16 raspunsuri la acest subiect

[sunshine2012]

M-am tot gandit ce fel de cadou ii voi cumpara fetitei mele pentru prima intalnire. Care ar fi cadoul ideal?
Fetelor, care ati trecut deja de aceasta prima intalnire ce fel de cadou ati luat? Cum l-au primit copii? Au fost reticenti cu voi?

[carmencat]

Dupa parerea mea ar trebui intrebat de principiu personalul de la Directie care merge la prima intalnire. Daca nu e posibil, functie de varsta copilului.
Cred ca ar trebui mers ca si cum am face o vizita la maternala, respectiv o sticla de suc, ceva de crantzanit, ca nici femeia aia nu are si nici nu e obligata sa puna pe masa la fiecare cand vine sa vada copilul si un pahar de suc destinde un pic atmosfera. Iar pentru copil ceva micut, o papusica, daca e fetita, o masinuta, daca e baiat, o jucarica de plus, repet, functie de varsta. Nimic ostentativ. Cred ca in prima faza nu ar trebui sa ne canalizam pe copil, sa ne ducem glontz. Nu poti sa stii cum reactioneaza. Plus ca nici nu stim daca vrem acel copil, deci ar trebui sa il protejam si pe el de un eventual refuz.
Asa, mimand o vizita la maternala, pana ajungi sa cunosti copilul mai bine, pana te hotarasti daca mergi mai departe sau nu, cred ca ar fi abordarea corecta. Copilul se obisnuieste cu prezenta ta...
Eu asa as face.

Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

[carmencat]

Si mai e ceva, trebuie vazut sa nu fie copilul alergic la ceva si sa ii ducem fix ce nu trebuie. De exemplu, dintr-un motiv oarecare sa nu aiba voie sa manance ciocolata si noi fix cu ciocolata sa ne ducem. iscam o mica furtuna, frustrari de toate partile.
Unii copii sunt alergici la capsuni, stiu pe cineva alergic la kiwi... deci itrebuie ceva documentare inainte.

Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

[gabriela_tutuianu]

si eu spun la fel : nu ceva foarte mare care sa sperie sau sa trezeasca furtuni pe acolo - frustrari , invidie . ceva dulce , o napolitana ceva , pufuleti cu surprize si un suc neacidulat . o jucarie frumoasa .



"niciodata nu e prea tarziu"

[LiliGuran]

Draga mea Sunshine ,noi am dus de fiecare data o jucarie mai ,,costisitoare" si de obicei fructe(banane si portocale) caci de obicei in plasament sunt mai multi copilasi, 2-3 la cate o doamna asistenta maternala .De obicei doamele maternale nu servesc cu nimic cum ar fi daca ar servi pe toata lumea care le trece pragul pot veni 10 familii la un copil ,atatea au fost de exemplu la copilasul meu drag.

Draga mea Valentina nu am mai apucat sa-ti scriu noi suntem bine in afara de reprizele de febra si plans de la maselute ,vreau sa-ti spun ca toata viata mi-am dorit o fetita ,fetita am scris si in cererea de adoptie dar culmeaam fost potriviti cu baiat ,acum pe strada la biserica etc. toata lumea zice ca baietelul meu este fetita dar nu l-as da nici pe 100 de fetite.
Doresc ca aceasta perioada de impacare si liniste sufleteasca sa va implineasca visul de a deveni mame

[gabriela_tutuianu]

felicitari lili !

"niciodata nu e prea tarziu"

[marumiha]

Noi i-am pregatit baietelului niste cadouri inainte sa ajungem in tara ,inainte de a merge sa-l vedem am intrebat totusi As.sociali cu ce ar fi bine sa mergem in afara de dulciuri ,daca facem bine sau nu sa-i oferim cadourile , ni sa spus ca e bine sa luam cadouri si pt.fetita pe care o are doamna in plasament despre care noi nu stiam.

De fiecare data mergeam cu jocuri,jucarii ,dulciuri si ce mai aflam noi ca le-ar placea lor ,de fiecare data cind ajungeam erau cu ochii pe geanta mea si pe plasa.

