12 raspunsuri la acest subiect

[artemis]

Da, frumos site!!! N-am vazut nicaieri discutii despre noi, copiii. Numai despre copiii nostri. Dar scriu aici, la discutii generale. Eu am altfel de problema. Am o sora, suntem amandoua copiii mamei noastre. Ca tata n-am avut. S-a dus cu sorcova cand aveam 7 ani. Acum am 35 de ani. Si sora-mea are 31. Eu am o firma, ea este asistenta medicala. Locuim in orase diferite. Eu am familie, ea nu. Mama locuieste in alt oras, suntem 3 persoane in 3 orase. Cand eram mica ii spuneam sora-mii "balauroaica". Citisem eu o poveste in care imparateasa avea 3 feciori si o fata. Si imparateasa era foarte nemultumita pe feciorii ei. Dar isi iubea foarte mult fata. Cand pleca imparateasa de acasa, fata se transforma in balauroaica, isi alerga fratii si servitorii ca sa-i manance, strica lucrurile din palat. Cand venea imparateasa se schimba la loc in fata cea frumoasa si cuminte. Povestea se termina cum fata i-a mancat pe toti, inclusiv pe imparateasa. Poate ca mintea mea de atunci n-a asociat intamplator cele doua personaje: fata imparatesei si fata maica-mii. Eu am fost mereu "fata lui tata". Intotdeauna am simtit ca mama o iubeste doar pe sora-mea. Eu luam batai crunte in timp ce sora-mea primea ciocolate. Dar mi se spunea atat de des ca eu sunt rea si invidioasa incat incepusem si eu sa cred. Atunci nu era chiar asa rau ca acum. Cand sora-mea a implinit 30 de ani i-am spus ca astept de la ea sa se comporte conform varstei. Din pacate, nu ma simt ca facand parte din familia lor. Pe motivul ca: "tu ai familie, ai firma, sora-ta e singura si trebuie ajutata" am fost de multe ori tratata superficial. Mama are 60 de ani si 3 servicii, trebuie sa-i plateasca sora-mii chiria, o intretine ca si cand ar avea 18 ani. Nici macar copiii mei n-au reusit sa-mi sensibilizeze mama. Nu a fost langa mine cand am nascut. Nu a fost niciodata cand am avut probleme. In schimb, toata ziua e la sora-mea. I-am cumparat mamei mobil, s-o pot gasi oricand. Pentru ca nu sunt langa ea si are o varsta la care oricand se poate intampla ceva rau. O sun zilnic, si de 2-3 ori pe zi. Cu ceva timp in urma era suparata ca i-a venit mult factura de telefon fix si mi-a spus ca din cauza mea, ca ma suna. Am amutit. N-am avut curajul sa-i raspund. Daca se intampla sa-mi cumpere ceva de ziua mea, ma roaga sa nu-i spun sora-mii. Se duce pe ascuns la ea si eu aflu intamplator. Nimic din ceea ce fac nu o multumeste. Cand vine la mine, rar de tot, le povesteste sotului si copiilor ce copil rau am fost. Intotdeauna m-a vorbit de rau in fata colegelor si prietenelor. Imi reproseaza si acum lucruri pe care le-am facut in copilarie, imi repeta obsedant cat a suferit din cauza mea. Sora-mea nu a fost la nunta mea si atunci a fost prima data cand i-am spus mamei ce am pe suflet. Am reusit s-o fac sa nu-mi mai vorbeasca cateva luni. Am suferit ingrozitor. Mai ales ca la prima vizita acasa am gasit o scrisoare de la sora-mea in care ii alimenta mamei motivele ca sa nu-mi mai vorbeasca. Nimic nu a fost prea cumplit pana anul asta, de Craciun. Vorbeam cu sora-mea pe mail ce facem de sarbatori si ea mi-a spus ca pleaca la munte cu niste prieteni. Eu abia asteptam sa ma duc la mama. Inainte cu 2-3 zile de Craciun, mama imi spune ca ea face sarbatorile la sora-mea, ca inca din octombrie au hotarat asta impreuna. Am incercat s-o fac sa se razgandeasca, mi-era foarte dor de ea si voiam s-o vad. La sora-mea era exclus sa mergem toti 4 pentru ca sta in chirie. Simteam cum imi fuge pamantul de sub picioare. In final mama m-a intrebat unde sa-mi trimita niste bani pentru copii... si i-am inchis telefonul. Am plans cateva zile, sotul meu era disperat. Dupa aceea am primit pachet de la mama, cu daruri de Craciun pentru copii. Si un bilet pentru copii in care le spunea ca le-a trimis si bani. Nici un cuvant pentru mine. Iar biletul acela, of Doamne, era plin de ura. Cum poti scrie unor copii mici ca le-ai trimis bani? Ca si cum mama lor ori e idioata, ori e betiva si le bea banii. Sora-mea mi-a mai scris un mail in care m-a pus la punct asa cum ii sta in obicei. Nu i-am raspuns. Cu mama nu am mai vorbit. In fiecare zi mi-e dor de ea si-mi plange sufletul. A trecut 1 luna !!!

