50 raspunsuri la acest subiect

[iuliacm]

quote:

---

Originally posted by piskot
[:D]Dragile mele nurori [:D] Eu locuiesc cu socrela.(punct)Este o femeie delicata si sensibila (mai ales de cand s-a pierdut socru-meu)asa ca am facut eforturi si eu si ea sa ne intelegem bine.Dupa lupte seculare (care au durat vreo5 ani)am reusit sa ne cunoastem si sa ne acceptam una pe alta si cu bune si cu rele. A trebuit sa dau dovada de multa diplomatie si rabdare, sa las uneori de la mine si poate si ea lasa de la ea...cert este ca acum ne intelegem foarte bine....si mai ales de cand a venit Ruxandra pe lume.Ea a fost prima care a vazut-o, a stat cu mine toata noaptea la reanimare pana mi-am revenit din anestezie, m-a ajutat foarte mult cat a fost fata mica si acum ma ajuta la fel. Isi iubeste foarte mult nepoata, ea neavand fete ci 2 baieti. Si cu toate acestea uneori tanjesc dupa putina intimitate si eu si sotul meu(desi socrela este o persoana mai mult decat discreta)[:D]Idealul este sa stai separat(si la o distanta suficient de mare), in casa ta, fara parinti sau socri pe cap...numai in vizita[:D]!Atunci te iubeste soacrea, cand te vede mai rar ! Pupici! Piskotel

---

Subscriu la ceea ce ai scris tu ,Piskotel. Si eu m-am inteles foarte bine cu socrella pana sa intervina si ea in cresterea copilului meu. Noi stam in casa noastra, ei intr-a lor, ne vedeam sambata sau duminica, noi cu ale noastre, ei cu ale lor ... era perfect. De cand am inceput serviciul si se ocupa ea de copil, au inceput neintelegerile. Sunt convinsa ca relatiile bune se vor restabile cand il voi aduce pe Alex acasa la noi. Pana la urma e mama sotului meu, si vrea sa ma inteleg bine cu ea! PS. Am o prietena foarte buna, pe care in liceu, o poreclisem Piskot. De fiecare data cand vad nick-nameul tau mi amintesc de ea!

[Bobita]

Eu ma inteleg asa de "bine" cu soacra ca nici nu imi face placere sa voresc de ea. vinv

[Lucia]

Dragi mamici, Sper sa nu creez polemici pe forum dar vreau sa va spun parerea mea. Nu pot spune ca ma inteleg cu soacra mea foarte bine si ceea ce este cel mai important nu stau cu ea. Ma gandesc ca atunci cand ne indragostim de baietii lor si ne plac foarte mult pana cand ajungem sa ne unim destinele cu ei, trebuie sa gandim ca ei sunt crescuti si educati de mamele lor. O parte din sufletul lor si din caracterul lor se transmite la baiat. Deci daca ii iubim pe ei inseamna ca ne place ceva si din mamele lor. Ganditi-va ca vom fi si noi soacre si sigur avem ceva de retusat la nurori, ceva de spus uneori si poate om deveni la fel de nesuportat de nurori.Uneori gresesc din prea multa dragoste fata de baieti si din putina gelozie fata de sotiile acestora. Mai am un exemplu, pe mama mea care traieste cu nora ei in aceeasi casa. Mama il iubeste foarte mult pe fatele meu, chiar mai mult decat pe mine si din aceasta dragoste tot timpul a luptat sa ramana cu ea in casa ca sa-l protejeze. Acum ii pare rau fiindca nu se inteleg ma deloc (mama cu nora). Oare voi veti putea accepta sa va spuna nora "Nu mai este baiatul tau este sotul meu si fac ce vreau cu el!?" Eu sunt mama de baiat si ma gandesc sa nu ajung in vreo situatie de felul acesta caci tare rau imi va fi. Eu zic sa a mai ganditi si sa nu mai puneti in situatii grele sotii fiindca orice ar fi sunt mamele lor care i-au crescut si educat. L.Popa

[mirela m]

