36 raspunsuri la acest subiect

[mgabi]

Buna.

Imi poate recomnda cineva un psiholog care sa "trateze" un copil de 13 ani care sufera de anxietate scoalara? (refuza sa mearga la scoala) Suntem in plina terapie psihologica, dar fara rezultat situatia este si mai grava asa ca as vrea sa mai incerc si in alte parte poate poate. Acest lucru nu-l poate intelege decat cei care trec sau au trecut prin asa ceva, altfel oricine poate da sfaturi sau face diverse comentarii. Am incercat toate variantele posibile si se pare ca trecem printr-un blocaj emotional cumplit.
Va rog ajutor ca suntem parinti disperati!

[giulia71]

De saptamana trecuta de cand am inceput noi soala, s-a reactivat toata simtptomatologia.
Noi mergem la terapie, inca de cand a inceput anul scolar, dar “ceva” a activat anxietatea scoalara dupa vacanta de iarna.
La copilul meu cumva am identificat, este lipsa prietenilor. Nu are inca prieteni pentru ca el este noul venit, bisericutele sunt deja formate si se simte exclus, plus ca este si perioada adolescentei in care nu mai se leaga asa rapid prietenii daca fondul este mai timid.
El vine dintr-o clasa foarte unita, genul toti pentru unu, si le duce dorul si acum.

Noi am mers la medic psihiatru (Druga Simona la Medlife)si am stabilit asa:
o schema usoara de anxiolitic pe o perioada scurta de timp, il ajuta sa ii taie temerile (de profesori, de colegi, de nereusite etc)
o persoana adulta la scoala, (consilier, psiholog)pe care copilul sa o viziteze zilnic, fie ca are sau nu temeri, (o persoana pe care el sa o stie aproape indiferent de situatie)
imprietenirea cu un coleg si iesirea in oras, sa invite el in oras un coleg cu care ar vrea sa se imprietenesca.

Pe langa astea, eu am mai adaugat:
sa mearga la Biserica, el a dorit asta
excluderea acasa a tot ce inseamna nutella, cacao, ciocolata, cola din alimentatia lui
respectarea unui program de somn de min 9 ore
micsorarea presiunii in ceea ce priveste rezultatele scolare, aceasta avand efecte foarte bune culmea
consumul ceai de tei, miere de albine de tei , cu efect relaxant dimineata
i-am cumparat cadoul promis, pentru ca vine ziua lui si l-a meritat pentru ca a devenit autonom in privinta lectiilor 100%

Stiu prin ce treci, eu saptamana trecuta am zis ca iau campii, dar am credinta ca suntem pe drumul cel bun.

[mgabi]

Din pacate copilul meu este in aceeasi clasa din cls I. Simptomele prin care trece sunt atat de ciudate. Am discutat de toate am incercat sa aflu daca are probleme la scoala legate de colegi (agresiuni verbale, bataie, fortare, de indragosteala) profesori nimic nu-l deranjeaza. Ieri promisese ca va merge la scoala fiind destul de relaxat, dar surpriza cand am ajuns in usa scolii mi-a spus hotarat "nu pot sa intru" cu opunere fizica de ce? mi-e frica de cine? nu stiu. Cumplit nu a intrat la prima ora, dar am stat ca doi catei in curtea scolii o ora timp in care am discutat am plans l-am implorat sa intre ora urmatoarea, dar din nou surpriza nu a vrut intre nici de data asta. Asa ca am plecat acasa distrusa si m-am intors la servici unde colegii au inceput sa-si dea seama ca se intampla ceva cu mine dar ... Trecand peste toate astea fac o paranteza ieri in timpul episodului cumplit de la scoala m-a vazut mama unui coleg de-al lui din clasa al carui sot este preot , iar copilul meu este coleg de clasa cu baiatul lor se inteleg bine, stau in aceesi banca, a venit de cateva ori pe la noi si el a mers la ei. Si surpriza aseara m-a sunat sa-mi spuna ca a vazut ce s-a intamplat la scoala si ca sotul ei s-a rugat pentru noi si ca stie prin ce trec ca a avut si ea o astfel de problema, dar adult fiind a trecut cu medicatie peste. In plus mi-a propus sa ma ajute, in sensul ca baiatul sa vune pe la noi duminica si chiar sa il ia de acasa sau sa se intalneasca pentru a putea merge la scoala. Ce pot sa spun ca m-a uns pe suflet gestul ei si asa ca urmeaza ca maine colegul sa vina pe la noi pentru a se juca a manca impreuna.
Mai mult de luni aplic planul cu diriginta (care sapt asta nu a fost in tara) si o voi ruga sa ma ajute sa-l reintegrez intre colegi, cumva sa-l ia sub aripa ei .Semestrul trecut asa am reusit sa intram in scoala. Poate ca ar fist o alta seansa daca ea era la scoala in aceasta saptamna.
Tot ieri m-a sunat si psiholoaga la care mergem sa intrebe daca am fost la scoala. A rama uimitade ce i-am spus si mi-a promis ca o sa caute un coleg specializat pe astfel de situatie. Acum ma gandesc ca oricat de nepriceput ar fi si psihologul nu se poate sa nu reactioneze deloc.
Ma agat de orice firicel care mi se ofera. Sotul meu a plans ieri toata ziua ca un copil, nu l-am vazut de cand suntem impreuna atat de distrus ca acum.
Dar orice ar fi ma tin tare si trebuie sa existe o cale de iesire sper sa fi ajuns la punctul culminant si sa situatia sa se detensioneze cat de putin iti da o speranta sau unpicut de oxigen.

