16 raspunsuri la acest subiect

[redactor]

 

Cum sa fii un parinte singur fericit

 

 

A fi parinte singur nu e, cu siguranta, usor, cum, de altfel, a fi parinte, in general nu e usor. Suna, desigur, a cliseu, insa, ne place sau nu, viata este uneori plina de clisee carora trebuie sa le facem fata cum stim mai bine tocmai pentru a nu ne pierde in monotonia ei.

 

Motivele care au condus la statutul de parinte singur umbresc adesea orice incercare de regasire a fericirii. Timpul rezolva de cele mai multe ori majoritatea problemelor, insa asta nu garanteaza si gasirea fericirii, a carei cautare se transforma intr-o cursa de lunga durata. Nu uita insa ca este insa o cursa in care nu esti singur… Ai langa tine cea mai importanta fiinta din viata ta – pe copilul tau!

Primul pas pentru a fi un parinte singur fericit este sa abordezi pozitiv problema, oricat de dificil ar parea acest lucru. Iata cateva instructiuni de pornire>>

 

Ce parere aveti de aceste sfaturi ... ?

[anca_nicolae]

Buna

 

Nu imi dau seama daca sunt prima la raspuns, si m-as mira, mai ales ca eu, de obicei, citesc cu maaaare intarziere subiecte, postari... dar m-a frapat TITLUL acestui subiect si mi-am zis, nooo, trebuie sa ma exprim :)

 

In primul rand, multumim de subiect :)

In al doilea rand... dar inainte de a citi articolul cu sfaturi, :D, as sugera un titlu mai potrivit, mai veridic, si deci, mai aplicabil: Cum shuntam nefericirea, noi, parintii singuri?

 

Pentru ca, totusi, fericirea inseamna SI iubire intre 2 adulti, nu doar copii, sanatate, serivci, casa, bani, etc. Prin urmare, e usor utopic sa apropiem notiunea de parinte singur de notiunea de fericire, insaaaaa, daaa, PUTEM sa indepartam notiunea de parinte singur de notiunea de nefericire.

 

Si acum sa trec la articol :)

 

1. Focalizarea pe copil

 

Este utila, este chiar un side-efect al unei despartiri/divort, si, e adevarat, anumite parti din timpul liber "obtinut" in urma unei despartiri pot fi folosite in descoperirea si redescoperirea copilului, a unor bucurii/realizari specifice copilariei, diverse.

 

Dar, trebuie sa avem mare grija sa nu exageram, pentru ca, exista riscul inlocuirii vietii adultului cu, exclusiv, viata de parinte [parca a si fost un subiect pe dc, cu un tata american...]. Aceasta inlocuire va aduce, peste ani si ani de zile, niste frustrari, de cate ori nu auzim in jur parinti ce "reproseaza" copiilor ca iata, mi-am dedicat toata viata tie si tu, ce ai facut?

 

Exista timpul copiilor, exista timpul nostru ca parinti ai copiilor, dar exista si timpul nostru.

 

Nu e usor de remodelat viata de zi cu zi dupa o despartire, insa, nici imposibil :)

 

2. Cunoaste-te mai bine

 

Da, e un timp al cunoasterii, pentru ca, oricat nu am crede, oamenii se mai schimba, in timp. Nu major, insa diverse detalii [care, de multe ori, sunt cele ce rastoarna carul mare] e posibil sa le schimbam, sa le adaptam, sa le pierdem sau, din contra, sa le imbunatatim. Si o surpindere a "actualului format" al propriei persoane nu strica niciodata.

 

In aceleasi timp, este un timp al redefinirii notiunii de fericire in 2, de compatibilitate si de balanta a cat se merita sau nu sa ne straduim sa mentim o relatie.

 

Sigur, depinde mult si de motivul despartirii, pentru cei ce au ales sa paraseasca va fi o idee mai usor decat pt cei ce au fost parasiti, insa.. pana la urma, trebuie sa nu ne autocreem o imagine mai grava decat este in sine.

 

3. Sa evitam teama de a trai fara partener

 

Exista, inevitabil, aceasta senzatie, oricat de puternici am fi. Si asta pentru ca nu putem crede ca suntem chiar mafalda peste orice, pentru ca nu putem paria ca vom fi sanatosi si cu servici toata viata, pentru ca, de fapt, nu putem paria pe viitor.

