144 raspunsuri la acest subiect

[kariguld]

Eu nu inteleg exact ce se dezbate la subiectul asta. Ar trebui party de adio pt fiecare angajat? Pt mine civilizat inseamna politicos si neutru, atat. Fara mangaieri pe crestet si consolari inutile. E incetarea unei relatii contractuale care trebuie comunicata. Daca ai relatii mai apropiate cu vreun coleg, le poti avea si in continuare, in rest nu e treaba nimanui sa se ocupe de psihicul tau, ca doar nu te-ai angajat pe viata.
Si replicile de genul "vai, cat am muncit pt ei"...s-a muncit pe bani, nu? Exista si exploatatori, nu zic nu, dar cei care o accepta o fac pt ca in momentul acela beneficiile sunt mai mari decat "costurile".
Mai degraba preavizul mi se pare o prostie, oricum nu mai are nimeni chef de munca atunci.

 

 

mda, o persoana care e concediata pe loc are totusi o viata in spate. eventual credite. nu  e tocmai simplu sa fi chemat in birou la sef si in minutele urmatoare aruncat afara. 

nu cred ca cineva de aici  a cerut mangaieri pe crestet. mi se pare de bun simt cel putin, sa primesti un preaviz de cateva saptamani. caci nu-i asa, viata merge inainte cu bani. 

[Lo_li_Ta]

De acord. Salariile compensatorii sau cate zile se mai platesc in caz de concediere sunt chestiuni stabilite in contract. Banii aia ii iei si fara sa te mai duci cateva sapt degeaba.
In primele post-uri se dezbatea modalitatea de comunicare. Eu ma refeream la faptul ca nu vad de ce ar fi vreo problema ca se comunica sec si direct. Am citit pe aici tot felul de lamentari ca vai, e inuman sa dai omul afara "asa". Poate sa fie si un email, mi se pare irelevant, atata timp cat se respecta conditiile contractuale.

[DidiAlex]

revenind la film citit: Clooney primeste si el "preaviz" dar este rechemat.

Tipa isi da demisia pt ca nimic nu o mai retine in acel coltz din Memphis. Pretenul ei, pt care venise la acea firma, ii da papucii printr-un Email.

 

in alta ordine de idee, cred ca in functie de posibiliteatea de reangajare, socului concedierii e mare. In Ro sau DE, unde piata muncii numai transparenta nu e, normal ca omu are un soc cand e concediat.

 

in Germania, nu ar face un om intreg la mine o razbunare pe organizatie, pt ca are nevoie de recomandare (Zeugniss)la urmatoarea angajare. si fara acea recomandare nu se poate angaja, pt ca chiar daca nu ar arata-o tot e o bila neagra cu o pauza.

 

De obicei CV il trimiti mereu cu scrisoare de intentie si acele recomadari pe unde ai lucrat, merg la pachet.

 

[Marox]

Sint constienta ca relatiile mele cu colegii nu sint o regula nici macar in Franta si probabil ca sint la ani lumina de America, dar am ales sa scriu pentru ca intra in categoria "se poate si asa".

 

Lucrez pentru stat, in primaria comunei de 1900 de locuitori in care locuiesc. Deja, lucrind pentru stat, titulara pe post, sint 99% sanse sa ramin aici pina la pensie. Sau daca vreau sa ma mut, voi lucra tot pentru stat. Asta doar daca nu-mi voi da demisia (si in realitate o infima parte din functionari o fac - cei care vor sa "guste" din serviciul privat isi iau un concediu de 3 ani, timp in care muncesc la privat, cistiga mai bine si se intorc apoi frumusel la postul caldut de la stat). Stresata nu sint, obiective de (ne)atins nu am. Primarul ne cere sa ne facem treaba (in cazul meu target-ul principal este sa platesc facturile la timp) si sa fim amabili cu administratii. Orele suplimentare sint descurajate. Desi, la ultimele alegeri municipale am stat de la 6 seara la 6 dimineata. Cu alte cuvinte, se fac doar atunci cind e nevoie.

 

Fiind la citeva minute de casa, pot sa-mi iau 15 minute sa vad instalatorul venit sa repare boilerul. Sau sa fug pina la scoala sa iau copiii cind sotul meu a fost in intirziere si dupa aceea sa ma intorc la serviciu.

 

Fiind intr-o comuna mica, ma intilnesc cu colegi peste tot, la supermarché, la teatru, la piscina, la restaurant. Din cind in cind merg sa maninc la prinz cu 3 colege si atunci, culmea, ma intilnesc cu colegi de-ai sotului. Si el lucreaza intr-o intreprindere mica (20 salariati), in aceeasi comuna si atmosfera e la fel de destinsa si la ei.

 

Cind am construit casa, am rugat colegi de la serviciul tehnic sa vina si sa-si dea cu parerea. Cind am pus parchetul, o colega a venit cu sotul ei si ne-au ajutat. Doi colegi de-ai sotului ne-au pus gresia si cabina de dus (e drept, contra cost). Cind am facut sarbatoarea vecinilor saptamina trecuta, seful meu (primarul adica) a venit si el si am baut punch impreuna. Cind am fost la Paris la tirgul de carte, o colega ne-a rugat s-o luam si pe fiica-sa de 13 ani si am luat-o. Cind am nascut-o pe Julia, o alta colega a venit sa ne vada la maternitate.

 

Nu stiu cum reusesc unele persoane sa puna bariere intre viata privata si cea profesionala, adica, ce spun eu bariere, mai degraba ziduri. Eu una nu reusesc si cred ca nici nu mi-ar place.

[Mik]

Marox, asta e pentru ca locuiesti si lucrezi intr-un sat mic si nu intr-o intreprindere mare departe de casa.