[pup]

[Alizee]

Gabi, nu stiu ce sfat sa iti dau, dar m-a impresionat atat de tare problema voastra, incat mi-am zis sa-ti scriu un mesaj.
Deja aveti ajutor si din partea psiholoagei si din partea sotiei preotului si a preotului.
Sunt convinsa ca incet, incet, cu ajutor, copilasul tau va reusi sa isi invinga teama de scoala.






allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

[filofteia]

De obicei nu caut in subiectele trecute, dar am sesizat ca ai deschis mai multe subiecte cu aceeasi tema sau pe aproape.
Dau aici doar doua.

http://forum.desprec...TOPIC_ID=160652
http://forum.desprec...TOPIC_ID=169088

Eu cred ca va trebuie o terapie de familie. Faptul ca ambii copii au fobie de scoala ... as cauta problema in alta parte, nu la ei. Poate inconstient pui presiune pe ei, atmosfera din casa nu este prea relaxata, pare sa esti un pic depasita... esti in situatia de a "impaca si capra si varza" ceea ce te incarca si pe tine negativ.

Iar comentariul asta rautacios,

Citat:

Buna. Dragi mamici raman uimita cand vad ca sunt subiecte mult mai arzatoare (concursuri, de rezolvat probleme,cat mai multe rezultate de Fb, laude ca al meu e mai bun s.a.m.d) decat sanatatea generatiilor viitoare, ca doar si noi am fost mai traumatizati si daca trebuie trebuie ca vorba ceea n-o sa moara copilul dintr-o intepatura ce noi nu le-am facut si uite ca inca mai suntem in viata.

de la subiectul asta,
http://forum.desprec...TOPIC_ID=175840

mie imi spune ca nu esti foarte multumita de copiii tai... chiar daca nu le spui ei simt si este pacat. Lipsa laudelor la adresa lor ii afecteaza la fel ca si criticile nefondate.

[Chuny]

Of, si eu cred ca mediul toxic in care traiti de ani de zile v-a distrus ambii copii. Se poate sa aibe amândoi o predispozitie genetica pt anxietate, însa în cazul vostru e clar ca MEDIUL v-a adus in situatia asta.

Sunt de acord cu Filofteia, vedeti ce puteti schimba la voi în primul rând. Mergi tu întâi la un psihiatru bun, daca ai nevoie de recomandare, stiu pe cineva in Bucuresti care e excelent. Trebuie sa povestesti tu tot, eventual sa pui pe hârtie, ce s-a intâmplat in ultimii 10 ani, cum ati ajuns voi in acelasi punct cu ambii copii. Exista abuzuri in familie? Abuzuri din-alea nespuse si ascunse? Tensiunea in care traiti de ani de zile?

Cu un lucru nu sunt de acord in interpretarea citatului pus de filofteia. Cred ca Gabi vroia sa spuna ca sunt lucruri mai importante decât concursurile scolare, si anume sanatatea copiiilor. Cred ca Gabi isi doreste sa fie bine si nu stie de unde sa inceapa.

Mai cred ca este cumplit ca un copil sanatos sa dezvolte o anxietate atât de puternica ... TREBUIE sa faceti ceva ACUM!

[My_Lady0091]

mai,mai...ce "psihologi" sunt unii dintre noi...din 4 pagini...ditamai sedinta de terapie!

