10 raspunsuri la acest subiect

[redactor]

 

Mi-a placut acest "Indragosteala nu este eterna" al autorului care a scris De ce se dez-indragostesc femeile?

si l-am preluat pentru aceasta discutie ...

Acum cativa ani am citit pe plaja ...  o porcarioara de carte cu titlul Dragostea dureaza 3 ani... care combina niste adevaruri cu clisee foarte bine vanzabile ...

Si m-am scandalizat ... cum naiba sa dureze numai 3 ani ... si dupa asta ce se intampla?

Pai, eu cred ca dragostea evolueaza zi de zi si se transforma in iubire.

MA rog, cred ca am pregatit podiumul pentru o mica dar intense analiza a dragoste si de-indragostirii ... mai ales ca statisticile spun ca femeile sunt cele care se dez-indragostesc cel mai adesea.

 

Este deci indragoasteala eterna sau doar trecatoare pe strada sufletului?

 

 

[Rufus]

Singurul motiv pentru care dragostea nu-i eterna este, dupa mine, faptul ca in falfaitul ala al fluturilor din stomac nu realizezi ca persoana de care te indragostesti nu e pentru tine. Nu-i aia pe care o astepti, care ti se potriveste.

Iar cand observi asta, destul de repede, te dez-indragostesti.

De fapt nici nu te-ai indragostit...ti-a falfait, cum spuneam, ceva in stomac. Putea fi si de la niste cirese sau capsuni mancate cu pofta...dar nu ti-ai dat seama.

Dupa aia, oamenii se obisnuiesc sa traiasca in familie, asa fara iubirea care cica a trecut, dar s-a transformat in ceva mai profund, in respect, intelegere...aiurea, e mai comod asa, ai un ajutor, ai deja copii conceputi cand credeai ca iubesti si esti iubit. Traiesti in celula societatii, ai o reputatie si mimezi fericirea. Dar oare cati oameni "fericiti" viseaza inca la iubirea adevarata? Nu o sa stim niciodata, stim doar ca exista visatori.

In timpul fericirii de fatada, ni se pare ca gasim adevarata dragoste si e ceva deranj in paradis...dar ratiunea omului matur si cu responsabilitati invinge si respingem ideea iubirii intalnite asa, hodoronc-tronc, pe nepusa masa. O fi fost...n-o fi fost...oricum, a trecut.

Deci eu cred ca dragostea adevarata este eterna, pentru ca ea nu are cum sa se stinga cu trecerea anilor, cu numarul banilor, cu necazurile sau orice alta dimensiune lumeasca. De aia nu te dez-indragostesti, nu trece, nu paleste, nu se transforma. Este exact ca la inceput, te stingi de dorul ei, o pretuiesti si o respecti. Si o pui cu cinste in capul mesei, ca cea mai de seama realizare.

Va spun eu ca-i asa...pentru ca eu am cunoscut-o.

[Fleurdelise]

Pe masura ce cunosti mai bine omul de langa tine, relatia evolueaza...intr-un sens sau in altul. Te poti dez-indragosti sau, in cazul fericit, iti consolidezi sentimentele, care se transforma din "indragosteala" in iubire statornica, profunda, cu baze solide (incredere si respect fata de partener, familia intemeiata impreuna, etc). Cheia e cunoasterea. Cand esti indragostit nu poti discerne bine, e instinctual, cand incepi sa deschizi ochii asupra partenerului....se intampla (in timp bineinteles) unul sau altul din lucrurile de mai sus.

 

Eu am experimentat ambele directii, in doua relatii absolut diferite. In una din ele nu am pretuit partenerul de la inceput, ci pe parcurs m-am indragostit tot mai puternic. In cealalta, la inceput totul a fost roz si cu fluturasi in stomac, in timp m-am dez-indragostit.

Eu cred ca, daca nu e sa fie, 3 ani e chiar prea mult pentru ca o "indragosteala" sa supravietuiasca...

[Zala]

Singurul motiv pentru care dragostea nu-i eterna este, dupa mine, faptul ca in falfaitul ala al fluturilor din stomac nu realizezi ca persoana de care te indragostesti nu e pentru tine. Nu-i aia pe care o astepti, care ti se potriveste.

Iar cand observi asta, destul de repede, te dez-indragostesti.

