152 raspunsuri la acest subiect

[michelle-usa]

vorbind cu tata , acum la virsta adulta mi-a spus ca el, ca parinte are un singur regret si anume ca nu ne-a facut cunoscuta credintza in Dumnezeu,pe care de fapt nu a avut-o nici el...pana mai acum.

sutn vorbele lui care le-am auzit in urma cu 2 zile, si il respect f. mult pt sinceritatea lui.

de fapt, tot asta e singurul lucru care in inima mea(nu in fatza) i l-am reprosat toata viata.

michelle

[Carra]

In acest caz, Michelle, jos palaria in fata credintei tale. In cazul meu nu se (mai) aplica, dar daca pe tine si pe cei dragi tie va ajuta, ma bucur si sper sa va fie bine tuturor.

[Carra]

Revenind la subiectul initial, legat de problemele cu o adolescenta de 15 ani, nu pot sa nu ma intreb cum de parintii nostri, ai celor de peste 40 de ani, care nu aveau acces la un psiholog in anii de dinainte de 90, au rezolvat problema? Oare nu tot legatura emotionala si afectiva era solutia? Sau - revin obsesiv si, poate, enervant - exemplul personal al persoanelor mature (parinti, profesori, rude, prieteni de familie etc.) din preajma adolescentilor?

Eu bat in continuare moneda pe comunicare, iubire si responsabilizare. Si implicare o luarea oricarei decizii, oricat de minore si indiferent de implicatiile ei. (Nici acum nu m-am putut abtine de la sfaturi, desi am promis sa nu fac asta. Si eu am 42 de de ani! Nu cereti mai mult de la o copila de 15 ani, va rog!)

[buli]

psihologul nu rezolva el nimic.
e doar o persoana cu experienta care identifica mai repede butoanele pe care trebuie sa apese. si la unii , si la altii
in plus, e detasat emotional si, deci, mult mai lucid.


cat despre "parintii nostri care s-au descurcat fara psiholog", hm ... era moda fara psiholog, de aia s-au "descurcat", dar unii ar fi avut mare nevoie.

[columbiana]

cred ca nu m-am exprimat clar: in cazul de fata eu consider ca parintii au nevoie in primul rind sa consulte un psiholog; pentru unde s-a ajuns cu fata, si pentru ca masurile luate de ei n-au fost, (cum sa spun sa nu jignesc pe nimeni?), cele mai potrivite.


iar despre parintii nostrii, unora le-ar fi trebuit 10 psihologi;

Carra, topicul despre copilul captiv explica cum au gasit parte din generatia parintilor nostri sa rezolve problemele cu copiii; sa te tot lipsesti de stfel de rezolvari ce-au dus la traume pe toata viata copiilor;



http://forum.desprec...TOPIC_ID=137759

[columbiana]

Michelle, cred ca e o neintelegere! eu ma refeream la limbajul fetei (spunea Tora in topicul initial undeva ca-i da ei indicatii despre pozitii sexuale de adoptat); in nici un caz n-am gasit limbajul tau obscen



citat din mesajul lui michelle-usa

Citat:

citat din mesajul lui Ana Stroe[/i] Michelle, daca-mi poti explica ce-are a face gradinita cu problemele unei adolescente de 15 ani cuplate cu un individ de aproape dublu virstei ei si cu un vocabular obscen si provocator la adresa parintilor? iar apropo de gradinita desi iti pare greu de crezut probleme gen retard in limbaj , pronuntat sau crize dese de comportament chiar necesita un profesional. http://forum.desprec...TOPIC_ID=137759

scuze daca te-am deranjat, dar nu am folosit nici un vocabular obscen la adresa parintilor si nu am vb de cazuri extreme. parerea mea e ca se exagereaza...atit.
citind si al alte subiecte incepand cu cele de la gradinitza in care se sugereaza pt orice nimic...terapie.

asta e opinia mea, nu vreau sa fie nici o ofensa pt nimeni...e doar o simpla opinie.


michelle
[/quote]

http://forum.desprec...TOPIC_ID=137759

[Mickyyy]

Citat:

citat din mesajul lui buli psihologul nu rezolva el nimic. e doar o persoana cu experienta care identifica mai repede butoanele pe care trebuie sa apese. si la unii , si la altii in plus, e detasat emotional si, deci, mult mai lucid.

off-topic: nu mai tin minte contextul, dar acum vreo 3-4 ani am ajuns la psiholog. A fost prima si singura mea vizita.
Am plecat de-acolo extrem de dezamagita, din simplu motiv ca asa cum a spus si buli, el nu a rezolvat nimic. Ma asteptam sa vina cu o reteta miraculoasa, da' de unde. A tacut, m-a ascultat, m-a "diagnosticat", da' solutie concreta ce sa fac nu mi-a dat. Ce-i drept, dupa o singura vizita e clar ca nu aveam nici eu cum sa imi fac o parere corecta despre acel om, dar asa de dezamagita am fost ca am decis ca nu am nevoie de "tratament", ma descurc mai bine de una singura!!

[buli]

pai asta e o abordare eronata.
psihologul nu-ti da solutia, ci doar instrumentele cu care iti gasesti singur solutia potrivita.