 

Si doar cei curajosi vor avea "barbatia" sa recunoasca aceasta senzatie, cum le flutura, cateodata, pe langa urechi, sau cum li se inghesuie in camarutzele inimii.

 

Insa, asa cum ne incurajam ca perioada colicilor e doar "o perioada", si ca va trece, tot asa trebuie sa ne incurajam, noi pe noi insine [ca nima altul nu o va face] ca, in timp, acea senzatie va veni din ce in ce mai rar si ca iata, privind in urma, chiar i-am supravietuit.

 

***

 

Si revenind de la articol inapoi aici, as adauga:

 

Chiar daca, in multe clipe, poate de seara, sau poate cand mergem pe marginea unui trotuar ca pe barna [asta sunt eu :)] simtim si resimtim gustul dorului si deci, al singuratatii, sa nu ne spunem noi insine ca suntem nefericiti, nu, ci doar ca avem anumite nemultumiri/neimpliniri. Pentru ca, in viata reala, majoritatea oamenilor mai au cate o nemultumire, ici colo, nu e ceva anormal. Si atunci, statutul de parinte singur va fi, in proprii nostri ochi, un statut "prins in normalitatea" acestui univers, asta micutz de pe terra. Ca de alte universuri... om sti noi cum o fi?

 

In concluzie, nu-i usor, dar nici imposibil, sa ne construim noi insine, mici momente placute, PLINE, rotunde. Si poate, printre aceste mici momente, vor aparea si momente maaaai "mari" :))))

 

O sapta buna tuturor!

Editat de anca_nicolae, 29 mai 2013 - 16:20 .

[anca_nicolae]

Dupa ce am citit "micutza mea postare" din acest "micutz univers", mi-am dat seama ca inca mai am ceva de adaugat.

 

:D

 

Daca in 2 exista usurinta de a pasa sau a lasa anumite treburi in grija celuilalt, acum trebuie s arealizam ca nu, nu mai e nima responsabil de amanuntele "administrative" ale vietii de zi cu zi, nima in afara de noi. Si, ca sa nu fim COPLESITI de prea multa treaba, e musai si mandatory, [adica si "also", si "too" :)] sa ne creionam profilul nostru si "competentele" noastre [ca sa vorbsc profi :))), eu, aia de la porumb] in FIECARE domeniu cu care viata de zi cu zi interfera.

 

De exemplu, sunt eu buna la reparat masina? Nu, atunci imi trebuie un om, prin cercul meu, la care sa pot intreba de un service de incredere

 

Sunt eu buna la facut mancare? Poate da, poate nu.. atunci trebuie sa gasesc ori o tanti, ori un after school, diverse

 

Sunt eu buna la platit la timp facturi? eee, aici nu prea e cu poate da, poate nu :D. Asa ca daca sunt mai boema, o sa imi scriu in tabel [poate excel, poate pe hartie :)))], toate cheltuielile fixe si expected, pt fiecare luna, pe perioada ce vine [credeti-ma, tata avea pe 1 an intreg, iar eu am pe 1-2 luni in avans]. Si cand vine salariul, pac, ma imprietenesc cu tabelul...

 

Sunt eu buna la facut lectii? Poate da, la unele materii, poate nu. In general, e bine de stimulat elevul sa isi faca singur lectiile, iar cand nu poate, la ce stiu eu ma implic, la ce nu, macar sa stiu la cine dau un telefon [oricum, asta cu lectiile trebuie citit ca "diverse chestii de scoala": teme sau proiecte etc]

 

Sunt eu buna la stimulat partea sportiva din copil? eeee, ce buna eram :) ma rog, grasuta de mine oricand va zice ca daa, si acum sunt buna la sport :))) dar daca nu, macar gasesc un grup de copii cu/fara adulti si integrez copilul acolo, sa mearga cu ei in parc cu bici, sa nu stea dupa ma-sa "grasutza si boema" :)))

 

si lista continua

 

de fapt, e o autocunoastere APLICATA.

 

Bafta!