Pai si eu ma inteleg bine cu soacra... in oarecari limite, destul de largi tre' sa recunosc!!! Adica niciodata nu mi-a zis ceva care sa ma supere mai mult sau mai putin - ma rog, uneori imi mai sare mie mustarul, ca doar sunt si eu o nora ca toate celelalte... dar pot spune ca ma inteleg mult mai bine cu socrella si cu socrul meu decat cu proprii mei parinti! (dar despre necazurile pe care le am cu eiar fi destule de scris si nu aici si acum...) Socrella face de mancare, pune muraturi, zacusca, ne cumpara carne si oua si lapte de la tara, si desi daca am face contabilitatea, banii lor sunt intr-o luna mai putini decat ai nostrii, ne mai da si bani din cand in cand, chiar daca noi incercam sa refuzam... Cand era Bogdan mic si avea colici de nu dormeam mai mult de cateva ore noaptea, ori de cate ori era libera noaptea (lucra pe schimburi) il lua la ea, ca sa mai odihnim si noi!!! Si acum, ca sa vezi ce nerecunoscatoare sunt nurorile astea, de cand am inceput serviciul s-a intamplat ca si socrella mea a iesit la pensie... si 2 luni a stat ea cu piticu'. Dar noua pur si simplu nu ne-a convenit, si nu pt ca nu are grija cum trebuie de el, ci pentru ca il rasfata, domn'le, peste orice masura!!! Cat timp statea la ea (8 ore pe zi, cand eram noi la serviciu) pur si simplu nu puteai sa-i zici "nu fa asta, nu e voie, nu e bine, etc", ca Bogdan incepea sa urle si sa se dea cu fundu de pamant... acuma cand ma gandesc, poate a fost si o perioada a lui mai dificila, dar pentru ca noi tot insistasem de nenumarate ori sa nu-l mai rasfete asa, sa nu mai doarma cu el in pat... si ea ne-a spus, sincer, ca nu poate, ca ea si pe copiii ei i-a crescut si rasfatat aproape la fel, plus ca el e nepotelul ei iubit, deocamdata singurul... Concluzia e ca Bogdan merge la cresa, de la 1 septembrie, unde ii merge destul de bine, oricum peste asteptarile mele, e drept ca mai plange el dimineata, dar apoi uita, si acolo deseneaza, si lipeste cu lipici (doamne fereste sa-i fi dat eu acasa lipici sau acuarele?!)... Iar pe socrella o vizitam in we, sau oricand mai avem nevoie sa stea ei cu Bogdan ca noi plecam la cate o petrecere, nunta, etc Va pup si va doresc la toti si toate sa va intelegeti cu soacrele macar cum ma inteleg eu cu a mea mirela

[marinaa]

Ma inscriu si eu alaturi de acelea care au o "soacra de soacra".Bine ca sotul meu si-a dat seama, repede ,ce fel de om este.Se crede centrul atentiei si ii place sa fie si a si declarat ca ea traieste numai pentru ea si nu o intereseaza restul.Cand ne ducem pe la ei(rar) nici nu se gandesc sa te serveasca cu ceva, ce sa te mai intrebe daca ai mancat.Sunt asa de multe de spus ,de as putea scrie un roman.Imi pare rau ca de multe ori ma enervez din cauza ei si pun la suflet ceea ce spune si face.Din respect rareori ii mai servesc ceea ce merita..... Marina

[Amalia]

Eu am incercat sa ma inteleg bine de la inceput cu soacra. Avem aproape 5 ani de cand ne stim si pana acum nu ne-am certat nici macar o data. E adevarat ca stam in orase diferite, dar ea sta in Ploiesti si noi in Bucuresti...deci relativ aproape. Din fire sunt foarte impaciuitoare, iar ea, cu toate ca nu s-a avut tot timpul in relatii bune cu cei doi copii ai ei, cu mine a fost intotdeauna diplomata...are ea si o vorba "cu putina diplomatie se scutesc multe certuri si dureri de cap"...si mare dreptate are. De ajutat, nu pot spune ca ne-a ajutat vreodata cu ceva pentru ca nu e asa, mai degraba le duceam noi cate ceva cand mergeam la noi...din pacate nici la nunta nu am primit decat un set de pahare si multe pupicuri din partea lor...dar ce conteaza. Ambii socrii sunt foarte tineri (si noi suntem), au 43 de ani. Nu ma deranjeaza lipsa de ajutor, nu ii imput sotului si nici nu discutam pe tema asta....sunt genul de om "unde nu e, nici Dumnezeu nu cere". Am incercat sa ma apropii de soacra mea cat mai mult sufleteste, dar distanta nu ma prea ajuta...asta datorita faptului ca inainte cu 5 luni s-o cunosc pe ea a murit mama mea, si am incercat sa transfer asupra ei macar o parte din dragostea mea pentru mama. Sanatosi sa fim ca restul le facem noi...

