38 raspunsuri la acest subiect

[zerkalo]

Buna CARMENCAT. Am remarcat ca sunteti din Bucuresti. Scuza-mi intrebarea, dar cum a fost momentul in care ati decis sa mergeti la spital pt. a lua fetita, respectiv cum v-ati oritentat inspre un spital anume? Si noi am fost sfatuiti sa mergem la spitalul Emilia Irza unde sunt f. multi copii abandonati dar inca stam in expectativa de frica de a nu gresi.

[LiliGuran]

Draga Carmen ,impresionanta povestea voastra am plans cand am citit aceste randuri ,dar poate sunt si eu mai vulnerabila caci in curand ne expira atestatul pentru adoptie si asteptam la nesfarsit.Cred ca Doamne,Doamne a vrut sa se intample asa , ati trecut prin multe probleme dar pana la urma toate s-au rezolvat cu bine.Sa va bucurati mult de fetita voastra si multa sanatate!

[dacris77]

carmencat, impresionanta povestea ta! fetita din avatar este cea de care povestesti? este superba! si cainii sunt minunati, par intelepti din cate relatezi si se vede in poza cum o pazesc ca doi oameni batrani...superb!

[carmencat]

Citat:

citat din mesajul lui zerkalo Buna CARMENCAT. Am remarcat ca sunteti din Bucuresti. Scuza-mi intrebarea, dar cum a fost momentul in care ati decis sa mergeti la spital pt. a lua fetita, respectiv cum v-ati oritentat inspre un spital anume? Si noi am fost sfatuiti sa mergem la spitalul Emilia Irza unde sunt f. multi copii abandonati dar inca stam in expectativa de frica de a nu gresi.

Nu ne-am orientat noi catre nici un spital. Nu am cautat si nu am ales copilul. Am acceptat sa luam in plasament asa cum ar lua o asistenta maternala, fara sa stie ce ia, ce unde ia, pur si simplu primeste un copil in ingrijire. Dupa cum stii legislatia interzice sa iti cauti tu copilul si sa faci demersuri in acest sens. A fost pur si simplu o conjunctura de moment.

Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

[carmencat]

Da, la avatar sunt cei trei copii ai nostri
Multumim de aprecieri, dar nu am facut nimic extraordinar. Asa a fost sa fie. Asta a fost drumul nostru, asa a ales Doamne-Doamne sa avem noi un copil.

Nu, nu a fost usor, dar ce e usor pe lumea asta? Si cine iti garanteaza cand nasti tu ca puiul tau va fi lipsit de probleme?
Problemele pot apare sau nu, nu ai de unde stii. Le rezolvi atunci cand apar, cum poti, cat poti.
Spre exemplu, sora mea, nu aude. Asa a fost sa fie. Ce ar fi insemnat sa faca parintii mei? Sa o refuze la livrare ca e defecta sau cum? In afara de faptul ca nu aude este o persoana minunata. Lumea ar fi fost tare saraca daca ea nu ar fi existat.

Fetita mea, acum, nu mai are nici un fel de probleme. Caputul este usor asimetric, dar nu se observa decat daca stii si, probabil, daca as tunde-o zero, ceea ce nu intentionez. S-au rezolvat toate problemele ei de sanatate.
Acum este un copil vesel, vioi, inteligent, iubitor. Ne topim de drag cand ne spune mami te iubesc, tati te iubesc.
Nu este nici o diferenta intre ea si orice alt copil. Situatia ei s-a stiut numai la prima gradi unde a mers, caci nu facusem adoptia si a trebuit sa mergem cu certificatul de nastere si hotararea de plasament.
Dupa ce am terminat si am schimbat certificatul de nastere nu am considerat necesar sa informam la noua gradinita pe nimeni.

Cred ca fiecare ajunge la copilasul ei cumva. Trebuie numai sa fim deschisi la suflet si sa nu jelim drobul de sare de pe soba.

Repet, nu a fost usor. Mai ales dupa ce ii pazeam fiecare scancet, dupa ce ne luptam cu fiecare problema pe care o descopeream. Imi amintesc ca intr-o noapte, cand sterilizam biberoane, chioara de somn, asteptand sa mai termine masina o tura de lucrusoare ale ei sa intind (Doamne ce dragi imi erau lucrusoarele ei, asa mititele si mirosind a bebe, mirosind a ea), m-a intrebat sotul: ce facem daca o sa o ceara mama ei sau cineva din familie? am inghitit in sec, ma gandisem deja la asta, pai... ce sa facem? avem de ales? o sa o dam, dar o sa am grija sa o poata creste bine, fara sa ma vada, fara sa ma stie; probabil ca o sa ma faca bucati asta, dar o sa ma adun bucatica cu bucatica si o sa fac cumva sa ii fie ei bine. Nu asta am spus cand am luat-o? Ca facem asta ca sa ii fie ei bine?

Dar pana la urma a vrut Doamne-Doamne sa ramana la noi.

Nu, nu a fost usor. Dar ea e bine si e fericita si e minunata. Asta e tot ce conteaza.

Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

[malex]

Carmencat ......si eu am plans cand v-am citit povestea.Sunteti niste oameni minunati si meritati tot binele din lume. Sa va traiasca mogaldeata, sa fie sanatoasa si sa va aduca numai bucurii, meritati din plin!
Sa va traiasca si cei doi prieteni de nadejde ( la catei ma refer).

[carmencat]

Nu am intentionat sa va fac sa plangeti o sa incerc sa fiu mai vesela data viitoare


Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

[linasobolina]

Cu soguranta e un om deosebit carmencat
Eu am cunoscut-o la ecarisaj cand salvam niste suflete de la moarte, problema noastra era ca nu puteam sa facem mai mult decat atat
Si uite asa si catei si copii si toti convietuiesc frumos inpreuna si ne aduc multumirea de zi cu zi
Nu trebuie sa fie nici de rasa catelul si cu copilul, ati vazut cate a tras si ea si eu din punct de vedere medical, dar am salvat niste vieti si suntem multumiti
Pupam

Intreaba si vei primi un raspuns!