Ieri seara faceam curatenie in biblioteca si am inceput sa triez materialele pe care le-am primit la cursurile prenatale.Asa am dat peste o poezioara scrisa de catre un medic obstetrician, care la momentul respectiv imi amintesc ca m-a emotionat si ma gandesc ca poate o sa placa mai ales viitoarelor mamici.Adaug ca poezia fiind in franceza m-am straduit sa o traduc cat mai artistic si mai aproape de sensul ei initial , mai putin titlul pe care vi-l dau in original pentru ca e infiorator de "nepoetic "
POUSSER, FAIRE DES EFFORTS
Daca ai inteles cu adevarat ce inseamna abandonul total
Daca intregul tau corp este liber , deschis
Gura, gatul , bratele , ochii,
Atunci n-ai nimic de facut
Decat sa lasi sa se intample,
Sa lasi copilul sa se nasca.
E suficient sa ramai tu insati,
Sa nu te inspaimanti de forta ,de frenezia
Pe care copilul o pune in vointa de a se naste
Si la sfarsit,supremul sacrificiu, completa abnegatie,
Trebuie sa-i soptesti inlauntrul tau
DU-TE , DU-TE COPILUL MEU
LUMEA se deschide in fata ta
E RANDUL TAU
(Frederick Leboyer)
o poezioara
Deschis de
milenadinu
, ian 21 2003 13:40
3 raspunsuri la acest subiect
#1
Postat 21 ianuarie 2003 - 13:40
#2
Postat 21 ianuarie 2003 - 15:47
Frumoasa poezie!
Vanina
#3
Postat 21 ianuarie 2003 - 16:42
Multumiri pentru aceasta poezie, care spune suficient de mult despre aceasta minune prin care devenim MAME.
Jenelu
#4
Postat 21 ianuarie 2003 - 18:54
ah, de ca ma faceti sa pangacesc??? superb!