[cami]

oooooohhhh.............soacra mea e cea mai buna din lume [:D][:D]atat timp cat nu stau cu ea,,,cu siguranta nu cred ca relatia ar mai fi atat de dulce intre noi daca am sta sub acelasi acoperis zi de zi; nu de alta dar sotul meu nu se intelege cu ea de loc,,,cand se intalnesc...si atunci la cateve luni de zile, mai mult de juma'de ora nu pot sa stea fara sa se contrazica si apoi sa urmeze "furtuna" iar pe mine chestia asta ma scoate din sarite ca trebuie sa devin arbitru [:)],,,,,,,,,,,socrul e cel mai dulce om, cum se spune " de pus la rana" va doresc zile calde cu soacrele voastre [:D]

[Guest834_39]

Mai,sincer nu am avut probleme cu ea,ziceam ca ea si faceam ca mine[:D]doar ca ma dispera cu telefoane 4-5/zi.Mi-e dor de ea,erau unele mesaje haioase rau de tot pe robot[:D] va pup,arabella

[s_maria]

Fetelor, mare lucru si cu soacrele astea. Pentru a mea , baietelul ei este cel mai tare, cel mai frumos, cel mai destept.Ii spune:'soarele lui mama'.La ea in casa el nu are voie sa puna mana pe nimic: 'stai linistit mama, sa nu te obosesti!'. Daca ne invita la masa ii urmareste fiecare gest , si-i intinde automat cosul cu paine cand constata ea ca ar avea nevoie. In schimb eu, trebuie sa pun masa, servetele, alea,alea. Mi s-a aratat clar unde tine farfuriile nu stiu care,etc. , cica sa ma simt 'ca acasa'.Dar baietelul ei acasa v-am mai spus, trebuie sa stea doar pe fotoliu. 'Trebuie sa facem noi toata treaba, doar suntem muieri!'. Partea mai proasta care este: la socri in casa socrul meu pune muraturi, el mai face si mancare, dar la mine acasa sunt invatata ca sunt muiere, si trebuie sa fac totul, ca asta este. Ce ma frapeaza este faptul ca soacra-mea este profesoara de liceu, si este destul de coconoasa, ca sa sustina astfel de idiotzenii. Cand ne-am casatorit, acum 4 ani, ne intreba:'Unde mergem dupa nunta?'.Cica ar fi trebuit sa mearga si ea, sa aibe grija de noi pe acolo. Mentionez ca aveam amandoi 24 ani cand ne-am casatorit.A fost socata cand i-am spus ca daca este asa,prefer sa-mi petrec saptamana de miere acasa. Tineti-va pe pozitie dragelor, ca de caracterul lor nu scapati niciodata![:(]

[zara]

