16 raspunsuri la acest subiect

[Elena]

Dragele mele, Va multumesc din suflet la toate pentru cuvintele si incurajarile voastre[pup] Revin sa va spun despre ce este vorba: Pe scurt, problema mea estecdependenta de acest forum !! Nu pot sa va spun cat de mult il iubesc, cat de multe am invatat aici, atat despre copii, cat si despre oameni si viata in general, am plans si am ris cu voi, si cu siguranta, o voi face in continuare, daaaaar cde cand am descoperit gdesprecopiih, acum vreo 4 luni, ZILNIC mi-am petrecut ore in sir (pana la 8 ore pe zi !!!) citind si/sau scriind !!! Ma simt foarte, foarte vinovata, fatza de Laura, pentru ca timpul asta ar trebui sa fie timpul acordat in mare parte ei si treburilor in casa. Prin urmare, de cateva zile am intrat intr-o perioada in care incerc sa imi re-evaluez prioritatile in viata si sa le asez in ordinea lor fireasca. Totul a inceput cand Teodora a pus acel mesaj la subiectul "v-ar place ?" despre locul pe care Dumnezeu il are in inimile noastre, si mi-am dat seama ca in ultimul timp, pe primul loc nu era nici pe departe Dumnezeucmacar de-ar fi fost fetitza mea sau sotul meu, si tot ar fi fost bine, dar era acest forum. Apoi am citit subiectul pus de Ender ("viata") si din nou mi-a fost clar ca forumul este hpietroiul" care-mi umple borcanu', iar Dumnezeu, fetitza si sotul meu, familia mea, erau niste "pietricele" care incearca sa-si faca loc si ele pe langa piatra cea mare. Prin urmare mi-am propus sa citesc si eventual sa mai scriu cate ceva doar cand doarme Laura dupa-amiaza, cand am intr-adevar ceva de spus sau atunci cand voi avea nevoie de sfaturile voastre, pe care le pretuiesc foarte multccand ma gandesc ca ii fur timpul asta Laurei, ma simt groazniccsi vad ca si ea sufera si ma roaga de multe ori sa ma joc cu ea sau sa ii citesc, iar eu ii spun gstai,nu acum, mai ai rabdare, mai tarziu, etc.h si uite asa o amin pana se face seara si e timpul de culcarec Ca sa nu mai vorbesc despre treburile in casa, pe care incepusem sa le fac in mare viteza si evident nu asa cum ar fi trebuit, numai ca sa mai am putin timp pentru forum. Iar gatitul ? ce sa va povestesc ? mai curatam un cartof, ma mai uitam la forum, mai taiam un morcov, iar ma uitam la forum, pana intorceam chiftele, mai scriam un mesaj, si uite asacPoate pentru unele dintre voi, care stati acasa, ce va spun suna foarte familiar, nu-i asa ? De cate ori nu am zis ggata, de maine nu mai scriu nimic, doar citesc o ora,doua", numai ca nu am reusitcde data asta, insa, mi-am pus vointa la incercare si cu puterea pe care am primit-o de la Dumnezeu, lucrurile au inceput sa capete o oarecare normalitate; imi petrec mai mult timp cu Laura si ma simt si eu mai bine cu mine insamic Cam asta este..spovedania mea. Elena&Laura Noi ne straduim sa-i invatam pe copiii nostri totul despre viata, cand de fapt ei ne invata pe noi ce este viata

[Ortansa]

vaaaaaiii Elena...parca-ai fi eu:)))))))))))))))))) shi eu tot din cz asta scriu mesaje din ce in ce mai scurte...si acum ca te am pe tine ca ex. gata,o las si eu mai moale cu forumu':))) pupici multi,as vrea sa-ti scriu mai multe,dar....gata fug...si eu te apreciez ffff mult...gata....papapa:))))))))))) Ortansa-de[copil]X mamica crede ca: E ceva in neregula daca ai intotdeauna dreptate.(Murphy)

[Catalina]