Gabi, eu te sfatuiesc, parinteste, sa cauti ajutor specializat, vad ca suport ai, in jurul tau, asa ca sanse de reusite sunt!

Daca astepti sa primesti ganduri pozitive, cam greu. In ultima vreme, pe forum exista o dinastie a "titanilor"...si cum nu te potrivesti...cum te luungesc ori te scurteaza, ca deh...daca aici se poate, de ce sa nu fim zmeoaice. Si "cica" tre' sa fim tolerante...sa nu facem discriminari...

Citat:

" Daca vrei sa indrumi pe cineva incepi cu invataturile si sfarsesti cu pildele.."-L.A.Seneca

[LauraNicole]

Citat:

citat din mesajul lui My_Lady0091 mai,mai...ce "psihologi" sunt unii dintre noi...din 4 pagini...ditamai sedinta de terapie! Gabi, eu te sfatuiesc, parinteste, sa cauti ajutor specializat, vad ca suport ai, in jurul tau, asa ca sanse de reusite sunt! Daca astepti sa primesti ganduri pozitive, cam greu. In ultima vreme, pe forum exista o dinastie a "titanilor"...si cum nu te potrivesti...cum te luungesc ori te scurteaza, ca deh...daca aici se poate, de ce sa nu fim zmeoaice. Si "cica" tre' sa fim tolerante...sa nu facem discriminari... Citat: " Daca vrei sa indrumi pe cineva incepi cu invataturile si sfarsesti cu pildele.."-L.A.Seneca

Helloooooo!!!! Deja cauta ajutor professional de vreme ce copilul merge la psiholog. Dar inainte de a trata simptomele trebuie sa trateze cauzele. Nu poate schimba felul in care se simte copilul pana nu schimba mediul in care acelasi copil traieste.


In ceea ce priveste comentariul tau despre "titani" si tolerant a ....de toata jena. Iti doresc din tot sufletul sa nu fii chinuita de nesiguranta si neputinta de a nu stii ce si cum sa faci sa-ti ajuti copilul mai bine. Veninul din mesajul tau dovedeste ca nu vei face fata.

Mgabi, cauta in primul rand sa-ti intelegi copilul/copiii. Raspunsurile lui ca nu stie de ce ii e frica arata ca inca nu are curaj sa se destainuie sau poate chiar nu stie inca. Sanatatea lui e mai importanta decat rezultatele scolare. Incurajeaza-l in orice pas, lauda-l pentru cea mai mica izbanda si respecta-l. Nu spun ca nu o faci deja. Fa-l sa she simta in siguranta in primul rand acasa si apoi in alte locuri. Criticile pentru note mici, o farfurie nespalata, o so seta in mijlocul camerei nu ajuta. Incearca sa petreci cat mai mult timp cu el si sa-l cunosti ca individ.
E o calatorie in universul lui. Vor fi lucruri pe care nu le vei place dar...
Mult success!


----------------------------------------------
mama de Alexa,mandria ochilor si sufletului meu, 23mai1997, si Sandra ingeras frumos 4septembrie2004/august2007 si mama adoptiva de nepoata minunata Ada 18august1995

O palma sau urlat la copil nu inseamna educatie!Inseamna ABUZ emotional si fizic asupra copilului !ZERO TOLERANTA PENTRU CEI/CELE CARE-SI LOVESC COPILUL FIZIC SAU PSIHIC ! NU EXISTA MOTIVATIE SI NICI SCUZA! Aceeasi intoleranta pentru abuzul de orice fel.

PUTETI AJUTA CU O JUCARIE,O HAINUTA,UN BANUT PE CEI CARE AU ATATA NEVOIE AICI:
http://forum.desprec...88&whichpage=11

[Marina]

Sanda Lepoiev , MindCare este recomand area mea.

Marina

[My_Lady0091]

Laura, nu te-a numit nimeni purtator de cuvant. Dar tie iti place..se stie!

Gabi astepta solutii, nu lucruri de genul " nu esti multumita de copiii tai". Si tu imi cataloghezi mesajul meu de toata jena. Hmmm...bine.

Mediu...de unde stiti voi in ce mediu traiesc acei copii? ups..am uitat... master in psihologie. ma scuzati.

incercati sa propuneti solutii. un om disperat nu cauta linii peste "deshte".

Ma retrag...ca am epuizat toata jena de care dispun.

Citat:

" Daca vrei sa indrumi pe cineva incepi cu invataturile si sfarsesti cu pildele.."-L.A.Seneca