De fapt nici nu te-ai indragostit...ti-a falfait, cum spuneam, ceva in stomac. Putea fi si de la niste cirese sau capsuni mancate cu pofta...dar nu ti-ai dat seama.

Dupa aia, oamenii se obisnuiesc sa traiasca in familie, asa fara iubirea care cica a trecut, dar s-a transformat in ceva mai profund, in respect, intelegere...aiurea, e mai comod asa, ai un ajutor, ai deja copii conceputi cand credeai ca iubesti si esti iubit. Traiesti in celula societatii, ai o reputatie si mimezi fericirea. Dar oare cati oameni "fericiti" viseaza inca la iubirea adevarata? Nu o sa stim niciodata, stim doar ca exista visatori.

In timpul fericirii de fatada, ni se pare ca gasim adevarata dragoste si e ceva deranj in paradis...dar ratiunea omului matur si cu responsabilitati invinge si respingem ideea iubirii intalnite asa, hodoronc-tronc, pe nepusa masa. O fi fost...n-o fi fost...oricum, a trecut.

Deci eu cred ca dragostea adevarata este eterna, pentru ca ea nu are cum sa se stinga cu trecerea anilor, cu numarul banilor, cu necazurile sau orice alta dimensiune lumeasca. De aia nu te dez-indragostesti, nu trece, nu paleste, nu se transforma. Este exact ca la inceput, te stingi de dorul ei, o pretuiesti si o respecti. Si o pui cu cinste in capul mesei, ca cea mai de seama realizare.

Va spun eu ca-i asa...pentru ca eu am cunoscut-o.

 

Si eu cred ca Rufus.

 

Rufus,   pentru mesaj si    pentru Tora.

[greieras]

Cred ca acea carticica se referea la "pasiune" sau "indragostire", nu la dragoste. Indragostirea nu este dragoste din 3 motive: Citez un faimos consilier matrimonial, Dr. Gary Chapman.

1. Indragostirea nu este un act al vointei sau o alegere constienta. Nu conteaza cat de mult ne dorim sa ne indragostim, nu putem sa o facem. Pe de alta parte ni se intampla cand ne asteptam mai putin.
2. Indragostirea nu este dragoste pentru ca nu presupune nici un efort. Nu e nevoie de disciplina sau un efort constient din partea noastra.
3. Persoana indragostita nu este real interesata de cresterea, dezvoltarea celeilalte persoane. Persoana cauta ceva care sa-i satisfaca propriile nevoi emotionale. Indragostirea te face sa crezi ca ai ajuns pe culme si ca nu trebuie sa mai faci nimic.

Indragostirea este o componenta instinctuala determinata genetic necesara imperecherii.

Am incheiat citatul.

Fleurdelise, ai dreptate, ia mai putin de 3 ani ca sa revii cu picioarele pe pamant. Specialistii dau maxim 2.

"Dragostea pe de alta parte este de natura emotionala dar nu obsesiva. Ea implica ratiunea si emotiile. Este un act al vointei care presupune disciplina si recunoaste nevoia de crestere personala (schimbare)."

Am citat din cartea "Cele cinci limbaje ale iubirii" de Gary Chapman.

Editat de greieras, 19 iulie 2013 - 01:00 .

[Ramona J]

Cum zice si Rufus, aia-s fluturi (la stomac, la cap!). Dragostea nu poate fi altfel decit eterna.

[A_Iulia]

Pai eu nu stiu daca chiar ati citit Dragostea dureaza 3 ani..

 

Pentru ca tocmai acolo autorul se indragosteste iremediabil si pe viata de cineva. Si demostreaza, la final, exact contrariul titlului de carte.

 

Deci...ati citit-o?

[A_Iulia]

Cum zice si Rufus, aia-s fluturi (la stomac, la cap!). Dragostea nu poate fi altfel decit eterna.

 

Nu neaparat. Pot dura o viata....pot fi si mai putin...

 

Sa negam o dragoste ce a fost si s-a terminat, iar, nu ar fi corect.

[Ramona J]

Nu cred ca se poate termina. Asa cum iti iubesti parintii sau copiii, atunci cind gasesti dragostea aia e si asa ramine.

Altfel daca vine si trece e altceva. O iluzie poate.

Editat de Ramona J, 19 iulie 2013 - 00:58 .

[Ella73]

La noi dureaza de 11 ani.