Draga Elena, iti multumesc si eu pentru povestea absolut minunata pe care ai impartasit-o cu noi. In sufletul meu, aceasta poveste trezeste multe sentimente. Si pe mine m-a uimit puterea si iubirea de oameni a lui Dumnezeu si traiesc cu amaraciunea ca nu sunt in stare sa ii multumesc asa cum se cuvine. Cum se cuvine? Spre rusinea mea, nici nu stiu. Nu ma rog chiar in orice moment al zilei, dar spun cel putin o rugaciune pe zi, nu merg la biserica in fiecare duminica dar ajung cel putin o data pe saptamana, tin post, ca o renuntare la ceva ce imi place (mancarea), un mic sacrificiu in numele credintei, incerc sa fiu buna, sa ajut si sa iert. Si totusi ... parca nu e de ajuns. Dumnezeu a fost CEL ce mi-a salvat un frate de la moarte. Numai EL l-a salvat dupa numeroase tratamente nereusite, din fata mortii albe, a drogurilor. Cei care locuiti inca in Romania stiti faptul ca cei ce se drogheaza sunt condamnati la moarte sigura, aici nu exista metode de reabilitare. In orice caz, m-am rugat cu toata inima mea si la numai cateva luni dupa ce incepusem sa ma rog fratele meu nu s-a mai drogat. A incetat, fara sa faca nici un tratament. Va dau cuvantul meu de onoare ca nu exagerez. Sunt aproape 2 ani de atunci. Acum este casatorit, are o fetita superba si munceste in Japonia pe bani buni. Dumnezeu mi-a dat inzecit ceea ce i-am cerut. Acum,spuneti-mi voi, poti sa multumesti indeajuns pentru asa ceva? Catalina, o viitoare mamica

[baubau]

Catalina, tulburatoare poveste! Ma inspaimanta faptul ca din ce in ce mai multi adolescenti(chiar copii) recurg la droguri, si ma gandesc cu groaza ca nu cumva si fetita mea sa aiba parte de asa un destin nefericit. Ma bucur ca fratele tau a gasit taria de a se trezi din acest cosmar si chiar sunt curioasa sa aflu cum a reusit!

[Catalina]

Fetelor, nu va puteti inchipui ce problema sunt drogurile in Romania! Si nu exista nici un ajutor, nici o pregatire. Stand langa fratele meu in spital (la Spitalul 9, langa alcoolici pentru ca atunci nu era nimic altceva), sau cautandu-l pe strazi cand disparea de acasa am descoperit ca in Romania exista o lume de care putini suntem constienti. Sunt oameni care nu fac altceva decat sa pandeasca copiii un pic debusolati si nesiguri de viitorul lor si sa le ofere o pastila/tigara a fericirii. O data, de doua ori, de cate ori e nevoie pana in momentul in care copilul vine singur ... . E grav si mi-as dori ca prin experienta nefericita pe care am acumulat-o langa fratele meu sa ajut pe cineva, cumva, sa spun ce stiu ca se intampla cu cineva care se drogheaza, cu familia lui, cu lumea lui. Dar cui sa spun, in scoala de-abia se vorbeste despre asta, cand copilul s-a apucat, deja e mult prea tarziu iar lupta se da altfel. Eu m-am oferit intotdeauna, in stanga si in dreapta, ca merg la scoli si in orele de dirigentie sa vorbesc copiilor despre efectul drogurilor asupra lor si a celor din jur. Ciudat, nimeni nu mi-a zis hai vino. Cine stie, poate vede cineva aici pe forum si ma ia in serios ... Oricum, concluzia mea a fost SI ESTE una singura: NUMAI DUMNEZEU E AJUTORUL NOSTRU !!!!! Catalina, o viitoare mamica

[Elena]

Catalina, Doamne, prin ce-ati putut sa treceti, tu si familia ta ! Trebuie sa fie cumplit sa i se intample asa ceva cuiva drag,din familia ta[q][:(]... Intr-adevar numai bunul si plin-de-dragoste Dumnezeu poate da vointa si putere in astfel de cazuri !! Cum sa poti sa-I multumesti de-ajuns lui Dumnezeu, te intrebi tu, Catalina ? Nici eu nu stiu... dar stiu ca Lui i-ar place sa vada cum dragostea noastra pentru El se reflecta in relatiile cu cei din jurul nostru... Cu drag, Elena

[Catalina]

Da Elena, asa m-am gandit si eu sa stii si cele mai mari eforturi le depun luptand cu mine sa nu ma infurii pe altii, sa am mila sa nu barfesc, sa fiu buna in general. E adevarat ca nu imi reuseste intotdeauna, dar eu incerc. Cat despre cosmar ... incerc sa nu ma mai gandesc la ce a fost si sa privesc viitorul cu speranta. La fel si parintii mei. Cu toate astea, nu vrem sa uitam, pentru ca istoria sa nu se repete ... Va multumesc din suflet fetelor pentru sustinere, sunteti extraordinare! Catalina, o viitoare mamica