52 raspunsuri la acest subiect

[corina.ion]

Noi am inceput lupta pt bebe cand eu aveam 22 de ani si sotul 27. Eram tare increzatoare ca voi ramane foarte repede gravida dar soarta a vrut sa fie altfel. In decurs de un an sotul a ajuns de la OAS la OAZS severa astfel am ajuns sa facem inseminare cu doar 3mil spermatozoizi. Am ramas insarcinata dar am pierdut sarcina la 6s. In noiembrie 2014 ne-am luat inima in dinti si am facut o alta inseminare. In urma prepararii spermei embriologul ne-a recomandat sa nu mai cheltuim banii pe IA pentru ca sansele de reusita erau spre 0. Am decis sa mergem inainte si datorita ovocitelor care erau foarte tinere am reusit sa raman din nou insarcinata cu gemeni. Din pacate unul s-a oprit in evolutie la 5s dar celalalt a ramas. Am avut o sarcina cu risc foarte crescut de la bun inceput si cu numeroase probleme dar acum mai avem putin si ne vom tine puiutul in brate. 

Din experienta mea varsta conteaza foarte mult in procreerea unui bebelus. Chiar daca sunt si cazuri de femei care raman repede gravide si dupa 40 de ani numarul lor nu e foarte mare. Plus ca daca incepi din timp si descoperi vreo problema ai avea timpul necesar sa o rezolvi si sa ai un bebe biologic.

[IRAE]

Am 37 de ani si 8 luni, el a implinit 38 de ani in martie.... Ne-am cunoscut in martie acum 2 ani, abia atunci. Am ramas insarcinata imediat si cand spun imediat ..... ne-am cunoscut in martie si in martie am ramas insarcinata. Soc total si de-o parte si de cealalta, nu ne cunosteam suficient de bine ca sa stim sa comunicam unul cu celalalt. Cu toate astea, eu am spus: "cu sau fara tine, eu tin sarcina!", nu a comentat, dar nici n-a dat bir cu fugitii.

Am inceput sa ne facem planuri, nume, stateam cu chirie ....... cine sta cu copilul, eu n-o sa pot sa stau doi ani, planuri ..... cred ca stiti cum e.

Nu ne-am gandit nici o secunda ca ceva ar putea sa mearga rau, dar ..... intr-o duminica la pranz, am simtit ca ceva nu e in regula si am lasat totul balta si am fugit la spital. El boscorodea incetisor ca sunt stresata, ca nu-i nimic, ca o sa fie bine, eu speriata de bombe pentru o mica pata roz pal si un sentiment ca ceva e in neregula.

La spital a venit bomba .... nu se aud bataile inimii ...... (mentionez ca fusesem la primul control, dar doctorita imi facuse programare la eco abia la o saptamana si jumatate dupa primul control) ...... instant au inceput sa-mi curga lacrimile pe obraz ..... soc, groaza, panica si chiar speranta ca poate totusi ....... poate e mai lenes, se dezvolta mai greu..... au inceput investigatiile ...... BHCG-ul maaaaareeeee ........ am aflat ca sunt gemeni identici, am facut tratament pentru sustinere ..... BHCG-ul a inceput sa scada alamant ........ doctorita a incercat sa faca tot posibilul sa nu ma faca sa trec printr-un chiuretaj, nici asta nu a fost asa cum am fi vrut .......

Acum, dupa doi ani in care, nu ne-am straduit prea tare, nici nu ne-am ferit, nici n-am planificat, dar nici nu s-a intamplat, am avut o dereglare a CM. Primul drum .... medic .... n-am renuntat la ideea de a deveni parinti. Rezultatul analizelor este incurajator ..... am inceput tratament (nu cu stimulente sau dozari hormonale, ci doar cu vitamine si suplimente alimentare) si monitorizare.... sa speram ca va fi bine.

 

Cu taberele ..... nu stiu .... cu siguranta, data fiind varsta, ma incadrez in tabara celor de peste 40 sau aproape 40.... nu cred ca cineva ("tanar - 20" sau "batran-40"), are dreptul sa judece de ce si mai ales cand vin copiii in vietile noastre, sau alegerile pe care le facem, pentru ca nu intotdeauna sunt alegerile noastre.

Da, si mie mi-ar fi placut sa am la 20 de ani, o relatie stabila cu un barbat care sa-si doreasca copii, sa aduc pe lume cel putin doi copii nu unul.

 

Nimeni nu judeca, dar toata lumea condamna fara sa stie toate datele problemei!

 

Am aproape 38 de ani si imi doresc cel putin un copil, mai mult decat orice pe lumea asta ...... restul e trecut! 

Editat de IRAE, 28 mai 2015 - 13:28 .

[andaghe]

Irae, ai mare dreptate!  Eu vad copilul ca pe un rezultat al iubirii si echilibrului din viata parintilor, nu un scop in sine... asa ca varsta nu are importanta !

Iti urez multa sanatate si succes! 