Marco isi dorea avion ,avea visuri mari ,vroia sa



Poze

[danaionela]

Depinde foarte mult de varsta fetitei. Noi pe langa dulciuri si fructe, pe care le-am luat pentru intreaga familie, ne-am dus cu jucarii si jocuri cu care ne puteam juca impreuna, pornind de la carti de colorat si creioane colorate ( le place foarte mult sa deseneze) pana la jocuri Lego si papusi.

[Manuelita]

La noi a fost mai ciudat. Noi cand am primit poza cu fetita noastra am hotarat sa nu mergem sa o vedem pentru ca noi vroiam baiat mulatru. Dar ne tot gandeam la ea,era sfarsit de noiembrie-inceput de decembrie, ne era si mila, era si primul si singurul copil "din sistem" a carui fata o vazusem chiar daca numai in poza, ii stiam numele, nu vroiam sa o vedem dar nici nu puteam sa ii ignoram existenta. Ne-am gandit ca daca i-am trimite cate ceva s-ar bucura si copilul si poate ni s-ar linisti si noua sufletele. Asa ca i-am cumparat ceva haine si cateva plusuri (avea 2 ani si 2 luni) si le-am trimis prin cineva la a.s. care urma sa le duca la maternala. Deci primele noastra cadouri nu au fost date de noi. Apoi in noaptea dinspre 29 spre 30 decembrie am hotarat sa mergem sa o vedem "ca sa ne facem datoria". Nu ma intrebatice era in capul nostru, probabil soarta ne mana cu forta spre ea :))) Am plecat la 3 dimineata pe so super-zapada, aveam de facut 500 km pina la ea, eram deja pe drum cand am sunat-o pe a.s. (sa-i dea Doamne Doamne sanatate pentru toata rabdarea si intelegerea!) si i-am spus "stiti, suntem eci de acum 3 saptamani care au zis ca nu vor sa vada fata, dar sa stiti ca ne-am razgandit, suntem pe drum". Si chiar daca avea zi scurta femeia si nu o obliga nimic femeia a mers cu noi prin zapezi pina in satul in care ne astepta fetita noastra. Evident n-am mai avut timp de "cadouri" am luat de la un chiosc din sat o jucarie de plastic, o chinezarie penala, ce-am gasit si noi. Si oricum nu a interesat-o pe fata jucaria, abia la sfarsit i-a aruncat in treacat o privire.
La a doua vizita insa (cand mintea inca mai aveam dubii, insa inima a facut muuuulte cumparaturi :)) am dus o geanta de voiaj plina ochi cu hainute, fructe muuuuulte, jucarii (fier de calcat, aspirator, etc) si o carte. Desi nu e o studioasa, pina in ziua in care am luat-o acasa cartea aceea i-a fost ce-a mai draga.
Scumpa lui mama, e la gradi acum dar mi se face un dor de ea cand va scriu voua. Si ma apuca iar frica de ceafa: Doamne,daca nu mergeam pina la urma sa o vedem si ratam fericirea vietii noastre ?!....

Manuelita

[Manuelita]

Iar pentru ipoteticul baietel mulatru pe care il cautam atunci cu atat fervoare, cumparasem un trico pe care scria "I am the best choice" si era desenata o inghetata :)
Mai am si acum tricoul intr-un sertar, il scutur de praf din cand in cand si ma gandesc daca faza aia baietelul mulatru a fost o faza de superficialitate si "fitze" (cum m-a intrebat o a.s. de la Iasi carea i-am zis ca vrem mulatru "da' ci doamna, copchilu-i perechi' di pantofi sa-l algei dupa culoare :) sau e tot soarta care ne va pregati candva, ceva, in acest sens. Asa ca pastrez tricoul, vedem daca voi avea cui sa il dau. A, si baietelul mulatru are si nume. Pe vremea cand il cautam i-am scris si scrisori, le am pe undeva....



Manuelita