezis o nastere fara probleme - si au avut dreptate. Cred ca a mai contat si faptul ca nu mi-am pierdut cumpatul si am incercat sa fiu calma, pe cat a fost posibil.
Cineva intreba ce sunt alea contractii. In cazul meu a fost vorba de aceeasi (la scara mai mare, totusi) durere ca la ciclu, inainte de a da pe gat fiola de algocalmin. Dar in cazul meu, eu sunt scoasa din functiune cam doua zile in fiecare luna, asa ca aveam "antrenament"!
In momentul cand iese bb, apoi alea sunt contractii - si pot spune ca atunci nu mai e vorba de durere, ci de o senzatie ca aceea cand trece tractorul peste tine. De aia am zis ca e "ireal". Din fericire asta dureaza putin si nu esti decat pe jumatate constient...
Efort se depune, totusi, la greu. Bb al meu avea un ochi rosu si asistentele radeau de el "ma, da' ai muncit, nu gluma" - ceea ce era adevarat. Cat despre mine, cand m-am uitat prima oara in oglinda dupa ce am nascut, am constatat cu oroare ca imi iesise o eruptie pe fata. Dupa aia am realizat ca nu de o eruptie (toxica) era vorba, ci de mii de capilare care probabil pocnisera... Cred ca intrebarea doctoritei in legatura cu sportul de performanta avusese totusi sens...
La intrebarea pe care mi-a pus-o sotul, cand ne-am reintalnit, imediat dupa nastere: "cum a fost?", am raspuns "oribil!" si am inceput sa radem si sa plangem amandoi. Dar eram asa de mandra de mine, ca simteam ca plesnesc!
Cat am stat in maternitate (3 zile) nu am mai dormit aproape deloc. Stateam pe pat, cu pernele la spinare, cu ochelarii pe nas, si imi priveam copilul si nu-mi venea sa cred ca eu am fost capabila de asa ceva.
Primul lucru pe care mi l-a zis sora mea, privind baietelul despre care noi crezuseram tot timpul ca e fetita a fost "carevasazica, ai sa fii Soacra...[jamaica]" si apoi "valeu, fata, o sa se bata cu bete, o sa sparga geamuri si o sa-ti vina acasa cu nasul rupt[zz]
!!" (stim noi ce cicatrici are Tati pe frunte... de la joaca baieteasca...).
Per total, pot apune ca nu nasterea in sine a fost cea mai grea chestie, pentru ca depresia post-natala, problemele hormonale post-partum (la o zi dupa nastere aratam ca Anna-Nicole Smith, ceea ce nu mi-a fost deloc confortabil), greturile din prima parte a sarcinii si edemele din partea a doua - fac sa paleasca, in ceea ce priveste neplacerile, cele 4 ore de travaliu.
Si da, ne sarbatorim in aceeasi zi - si chiar am si inceput sa ne ciondanim "e ziua mea!", "ba nu, e ziua mea!" dar pana la urma mancam din acelasi tort... Saracu' Tati, insa, ca are de alergat dublu dupa cadouri.
Hai sa fiti fericite, fetelor, mamici de mamici si sa ne auzim si cand om fi soacre de soacre!
PS Admin, o sa trimit o pozica deseara.
Numai bine tuturor!
Cel mai frumos cadou
Deschis de
Julie
, feb 03 2003 09:10
16 raspunsuri la acest subiect
#11
Postat 05 februarie 2003 - 07:39
#12
Postat 07 februarie 2003 - 00:38
Julie, ce frumoasa poveste!
Si mai ales ca e nascut de ziua ta....cadoul cel mai frumos primit vreodata, cred.
Si la mine bebe are due date foarte aproape de ziua mea, insa eu sper sa vina chiar atunci (desi ar fi 4 zile mai devreme). Chiar i-am zis sotului ca eu merg pt inducere [:D]. Si BTW, si eu sunt berbeaca.
Adela
#13
Postat 07 februarie 2003 - 02:59
Draga Iulia,
Foarte emotionanta povestea nasterii lui Matei (berbecutzul)!
Sa-ti traiasca,e tare simpatic !!!
P.S. Poate ne vedem cindva in frumosul nostru orasel "Galati" !
Ei,ce zici ?
Pupici
***Alba***
http://www.desprecop...&mid=499&cid=78
#14
Postat 08 februarie 2003 - 13:03
FRUMOASA POVESTE SI FRUMOS AI POVESTITI!
CE CADOU GROZAV AI PRIMIT DE ZIUA TA JULIE!
sA FIE SANATOS SI SA-TI CREASCA MARE.
DACA VREI SA FII SIGURA CA NIMERESTI MACAR O NORA BUNA, FA CA MINE, MAI FA UN COPIL....
#15
Postat 09 februarie 2003 - 00:15
Frumoasa poveste Julie si foarte frumos scrisa. Si tare haioasa poza lui Matei! Sa-ti traiasca si sa fie sanatos si norocos.
Andreea.
#16
Postat 09 februarie 2003 - 11:39
Adela, eu am nascut cu o saptamana mai tarziu decat socotise medicul. Si asta, cred eu, din cauza ca in ultima luna am tras niste bai... fierbinti... cam doua-trei pe zi... Ca eram mare cat un hipopotam si se stie ca hipopotamii se simt bine in apa...[:D][:D
Iti urez nastere usoara si abia asteptam povestea ta si pozele lui BB!
Alba, ce surpriza!!! Da, cine stie, poate chiar reusim sa ne intalnim!
Rodica, de cand am venit in Jap tot astept sa-mi "sune" cel ceas... dar nimic! Pupici copilasilor - si tie, toata admiratia, ca esti o mamica mult mai curajoasa decat mine!
Andreea, multumesc mult.
[flo][flo]
#17
Postat 09 februarie 2003 - 15:32
Super relatare, Julie. Mi-a placut foarte mult. Esti o povestitoare nemaipomenita si m-ai facut sa rad si sa plang in acelasi timp.
Sa-ti traiasca comoara pe care ai adus-o pe lume si sa va bucurati de el.
Numai bine!
Sanatate maxima!