39 raspunsuri la acest subiect

[filofteia]

Mcbeal...
oare baiatul tau nu este indragostit?
Oricum din tot ce ai scris mie mi se pare ca il suprasoliciti... se pare ca ai un baiat bun... care este fosrte sensibil... in plus si adolescent... cu un trecut destul de traumatizant... Mie personal mi se pare greu sa te adaptezi in alt loc... cu alta cultura...alte rude...alti prieteni....
Eu spun ca nu este cazul sa te ingrijorezi si nu mai cere atat de la el... nu-l compara cu tine... fetele sunt mai constiincioase si in plus nu alearga hormonii in ele ca intr-un baiat...
Ai un copil bun... invata sa vezi lucrurile din punctul asta de vedere...
Eu... in liceu aveam note de la 10 la materiile care-mi placeau... matematica, fizica, chimie ... pana la corijenta la cele pe care nu le agream sau pentru care nu aveam timp... geografie... Pentru ca sunt atat de multe alte lucruri de descoperit cand esti adolescent... nu poti sa stai numai cu nasul in carte...

[adrienne12]

Ah ce ma bucur ca v-am gasit! Drac de copil ca al meu nu are nimeni. Mi-a scos par alb nu alta. In fine, o sa creez mesaj separat sa va cer parerea dar pina una alta draga mcbeal, e normal ca adolsecentii sa treaca de la o stare la alta iar daca e obosit vezi daca nu cumva sat noaptea pe computer sau citeste cu lanterna pe sub plapuma.

[lu.more]

Nu e tocmai in legatura cu ingrijorarea lui mcbeal: am citit acest articol (pe care-l traduc din franceza; daca vreti linkul, sa-mi spuneti) si mi s-a parut interesant.

E o confirmare a ceea ce unele dintre noi stim deja, dar tot interesant mi se pare.



Pe de alta parte, daca cineva vrea sa faca un subiect separat din asta... va invit!



Creierul adolescentilor este inca in devenire...



Acum mai bine de 10 ani se credea inca (dupa lucrarile lui Piaget) ca creierul adolescentilor ajunge la maturitate in jurul varstei de 12 ani.



Dupa cercetarile Institutului National de Sanatate Mintala, incepute acum 10 ani, si datorita noilor tehnici de IRM (Imagerie par Résonnance Magnétique) permitand observarea creierului la copii si la adolescenti, este cunoscut astazi faptul ca creierul ajunge la maturitate intr-un timp cu mult mai lung.

Maturitatea completa a creierului s-ar produce, se pare, abia in jurul varstei de 20 sau de 25 de ani!

Iar partea din creier care se maturizeaza ultima, este cortexul prefrontal. Aceasta este zona responsabila de aptitudini complexe, cum ar fi capacitatea de organizare, controlul impulsurilor, constiinta actului indeplinit, stabilirea prioritatilor, proiectarea in viitor.

Aceasta explica de ce adolescentii si adultii tineri au uneori comportamente care denota lipsa de maturitate! Ei traiesc prea mult in prezent, si nu pot intelege viitorul ca un adult, nu poate presupune consecintele deciziilor pe care le iau, ale angajamentelor sau "neangajamentelor". Le este greu sa se organizeze, sa stabileasca prioritati etc.

De aceea uneori pot avea un comportament periculos: viteza exagerata cand conduc un automobil, consumul de alcool, de droguri, sau comportamentele sexuale "cu risc".



De aceea le este greu sa-si imagineze viitorul profesional. Iar cei care reusesc, o fac cu pretul unui efort cu mult mai mare ca cel pe care l-ar depune un tanar de 25 de ani.



In concluzie, chiar daca din punct de vedere fizic si intelectual se aseamana adultilor, ei nu sunt inca adulti.



Iata de ce trebuie sa fie ajutati, sustinuti si ascultati, pentru a trece cu bine de aceasta faza si ca sa nu comita greseli care le-ar putea influenta negatif viitorul.



Este o adevarata incercare pentru adult, fiindca nu e simplu sa ajuti un adolescent sa nu se puna in pericol!



Acestea fiind spuse, neurologia creierului nu explica totul! Psihologia si emotionalul au si ele rolul lor, cu siguranta!

Unii adolescenti sunt mai maturi decat altii, probabil datorita anturajului adultilor!



Asa cum exista, evident, adulti despre care ne intrebam daca creierul lor a ajuns la maturitate!!!















.................................................................................

Dragii de noi

.................................................................................

? C?est une grande folie que de vouloir ê´²e sage tout seul. ?

La Rochefoucauld

[mcbeal]

Ziua buna, fetelor, din pacate am fost tare ocupata in ultima vreme si n-am mai reusit sa intru prea des pe DC.
Oricum, am noutati imbucuratoare despre fi-miu. Acum aproape o luna i-am propus intr-o doara (nu ma asteptam sa accepte) sa faca un curs de chitara. A fost de acord, iar astazi e deja a treia saptamana si mi-a spus ca de-abia asteapta lectia urmatoare. M-am mirat tare, la cat e de comod, dar m-am si bucurat, trebuie sa recunosc.
Sunt tare ciudatei copilasii astia ai nostri adolescenti, dar n-avem ce face, trebuie sa trecem din nou, impreuna cu ei, prin toate suisurile si coborasurile aferente varstei. Pe mine ma deruteaza complet schimbarile astea de dispozitie (cand e vesel, cand e apatic), da' incet-incet ma obisnuiesc.
Mai nou are alta problema. I se pare ca are mainile prea mici si ma tot intreaba daca lui ii mai cresc mainile. Si pe cuvantul meu, sunt absolut normale.