aoleuuu dragelor!!! da zau ca unele parca v-ati desprins din creanga la subiectul asta cu nora si soacra! si eu ziceam ca ma inteleg rau cu soacra-mea...da de unde! e o femeie de buna, saritoare, calda, dragastoasa , cu un suflet in care incap toti cu care vine in contact etc...desigur ca am avut cu ea neintelegeri , dar acum stind si gindindu-ma , cred ca ai neintelegeri cu propria mama, dar cu una care e mama-soacra...de ex, daca sta mama ta pe linga tine si te biriie la cap, ai dreptul si curajul sa ii zici "ia lasa-ma te rog, ca stiu si eu cum sa fac oricum", asta cind incearca sa te copleseasca cu sfaturi cum sa iti imbraci copilul, cum sa il speli, etc...daca iti zice soacra la fel, dintr-un anumit respect, pentru ca nu indraznesti si pentru ca nu o cunoasti suficient de bine, nu poti sa articulezi acest raspuns...si iata cum in tine se acumuleaza in tine o urma de frustrare, care apoi devine un bolovan imens de dispret fata de soacra ...daca ii ziceai de la inceput, sigur relatiile erau altele...si din propria-mi experienta vorbesc...am stat impreuna cu socrii care pe vremea aia erau doar parintii prietenului meu (nu eram casatoriti inca) si deodata mi s-a parut iadul pe pamint ...de ce? pai sa vedem, eu eram cu ei, iar sotiorul meu de acum era prin tari straine....a bun, nu va imaginati cum tinjam sa ies din colivia aceea...ideea era ca asta era singura solutie ca sa stau confortabil pina se reintoarce el, nu aveam unde pleca , ca parintii erau in alt oras...dar nu eram eu o rautate! atunci am facut operatie de apendicita si ea, mama lui, a stat la capul meu (sunt un bolnav foarte capricios) zi si noapte , m-a tinut in brate, m-a mingiiat, mi-a adus mincare etc...e o femeie atit de dedicata in ce face, ca eu am insistat sa nu vina mama de la ea ca sa stea cu mine...dar numai faptul ca intimitatea mea era sfarimata din cauza prezentei permanente a parintilor lui ma facea sa simt o furie nejustificata fata de ei...dar ea chiar e palcuta, e o draguta si e asa de simpatica cind stam de vorba ca fetele, cind ne bem cafeaua impreuna etc... a , si stiti ce atenta era vcind plecam din casa, la o petrecere, in oras, sau mais tiu eu unde...e o cocheta si ma ajuta mereu sa arat impecabil...datorita ei, de multe ori la petreceri, nunti etc, eram de departe o persoana care se remarca prin eleganta si finete...zau, m-a ajutata sa redescopar farmecul de a etala cu bun gust calitatile fizice...nu ca eu eram o incapabila, dar ma ajuta cu o bijuterie scumpa pe care nu mi-o permiteam, sau cu sfaturi cum sa imi asez parul sau cu altele, ma rog. totul pina isi mai arata si ea defectele...ca toti oamenii, ca eu sunt departe de perfectiune, ca si ea...e prea posesiva, e curioasa si vrea sa stie tot ce facem noi doi, trei acum cu vladut...si are tendinta sa dirijeze c=viata oricarei persoane care ii intra in casa...nu zic ca nu m-a motivat de multe ori , ea a insistat sa imi dau licenta si sa nu o mai tot amin de ex...dar vedeti, doar faptul ca se baga, ma irita...acum ii dau dreptate...o cunosc de 5 ani si sincer, ea a fost mereu constanta in ce simtea fata de mine si desgur fiul ei, numai eu am fluctuat in sentimente si astfel am dat nastere la discutii, certuri etc...dar mai bine, ca asa a fost posibil sa ne cunoastem suficient ca sa stim ca ne putem intelege...stiti, de cite ori fiul ei pleca prin tari straine (cu munca ) ma asigura cind ma vedea la pamint ca el pe mine ma iubeste si ca e convinsa ca acolo unde e va sta cumintel si se va gindi numai la mine...era foarte linistitor gindul asta...uneori chiar o gaseam aliata in certurile mele cu sotul (chiar si atunci cind eram doar prieteni), si il certa ca ma supara si nu era doar de foarma...chiar simteam ca o doare sa ma vada trista...ea e atit de delicata si capricioasa insa ca are toane...de aceea ma irita uneori...cind era asa, fiul ei uita parca de palnurile noastre in doi si steam mai mult cu ea ca sa se simta bine...dar acum ca mama (de baiat), cred ca e foarte placut sa stii ca fiul tau incearca sa iti faca mici/mari bucurii ca acestea si sa vrea sa petreaca putin timp si cu tine...nu? dar stiti unde a fost buba cea mare? dupa nasterea lui vladut...a devnit atit de posesiva cu puil meu, ca desi staeam in alt sector in bucuresti era zilnic la mine sa ma copleseasca cu sfaturi si altele...de parca eram absolut incapabila sa iau vreo hotarire si ca in spital mi se facuse lobotomie , nu ca avusesem o nastere normala...asta m-a enervat...am inceput tot mai des sa am discutii cu sotul din cauza asta si era sfirsita...din acest motiv eram si mai pornita pe ea,pentru ca distrugea tot ce era frumos intre mine si sot...nu stiu, dar parca vroia sa isi retraiasca maternitatea prin prisma copilului meu si sincer, eu eram mama, eu ma luptasem cu sarcina si dificultatile ei, eu ii dadusem viata...de ce nu intelegea? acum ca suntem atit de departe , la mii de km distanta, si cum copilul meu nu mai e acaparat de bunica, sunt foarte relaxata...si ii acord o groaza de circumstante:era bunica pt. prima oara, era extrem de fericita si vroia sa se bucure ca si noi parintii de cel mai mic gest al micutului,eh si altele, dar nu le mai insir...de fapt ttotul era ca isi spunea mama cind vorbea cu vladut, chiar si bebelus, nu eu trebuia sa ma denumesc asa fata de el? zicea:"baiatul mamei", "puiul mamei mic", "ingerasul mamei"...eu o mai corectam, "mamaie", dar nu baga de seama...si acum tot asa ii vorbeste, ce au oare bunicii astia ca se autointituleaza mama, tata fata de nepoti?!insa vladut stie cine e mama lui si cum ma adora, sunt sigura ca nu da importanta cind altcineva se autonumeste asa fata de el...insa cind era micut si nestiutor, cind trebuia sa descopere cine era mama lui, am luptat mereu sa vada ca eu sunt...asta a fost raul...ca bune sunt atit de multe la soacra mea, ca nici nu se mai vad nimicurile astea...cum am mai spus mai sus, si ea are defecte ca toti oamenii, numai ca are asa multe calitati ca se estompeaza raul si nu se mai observa...cind un om te iubeste trebuie sa ii raspunzi (sa incerci macar ) la fel...ea stiu ca ma iueste si de aceea ma straduiesc mereu sa fiu rationala si sincera in relatia noastra...pina acum , e foarte bine...mi-e draga... doamne, ce mult am scris! cu drag, z. z.