 

aaa, apropo, e cineva bun la istorie? :D [deloc nu mi-a placut :)))]

 

:* pup

[szivarvany]

Ce voi scrie eu nu e foart romantic sau elaborat

Dar daca nu ar fi atat de greu dpdv material, as fi cea mai fericita mama singura din toata lumea asta. Doar asta imi umbreste viata, ca e greu sa ma descurc intr-o romanie cu  r mic, desi sunt cumpatata si cu temele facute.

Au trecut cativa ani de la decesul casniciei, am trecut de fazele descrise in articol.

Dar era vorba aia, ca banii nu aduc fericirea ... dar o intretin.  

[emanouela]

Da Anca, ft adevarat....dar ca sa ajungi sa fii constient ca nu poti sa le faci pe toate, sa iti dai voie sa gresesti, sa iti recunosti ca ai lipsuri...trebuie sa treci printr-un dureros proces de autoevaluare si cunoastere. Personal cred ca nu poti fi fericit doar tu cu pruncul daca nu esti constient ca nu poti sa le faci pe toate, ca e al naibii de obositor si frustrant sa incerci sa le faci pe toate doar tu. 

PS Nu stiu pe nimeni la istorie dar de aflu, te anunt 

PS 1 Am un copil de 4 ani care refuza sa vb cu tatal lui cand il suna. Ce-i drept nu l-a vazut de 1 an si ceva, suna total haotic , cand isi aminteste. Eu tin ca ei sa aiba o relatie, atat cat depinde de mine...cand va fi mai marisor va decide singur cum sa aiba relatia cu tatal lui. E fri\ustrant pt mine cand suna tatal lui si Darius nu vrea sa vb cu el, il rog frumos, ii explic pe intelesul lui...catodata vb, cateodata nu. Ce sa fac? cum sa fac?

[szivarvany]

De ce sa faci ceva ?

Eu nu mai fac nimic. Nu mai insist, nu mai explic. E treaba lor.

Exact pentru ca el nu isi respecta cuvantul, nici a mea nu se simte datoare sa explice cand nu vrea sa-l vada. Nici macar trist nu mi se mai pare. Este mai important sa se simta copila bine cu ceea ce face, in loc sa planga ca mvai, taxu` e cum e. Fiecare avem vietile noastre si incercam sa gasim partile frumoase  

[emanouela]

Problema e ca nu plange sau pune botic, nu....cred ca ma citeste pe mine ca reactionez si ..., pt ca atunci cand vb vb frumos cu el si-i povesteste cate-n luna si-n stele. In fine, cred ca da, n-ar trebui sa fac nimic si sa-i las sa-si gestioneze singuri relatia.

[carlad]

In articolul de la baza acestui subiect se recomanda, printre altele, sa nu ne fie frica sa traim fara partener daca vrem sa fim fericiti ca parinti singuri. Mie mi- e bine momentan fara partener dar cand si cand ma loveste frica  si ma intreb " asta a fost tot?". Eu tot mai visez cand si cand la familia fericita, suflet pereche si tot asa. Nu sunt dese momentele astea dar mai ales acum de sarbatori ma loveste nostalgia. Ma intrebam daca mai sunt ca mine. Nu vreau sa ma arunc intr- o relatie de dragul relatiei, nici nu prea e posibil ca serviciul si copilul imi ocupa tot timpul, dar nici nu vreau sa ma mint ca nu simt dorul ei. Dupa divort eram convinsa ca o sa- mi ajunga linistea si libertatea dar acum parca mai lipseste ceva. Trece dorul asta cu timpul sau se accentueaza?

[szivarvany]

Nu suntem claditi la fel, asa ca e normal sa simtit diferit.

Carlad, e foarte normal sa simti asa. Partea buna e ca nu stim cate lucruri minunate ne mai rezerva viitorul   

Eu cunosc foarte multi oameni care si au mai gasit jumatatea si pentru a doua oara   Pentru ca exista in lumea asta mare mai multe jumatati, sa fie clar  , mereu am crezut asta 

[carlad]

Szivarvany, imprumut un pic de optimism de la tine ca sa trec de iarna ca apoi mi- e bine. Speram sa aud ca e normal in primii ani si apoi trece dar ai dreptate, suntem claditi diferit. Deja mi- a mai trecut melancolia odata cu Craciunul.