Pupici la toate fetele si sa auzim de bine!

[marcellinna]

Mcbeal,ma bucur ca te bucuri.

Eu cred ca adolescentii nostri au multa energie pe care nu stiu in ce mod sa o cheltuie.
In acelasi timp testeaza cam ce cred ei ca le-ar placea.
Haideti ca mai e putin si cresc ei...si apar alte dileme.

[nora2005]

Bun gasit, tuturor !

Lu.more, foarte interesant articolul...Si eu am un baiat adolescent si uneori ma sperie ca e prea matur si alteori ca nu gindeste mai departe de 5 minute...De ce or actiona asa, pe extreme?

Nora

www.iubirea-divina.home.ro

[camelia-daniela]

Dragä Mcbeal,

e cam tirziu sä-ti räspund, dar incerc sä o fac...nu vreau sa crezi ca am o experienta extraordinarä in privinta copiilor...de unde sa am???...asa ceva nu se mosteneste!!
Eu am un baiat care a implinit 16 ani pe 19 martie si o fetitä ( vezi greseala??..."fetitä")...corectez...fatä care va implini 14 ani pe 14 mai.
Stii ce felicitare virtualä mi-a trimis fata de ziua mamei?...bineinteles cä nu ai de unde sä stii si drept sä-ti spun nici eu nu stiam asa de bine pinä am citit-o..."mama mea este cea mai bunä...deoarece imi este mereu cea mai bunä prietenä".
M-a lovit la "coarda sensibila" cu declaratia asta fiindca eu nu mä consideram o mamä perfectä!...am remuscäri datoritä faptului cä nu mai am atita timp liber pentru copii.
Sfatul meu este sä-ti tratezi copiii ca pe niste oameni maturi...eu stau cu ei de vorbä despre toate prostiile, cit ne permite timpul...asa incerc sä-mi cunosc copii cit mai bine.
Trebuie sä-ti fie clar cä la virsta asta sint asa de schimbätori datoritä hormonilor...si dacä mai sar peste cal, atunci nu le-o lua asa in nume de räu...cä ei te iubesc oricum ai fi tu!
Ai incercat vreodatä sä stai cu baiatul täu de vorbä, sä-l intrebi ce are pe suflet, sau ce vrea el de la viatä?...trateazä-l ca pe un matur si aratä-i cä-l respecti ca atare...nu vreau sä zic cä tu nu faci asta, dar incearcä sä pui accent pe asta in timpul discutiei.
Sä-l crezi bolnav, este primul gind pe care il are o mamä...dar dacä analizele au iesit bine, atunci de ce insisti sä-l duci din nou la doctor??...prin felul ästa ii poti crea si alte ginduri, sau griji inutile, cum cä el nu ar fi nici fizic in ordine...
Este clar cä are probleme si cind nu le poate rezolva singur, atunci devine apatic...
Fiul meu era foarte inchis si nu-mi spunea nimic la inceput, cu toate cä eu vedeam asta, il intrebam ce are spunindu-i totodatä cä sint lingä el si-l ajut, numai dacä are nevoie de ajutorul meu, ii respectam dorinta sä-l las in pace si plecam din camera lui.
La scurt timp a venit la mine, mi-a spus care e problema, i-am dat sfatul cel mai bun posibil si a 2-a zi a venit cu fata inseninatä acasä, spunindu-mi cä s-a rezolvat totul asa cum i-am "prezis" eu...
Si incä ceva...pärintii au tendinta sä "scoatä" din copiii lor ceva mai bun decit ei, astfel punindu-i pe copii sub o presiune enormä, pe care noi nu o realizäm....sau incearcä sä facä mereu paralela intre ei si copii lor: " eu eram tare bunä la scoalä...", care a fost si greseala mea, pinä intr-o zi cind mi-a spus fata mea, aia cu gura mare : " pe vremea ta a fost altceva, altä scoalä, altä lume...si tu nu te poti compara cu mine..".
Asta mi-a dat de gindit si i-am dat dreptate...nu in sinea mea, ci i-am spus-o in fatä...asta ca semn de respect fatä de persoana ei. Intotdeauna cind am gresit, mi-am cerut scuze fatä de ei...ori personal, ori in fata familiei...depinde cum ne prindea faza. Eu am 40 de ani, dar copiii mei nu mi-i dau...ei spun cä mama lor este "ein guter Kumpel", ceea ce eu am luat-o in nume de glumä. Este intr-adevär foarte greu sä-i tii in friu la virsta asta, dar crede-mä cä nu este cazul!!...parantezä: controlul trebuie fäcut ca sä nu stie ei...este dreptul lor sä-si facä singuri experientele vietii, din care vor inväta mai mult, sau mai putin si ceea ce ne rämine nouä este sä invätäm sä ne luäm mina de pe ei...sä räminem in "umbrä" si dacä au nevoie de ajutorul nostru sä fim lingä ei si sä-i sprijinim. Totul este ca ei sä stie asta si sä fie si convinsi ca este asa...am auzit si de ästea: " hai, spune-mi ce ai pe suflet...säräcutii iti acordä increderea lor, dupä care mama incepe sä tipe si sä le facä capul calendar, sä se supere pe ei si sä plece infuriatä in camera de aläturi...revenind, dupä ce a fumat o tigare si s-a mai linistit un pic...in acest moment este cam tirziu, deoarece l-a dezamägit, trädindu-i increderea"...sper cä ai inteles ce vreau sä spun...
Stii cum e vorba aia: " sint copiii mici, sint si grijile mici...sint copiii mari, sint si grijile mari"
Dar stai linistitä, cä din copii täi va iesi ceva, de care o sä fii mereu mindrä...chiar dacä nu va fi asa cum ti-ai dorit tu...

