si pe mine m-au ajutat enorm ai mei parinti cand am nascut ,si binenteles nu doar atunci,ci si atunci pentru a nu stiu cata oara.Binenteles ca nu am fost multumita si nu le-am multumit pentru eforturile pe care le faceau .Sotul meu a plecat cu serviciul in Brasov cand aveam 8 luni,noi locuind in Bacau si am hotarat ca este mai bine sa merg sa nasc la parintii mei la Suceava,decat sa stau singura,asa ca mi-am luat cele necesare si am venit acasa ,la tata si la mama care nu mai puteau de bucurie ,ca ma pot ajuta.Nu stiau ce sa mai faca ca sa nu ma "deranjez",sa fiu linistita pana sa nasc.Cand am nascut ,veneau de 3 ori pe zi la spital ca sa vada ce facem ,mai ales ca bebelusul meu a avut probleme,iar timp de trei saptamani cat am stat in spital,cu toate ca mergeau si la servici ,veneau si la mine,dimineata ,prinz si seara,sotul reusind sa vina doar sambata si duminica ,pentru ca dumionica pleca din nou la Brasov.Tot eu eram cea care se enerva ,ca vezi doamne ,trebuia sa merg din camera pana la usa de la intrare la maternitate ,dar ei ca veneau pe o canicula ingrozitoare,ca am nascut in iunie si era tare cald...
Dupa ce am venit acasa ,tot nu eram multumita ca mi se parea ca mi-ar stirbi din statutul de mama pentru ca mama mea din dorinta prea mare de a ma ajuta si ca sa pot eu sa ma odihnesc ,pentru ca nascusem prin cezariana ,nu ma lasa sa il ridic pe bebe pera mult in brate ,sa ma trezesc noaptea si multe altele ,pentru care in loc sa le multumesc ,eu faceam spume la gura .
Dar las ca mi-au esit pe urechi toate astea ,de cand sunt in Germania ,singura ,sotul toata ziua la servici iar eu cu toata casa pe cap
![[:D]](https://comunitate.desprecopii.com/forums/public/style_emoticons/default/icon_smile_big.gif)
Vezi daca atunci cand ti-e bine nu apreciezi ,dar stiu ca probabil la fel am proceda ,oricate sfaturi ne-am da .
Roxy
huianur