Se gasea cate o binevoitoare care imi spunea ce fericita sunt ca nu stau acasa la cratita si la spalat c....i, de parca dupa ora 16 copilul inceteaza sa mai faca c...a si sa ceara de mancare, o face numai la cresa si apoi ii pui un dop si gata.
Cu cel de al doilea , am stat acasa doi ani, l-am dus apoi la cresa si dupa cateva zile cand m-am dus sa il iau l-am gasit umflat de plans si cu o spranceana aproape smulsa si lipita cu scoci. Am facut criza de nervi si nu l-am mai dus.Am mai stat un an acasa , ni se schimbase cat de cat si situatia financiara .
Din nou au aparut "binevoitoare "care ma invidiau ca pot sa huzuresc acasa, sa nu am grija unui serviciu , ca ma tine barbatul in puf.
Aveam doi copii, cu cel mare la scoala , cu cel mic mai mult prin spitale si sotul plecat 12 ore pe zi, nu imi deschidea nimeni usa sa ma intrebe ce fac, daca am nevoie de ceva.
Asa ca unei mame care sta acasa cu copilul nu trebuie sa ii spui nimic legat de asta.Alegerea asta nu are legatura cu "datatorii cu parerea" si nimeni nu are dreptul sa isi bage nasul.
Editat de elyda, 17 mai 2013 - 22:03 .