Mult succes de le Cami.

---

Frumoasa, optimista si glumeata! :-))

www.fotos.web.de/ca-da-mi

[lucicamg]

pentru mcbeal
Eu am o fetita de 10 ani ai un baiat de 16 ani sint si cadru medical.
Parerea mea este ca baiatul tau a facut o mica depresie si sincera sa fiu eu as fi foarte ingrijorata daca neavind nici un motiv ar incepe sa plinga la 16 ani si 1.80 cm.Poate ar trebui sa-l duci la un phiholog. Cred ca nu procedezi bine cu el.Probabil ca se simte urmarit tot timpul si de tine si de de profesori.Si ceri si ff mult de la el.Toti copiii sint la fel,nici unul nu munceste la puterea lor maxima[sigur mai sint si exceptii].Incurajeaza-l sa faca mult sport,sa alerge prin parc cu prietenii[de care povestesti]decit sa stea in casa sau la calculator.Si incurajeaza-l chiar sa-si faca o prietena.Eu am mai multa incredere in anturajul fetelor decit al baietilor.Tu trebuie sa tii cont ca este si la perioada dificila a adolescentei cind trebuie sa aiba si alte preocupari decit scoala.
Si mai exista posibilitate sa nu se simta bine la scoala ,cu colegii,cu profesorii.
Stim toti f bine ca nemtii nu sint foarte prietenosi.Au patit-o si copiii mei.
Baiatul meu a facut si face tot Sc.Germana [caci am fost mult timp plecati din tara ca si acum].Vorbeste fluient germana ,engleza,olandeza ,acum invata franceza si as vrea la anul sa-l dau la cursuri de araba.In schimb nu sta foarte bine cu matematica.Si crezi ca nu ar putea mai mult?Sint convinsa ca da,dar asta este.
Eu cred ca TU trebuie sa-ti schimbi atitudinea fata de el.Sa-l consideri un om matur,care stie ce face si sa-i propui si alte activitati decit scoala,invatat si teme suplimentare simbata.
Sa stii ca am o cunostinta care a dorit-o pe fiica sa medic.A innebunit-o cu invatatul si anul trecut dupa ce a luat exam la medicina a innebunit.
Cred ca toate mamele din lumea asta isi doresc in primul rind copii sanatosi.
Sint convinsa ca vei avea rabdarea necesara si totul va fi bine.
te sarut lucicamg

[mcbeal]

In primul rand multumesc mult tuturor fetelor care m-au ajutat cu diverse sfaturi si mi-au impartasit din experienta lor. Chiar mi-au fost de folos, trebuie sa recunosc.
M-am gandit ca ar fi timpul sa va mai 'informez' despre fi-miu. Din fericire starea aia depresiva a lui nu s-a mai repetat, dimpotriva. Imi pare rau daca ati inteles ca vreau sa scot nu stiu ce savant din el. Nici vorba. Din partea mea n-are decat sa nici nu faca facultate, daca nu vrea si nu il atrage. Tot ce imi doresc e sa termine cu bine liceul, ca sa aiba toate caile deschise. Si in rest, cum o vrea el. S-a indreptat simtitor la scoala, slava Domnului, aproape la toate materiile. In plus, in utlima vreme pare mai sigur pe el si n-a mai avut stari depresive.
Ce ma mai bucura foarte tare e ca se tine si de cursul de chitara in continuare si profesorul lui ne-a spus ca e talentat si poate iesi ceva din treaba asta, cu conditia sa se tina de treaba si sa exerseze. Eu nu-l bat la cap de nici o culoare, dar l-am auzit de multe ori seara 'zdranganind' la el in camera. Chiar face progrese substantiale.
Asa ca, dupa cum vedeti, am motive serioase de bucurie si de mandrie.
Va pup pe toate si va urez si voua nervi tari si rabdare cu adolescentii vostri.

[lilach]

mcbeal,

ma bucur sa aud vesti bune.
Sa auzim numai de bine de la copiii nostri.
Sa aiba o vacanta placuta.

"Un sfirsit e un inceput..."

ella&com.