[Raluca]

Exista un forum adecvat acestor probleme, Unul, Doi mergem intreuna...il gasesti tu...acxolo singur fetele il vor citi si-ti vor raspunde... Oricum, e tare trista viata ta din acest punt de vedere, nu uita ca ai o familia a TA, sot , copii ..indreapta-te spre ei si lasa-i pe ceilalti sa vin aei la tine, daca vor...Din cele scrise consider ca tu ti-ai facut datoria fata de mama, daca ea nu realizeaza anumite aspecte ale vietii atunci am eu o vorba care-mi place...a imbatranit degeaba! Sora ta???-greu de spus ca merita sa o numesti asa... Iubeste-ti sotul, copii si incearca sa ignori raul celorlati... Raluca si Ilinca

[danielac]

imi pare rau ca suferi pentru mama si sora ta.
ele nu o merita.
suferinta ta va afecta familia ta actuala care tine la tine, deci incearca sa uiti ce nu merita si sa iti vezi de drumul tau alaturi de cei dragi si care te iubesc.
viata e scurta, atat de scurta ca trece si nici nu stii cand ...

Dana si Diana-Maria

[osna]

draga artemis, povestea ta mi-a trezit din nou amintiri triste.e destul de asemanatoare cu povestea tatalui meu care acum nu mai este printre noi,dumnezeu sa-l ierte. cind avea 3 ani mama lui naturala l-a lasat jucandu-se in tarina si a plecat cu alt barbat.iar tatal lui s-a recasatorit si a avut 2 fete.dar nu asta este important. tatal meu s-a casatorit si a facut 3 copii.cu anii a flat ca are un frate din partea mamei pe care a aceeptat sa il cunosca.iar eu mi-am cunoscut verisorii primari.imi doream asa de mult sa am o sora dar nu a fost sa fie.acum eram tare bucuroasa ca am o verisoara primara cu care sigur ma voi intelege si care imi va fi ca o sora. dar nu a fost sa fie asa. bunica mea,daca o pot numi asa m-a chemat la ea in vacanta(e vb de mama tatalui meu) unde verisorii mei primeau bani pe ascuns sau tot felul de dulciuri.eu nu eram decit un copil de 12 -13 ani care nu intelegea prea multe.cu cit am crescut mai mare cu atit am inceput sa imi dau seama de treaba aceasta.verisorii mei plecau regulat la mare,la munte si mereu imi spuneau ce le-a cumparat bunica lor.dar oare noi nu suntem nepotii ei? ma intrebam mereu asta.cind mergeam acolo ma punea sa o ajut la tot felul de lucruri dar niciodata nu mi-a dat nici macar o ciocolata.am renuntat la ea.pur si simplu nu am mai vrut sa merg acolo sau sa ii mai vorbesc.timp de 10 ani nu a mai stiut de existenta mea sau a familiei mele,a propriului ei fiu.in timp ce,celuilalt ii cumparase deja masina, apartament si ii trimitea copii la mare si munte. am ramas in relatii bune cu ei,suntem si acuma,mereu ii spun verisoarei mele ca imi este ca o sora si ne intelegem de minune. in decembrie 2000 m-am casatorit.am facut eu primul pas si i-am scris o scrisoare prin care o anuntam asta.nu a venit nici macar la primarie. la 2 zile dupa cununie a murit tatal meu,la 46 de ani.a venit in ultima zi,cu 2 ore inainte de inmormintare si atunci nici macar nu m-a luat in brate sau macar o vorba buna sa imi spuna.a stat 10 min linga sicriu apoi a plecat.de atunci nu mai stiu nimic.si uite, desi mi-as fi dorit mult sa am bunici la care sa mai merg in concediu, acest vis nu se mai poate indeplini.si cred ca cel mai rau ma doare cind verisoara mea imi spune ca a fost la bunici. si scuza-ma ca te intreb dar ce mama isi critica odrasla in fata altora si pe ascuns ii da fiicei mai mici cu virf si indesat pe motiv ca ea nu are??? familia ta sunt sotul si copii tai acuma.stiu ca e greu dar timpul le rezolva pe toate.si apoi dumnezeu e sus si vede.