[tora97]

am citit tot ce s a scris... asa ca incerc o alta abordare a vietii cu fetele mele...

accept ca sint prea putin maleabila si poate prea dura cu ele (voi vorbi STRICT despre persoana mea) m a gidit, ca pentru inceput, sa mai las de la mine in diverse probleme, cum ar fi sa nu mai bag de seama apa lasata pe jos in baie, ori furculita lasata in chiuveta, ori dezordinea din camerele lor. sa nu mai fac ca vrabia n praf pentru mici intirzieri, ori ca nu mi a raspuns la telefon, ori..ori. sa atrag atentia asupra "nefacutelor" insa intr un limbaj calm.. ceva in genul asta (oare am reusit sa ma fac inteleasa, sau iar vor fi persoane care sa "citeasca printre rinduri"?)



am incercat sa tac mai mult si sa ascult mai mult



da, le am luat pe rind si am mers la un fast food... teda, cind m a vazut la ea la scoala a facut o fataaaa, si ma tot intreba ce s a intimplat, daca a murit cineva.. iar ioana ma intreba tot drumul ce prostie a facut, ca de ce mergem, ca am sa i spun ceva rau, etc.



asa am realizat ca de ceva timp, asa cum a spus teda, eu m am skimbat in raport cu ele, m am indepartat, am pierdut "touch"-ul cu sufletele lor. unul din minusurile mele este ca nu pot tolera comportamentele rele, si atunci prefer sa ma inkid si sa pastrez distanta.. ma straduiesc sa ma apropii de ele, iar pt asta doar eu ma pot ajuta...



apropos de psiholog, am fost cindva la un psiholog (aveam vreo 20 de ani), cica recomandat ca fiind un medic tare bun.... si dupa 2 sedinte eram cumoralul la pamint, si ma gindeam la sinucidere, caci viata mea nu facea 2 bani. noroc cu un prieten foarte bun, medic si el, care mi a interzis sa mai merg la sedinte. teda a fost si ea la un priholog, dar care a luat o la 11 metrii vis a vis de alimentatie simod sanatos de viata, iar despre depresiile ei o cam incoltise, lucru care nu i a placut nici tedei si nici mie, pe cinstite...

dar daca teda va dori sa mearga again la psiho, o voi face



in alta ordine de idei, am apelat la un prieten, un scriitor, pe care teda il admira extrem de mult, si omul s a oferit sa ne ajute....ba mai mult, mi a subliniat niste lucruri pe care noi le stiam despre ea: este un copil extrem de inteligent si destept, de matur pt virsta ei, insa i lipseste experienta (ceea ce este si normal) si de aici o poate lua usor prin balarii. tb sa o tinem sub control, insa cu blindete, sa i umplem timpul, si sa nu aplicam forta caci risca sa o pierdem... este tipul de copil/om care va putea face absolut ce vrea in viata ei, insa a subliniat ca tb sa o tinem sub control.



cam aia e, pe foarte scurt. ma straduiesc sa ma skimb si recunosc, nu i simplu de loc.



pna una alta, teda si a facut debutul in poezie, si v as putea posta vreo doua din poemele ei:



Doar experimente



Am luat niste noroi.

Sau era lut?(Nu mai

conteaza)

Si am facut o papusa,

o marioneta de mizerie.



Apoi i-a, suflat un damf

de viata urbana

si s-a trezit linistita

crezind ca sunt doar un

vis.



S-a inchinat in fata mea

iar eu,

zapacita,i-am facut jocul.

I-am dat ordinul suprem:



Du-te si traieste-ti viata!



A plecat multumindu-mi.

Dupa doua saptamini

(in viata papuseasca

insemana saptezeci de ani),

s-a intors nenorocita.



M-a batut cu minutele ei mici

si mi-a povestit viata ei.



Cum a plins din orice niic.

Cum a fost silita sa nasca

si a indurat neincrederea.



Cu ochiiinoroiati,

mi-a pus eterna intrebare

ce chinuie toate papusile:

De ce, Doamne, de ce?



I-am raspuns:

Din plictiseala.

Din plictiseala am creat!



Acuma, spune tu:

Nu-i asa ca noi

suntem doar unalt experiment

intr-o ferma de furnici?



Idei iluzorii



Am un omulet

Ce ma conduce

Dar mai nou

Sta prin circiumi



Si cind vin cu reguli noi

Si cu sentimentele la

extemitati

Si cu idei iluzorii

Sa stii ca a lui este vina



Intr-o zi o sa-l dau afara

Si o sa-i spun fara tranzitie

Ca are nefericirea sa fie imbecil



Si imi va parea rau pentru el







va multumesc pentru rabdare

















TORA,RUFUS si cele 3 minuni ale lor

"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez

[szivarvany]

Mi a placut tot ce ai scris Tora, cred ca ai pornit pe drumul bun spre fetele tale

Dar mi-a placut foarte mult cum a scris Teda, vad in ea multa joaca de copil impletita cu gandire matura, ca in adolescenta :-)

Eu adolescenta am resimtit-o ca pe o plimbare pe muchir de cutit :-) Ai mei cred ca au simtit mai nasol treaba pt ca vesnic vroiam sa ma razboiesc ca simteam ca pot :-)



Cred ca va este foarte greu, tuturor, sa ajungeti pe linia de plutire. Dar sunt sigura ca veti ajunge si Teda va trece si ea cu bine si va deveni un adult responsabil



____________________________________________________



Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,

inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra

obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,

botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.

_____________________________________________________



Au nevoie de noi: Iulia Copiii Monicai Alex Luca