Postat 15 ianuarie 2013 - 12:39
Neatza,
Nu stiu cum as putea sa reformulez mai clar ca sa imi intelegeti pozitia. Eu am spus ca in primele saptamani alaptarea e departe de imaginea aceea idilica, dar cu perseverenta si rabdare puteti sa ajungeti in stadiul asta, in care alaptarea sa vi se para un lucru relaxant. Eu chiar fac parte din categoria de persoane care si-a dorit f mult sa alapteze si acum cand baietelul are momente cand cere la san savurez clipa desi la el e de rasfat, nu se pune pb sa se hraneasca sa ii tina de foame.
Eu am trecut printr-o experienta pe care putine dintre voi o pot percepe cu adevarat, nu pentru ca nu ati vrea sa empatizati cu mine, ci pentru ca din fericire ati reusit sa duceti sarcinile pana in punctul in care copiii au putut sa suga singuri si stomacelele lor au fost suficient de mature incat sa faca fata digestiei cu succes, indiferent daca sunt htaniti cu lm sau lp.
Eu am nascut la 29 de saptamani si primul lucru care mi s-a spus a fost asta: tu fa-te bine, iesi din terapie (eu am facut embolie pe masa de operatie) si da lapte copiilor. Dupa 4 zile in care m-au tinut numai pe perfuzii si pe venofer ca aveam hemoglobina 6 mi-au facut un ct si s-a ajuns la concluzia ca lichidul din plamani s-a absorbit. Eu eram deja in blockstart, voiam sa le dau lapte copiilor, asa ca m-am dus plina de speranta in lactarium. Cand m-au vazut asistentele m-au privit in scarba: acum se vine, la 5 zile dupa nastere? Pai doamna, sa vedeti, eu am fost la reanimare pana azi. Zice: e, stai la perete sa vedem daca iese ceva, dar dupa atatea zile... M-a strans de sani de am crezut ca lesin pe loc. Abia s-a zarit o picatura alba. Mi-a dat un borcan in mana si mi-a zis: vezi ce iese, ca ei mananca 2. 2 ce? intreb eu. 2 ml pe ora. Deci 6. Deci 12. Am stat jumatate de ora incercand sa ma prind cum functioneaza treaba asta cu mulsul. Picaturile mici refuzau sa atinga fundul borcanului. A trecut jumatatea de ora, intre timp celelate mamici predasera lichidul pretios. M-am dus si eu la tejghea cu borcanul meu stropit. Cand m-a vazut asistenta mi-a zis in scarba : vorbiti cu dna dr.duceti-va cu el in terapie. Era 2, ora la care puteam intra sa vedem copiii. Am intrat la ei cu un borcan in mana. Gol. In jurul meu asistentele hraneau ceilalti copiii, ai mei nu primeau nimik. A venit si "dna" dr. Cand m-a vazut cu borcanul gol a explodat instantaneu. Ce, vrei sa le dam praf? Eu zic : nu vreau dar nu am reusit sa scot. A inceput imediat sa tipe ca uite asa fac copiii enterocolita necrozanta, degeaba se chinuie ei. Doamna, stati un pic, ce e aia? Si cum adica de la lp? Si treaba asta daca o fac ce inseamna? s-a uitat la mine si mi-a raspuns scurt: inseamna ca crapa.
Nu pot sa va spun ce a urmat dupa. Sotul meu ma astepta pe hol, voia sa intre la copii. I-am luat telefonul din mana si am cautat dspre enterocolita si prematuritate. Ca sa constat ca "doamna " doctor a avut dreptate. Afectiune cu doar 30% sanse de supravietuire, principala cauza hranirea cu formula, mai ales pt prematuri nascuti inainte de 30 saptamani. A fost prima si ultima data cand am intrat pe net. Mi-am propus sa nu mai citesc nimic. Cat stateam in camera ma indopam cu ceaiuri, pastile de lactatie, supa, friptura. Mergeam iar in lactarium. Cand am muls primii 10 ml si pe fundul borcanului se vedea laote de un deget eram in culmea fericirii. Copiii primeau lapte de mama. Completare tot lapte de mama. De la alta mama. O practica care nu era obisnuita in spital, insa rezultatul spagilor date in toate directiile a fost asta, ca au facut rost de el de la o alta mamica "curata" cum zic ei. Dar eu sa nu ma las pe tanjeala, ca ei nu au banca de lapte, este ce si-a stocat mamica aceea. Sunteti nebuni, cum as putea sa ma las pe tanjeala? Ma duceam in lactarium cu 10 minute mai devreme si plecam ultima. In vreo 3 zile am reusit sa mulg cat le trebuia, ei acum mancau impreuna 40. De fiecare data cand primeam borcanul ma uitam pana la gradatia pe care trebuia sa o scot si imi ziceam : doamne ajuta!
Lactatia s-a instalat greu. In spital, cat am stat, 7 saptamani, nu mi-au curs niciodata sanii. Cand am plecat cu ei acasa mancau impreuna 100 din trei in trei ore. Mereu credeam ca nu voi reusi sa ii scot. Stateam insa cat era nevoi, uneori si o ora si ii scoteam. Acasa am putut sa ii pun si la san, acesta a fost declick-ul. Chiar daca nu stiau sa suga, nu aveau rabdare sa le curga, efectul asupra corpului meu a fost miraculos. Incepeam sa scot din ce in ce mai mult : cand am scos prima oara 200 eram pe punctul de a da bairam. Pentru ca ei mancau din trei in trei ore cu muls cu tot ritualul de masa imi lua 1 ora jumatate. Pauza o ora apoi mancat ceva in fuga ca o luam de la capat.
Au trecut mai bine de 5 luni de zile. Din fostele colege de suferinta sunt printre putinele care mai alapteaza. Insa copiii mei nu au avut niciodata nici febra, nici muci, desi nu i-am ferit. A fost alaptatul pt mine o fericire? Nu as putea spune asta, insa nu cred ca am multumire mai mare decat asta: ca am reusit sa imi alaptez copiii atata vreme.
Happy mom of twin miracles!!!!
Multumesc, Doamne!
_____________________
C677T HETEROZIGOT
Tratament in sarcina: Clexane O4, Euthyrox 50, MagneB6, Femibion, Acid Folic 5mg