[Andrada]

Draga Artemis, tare rau imi pare ca trebuie sa treci prin astea, dar se pare ca nu sint prea multe lucruri pe care tu le mai poti face si pe care nu le-ai facut deja. Esti o femeie puternica, sora ta nu e si poate de asta mama ta ales-o pe ea. Pentru ca ea are nevoie de protectie si tu nu. Si poate mama ta mereu a simti asta si s-a aplecat mereu spre ea, iar asta a facut-o pe sora ta sa fie si mai cocolosita si tot asa. Dupa cum spuneai, ai fost mereu "fata lui tata" care nu era acolo, tatal fatza de care probabil mama si sora ta nu aveau sentimente prea blinde. E posibil sa le amintesti mereu de tatal tau. Dar iarasi eu cred ca asta-i problema lor si nu a ta. Purtindu-te constant cu ele ca o sora si fiica poate le va face sa se schimbe, poate nu. Important este insa ca tu la sfirsitul zilei sa poti spune ca ai fost o fiica si sora buna. Si mai important e sa fii pentru copiii tai acea mama pe care tu nu ai avut-o. Impartiala. Si sa-i inveti pe ei sa se iubeasca intre ei, cum sora ta nu o face. Aici cred ca mai poti face ceva. Si aici cred ca trebuie sa te uiti, pentru ca de aici vei primi si iubirea si satisfactiile pe care "cealalta" familie ti le refuza

[Reliana]

Artemis, draguta, nu stiu daca te ajuta prea tare, dar acesti "inner children" se pot vindeca!!! Uite aici un link sper sa te ajute! Si daca vrei sa vorbim mai mult da-mi un semn! Te pupam, Cassy&Co http://www.crystalin...innerchild.html Un An Nou plin de bucurii si impliniri!!!http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=117&cid=16

[dodo]

Dragele mele, SINT MAI APROAPE DINTII DECIT PARINTII!!! Daca sufleteste simtiti ca ati facut tot ce se putea face pentru a avea o relatie normala cu parintii/rudele voastre apropiate si..nimic, atunci trebuie schimbat macazul si dragostea si atentia care v-ati risipi-o pe acei nerecunoscatori daruiti-o familiei voastre - copiilor, sotului, care vor sti sa pretuiasca. Si nu va faceti nervi de pomana. Nu merita sa pierdeti timpul, viata e si asa destul de scurta!

[danv]

pe scurt shit happens. punct. Nu ai ce face. Asta este realitatea (dura), si trebuie sa actionezi ca atare.Poti sa te plangi, dar fara efecte, sau poti sa treci peste si sa it vezi viata ta. Oamenii cu cat sunt mai in varsta cu atat sunt mai convinsi de adevarul parerilor lor (noi, copiii, nu stim ce este viata). Dan

[Guest114_44]

Draga Artemis in primul rind BINE AI VENIT printre noi ... o sa-ti placa aici ... In legatura cu problema ta, eu am un fel de "filozofie" : FAMILIA mea sunt sotul si fetita mea ... restul sunt rude ... daca poti traiesti cu ele, daca nu, nu ... iti ramine totusi, FAMILIA!!!

[ymellda]

Artemis, atat timp cat ai o viata fericita alaturi de sotul si copiii tai, cred ca e timpul sa te desprinzi de mama, pentru ca impresia mea este ca esti atasata enorm de ea si incerci si acum sa obtii aprobarea pentru tot ceea ce faci. Este necesar sa te autoeduci in acest sens, Este corect si normal sa traiesti asa cum traiesti acum, fara a cere aprobarea pentru asta. Nici mamei tale si nici surorii tale. Relatiile cu ele pot fi normale, dar trebuie sa porneasca de la tine: mai mult formalism, chiar daca la inceput doare. Important pentru tine este sa nu te simti vinovata. Mult noroc. ANDRUTA mica si mamica ALINA