[AmySym]

Buna ,sunt noua pe aici si ma bucur ca am descoperit acest forum ,am citit cu atentie multe din viata femeilor care asteapta o minune in viata lor dealtfel ca si mine .Nu mai sunt asa tinerica,dar tot am speranta ca in curand minunea de a avea inca un copil nu ma va ocoli

[IRAE]

Buna ,sunt noua pe aici si ma bucur ca am descoperit acest forum ,am citit cu atentie multe din viata femeilor care asteapta o minune in viata lor dealtfel ca si mine .Nu mai sunt asa tinerica,dar tot am speranta ca in curand minunea de a avea inca un copil nu ma va ocoli

 

Bine ai venit AmySym! Sa iti dea Dumnezeu ce iti doresti :).

[Frumusica28]

Buna eu imi doresc din sufelt al doiela copil dar din pacate nu ramin de ce nu striu ...paote nui momentul orcum nu ne dam baturi mai asteptam   ...

[Daria44]

Dragelor, am mare nevoie de sfatul vostru. De 5 ani eu si sotul meu incercam sa avem un copilas, insa nu reusim. Timpul se scurge si am impresia ca nu o sa mai am vreo sansa, avand in vedere si inaintarea in varsta. Am cautat pe net, am intrebat pe la prieteni, rude si am aflat ca se poate cu ajutorul fertilizarii in vitro. Mi-a spus o prietena ca exista o clinica in bucuresti, Gynera, care are si o rata de succes mare. A fost cineva de aici la ei?  Sunt ok?

[adrya27]

Văzând acest topic m-am gândit sa raspund si eu pentru a va spune ca in unele cazuri varsta nu e o problema. Am 39 ani (peste câteva luni împlinesc 40), am un băiat de 12 ani si acum o săptămână am aflat ca sunt din nou însărcinată. Ne bucuram nespus de mult si daca asa a vrut Dumnezeu il (o) primim cu mare drag. Deci eu nu cred in mentalitatea ca la 40 ani e o rusine sa ai copil.
Mă simt norocoasa!

[Adriaho]

Eu anul acesta o sa fac 40 de ani. Pana la 35 de ani eram absolut sigura ca nu vreau copii. Apoi la 36 am reusit sa ies din relatia toxica in care eram de aproape 7 ani. Cateva luni mai tarziu l-am cunoscut pe actualul sot si spre surpriza mea am inceput sa imi inchipui cum ar arata copilul nostru.

Am lasat ceva timp sa treaca sa ma asigur ca intr-adevar imi doream un copil si nu sunt doar fiorii noii iubiri. La 38 de ani dupa ce eram mutati impreuna si stabili in relatie am hotarat ca vrem sa incercam. Am oprit pilula si luna urmatoare am ramas insarcianata. A rezulta o ferita sanatoasa si zglobie care ne completeaza viata intr-un mod cum n-am crezut posibil. Am hotarat ca vrem si al doilea copil, la sfarsitul anului trecut. Speram sa mearga tot atat de repede ca prima data si visam cum voi dezvalui familiei apropiate marea veste si proaspata liniuta de pe testul de sarcina la masa de Craciun. (Aveam 39 de ani si cateva luni.) 

N-a fost sa fie de data aceasta, liniuta s-a lasat asteptata inca o luna. Asa ca acum sunt insarcinata in 8 saptamani. Maine am primul control si primul eco.

 

Nu pot sa spun ca regret ca nu am facut copii mai repede. Poate daca il cunosteam pe tatal lor mai repede era alta poveste. Am avut timp sa imi traiesc tineretea la maxim, sa studiez, sa ma ocup de cariera, sa calatores lumea in lung si in lat. Si cel mai important sa gasesc copiilor mei tatal perfect.

Singura temere de viitor este cat mai am de trait. Vreau sa ii vad mari, sa le vad si lor copii daca se poate. Dar din cate am citit sunt studii care arata ca mamele care au copii mai tarziu tind sa traiasca mai mult. Si cu siguranta aceasta temere m-a facut deja sa iau masuri pentru un still de viata echilibrat, cu dieta sanatoasa si sport pentru a mentine aceata tinerete pe care o mai am cat mai mult timp posibil.

 

EDIT: am uita sa mentionez despre ce cred altii despre faptul ca am copii asa tarziu. Din fericire treiesc intr-o tara in care aceast pre-conceptie nu exista, sau nu m-am confruntat eu cu ea. Cat despre familia, rudele si prietenii din Romania, dupa ce ani de zile i-am socat cu incapatanarea mea de a nu avea copii, familia se bucura ca mi-am schimbat ideile si totusi am facut. Or fi si din aceea care vorbesc pe la colturi despre asta dar sincer sa fiu chiar nu ma intereseaza parerea lor :)

Editat de Adriaho, 14 februarie 2017 - 15:01 .

[olga2019]

 Varsta nu este un verdict! Si dupa 40 de ani daca iti dorecti cu adevarat un copil nu poate sa te impiedice nimeni. Cu parere de rau eu pana la 40 de ani am fost implicata mai mult pe cariera decat pe familie, ceea ce regret mult. Odata cu inaintareain varsta prioritatile mele s-au schimbat. Voiam foarte mult un bebe, am inceput "lupta" pentru a face ca acest lucru sa fie posibil. Pana la urma am reusit sa devina visul meu o realitate. Nu este niciodata prea tarziu daca iti doresti ceva cu adevarat!