181 raspunsuri la acest subiect

[Irina01.06]

Cristos a inviat!

Ceea ce o sa cititi in urmatoarele randuri este o problema comuna in randul mamicilor.
Am un baietel, Andrei, de un an, si de 2 saptamani m-am intors la serviciu. Pe baietel l-am lasat cu bunicii: mama si tatal meu care sunt pensionari si locuiesc la 20 de minute de noi. Am luat decizia sa il lasam de tot la ei si sa il luam in week-end. Ne ducem dupa serviciu, o data la doua zile sa il vedem.
Ne-am dat seama ca e greu si au aparut situatii la care nu ne asteptam. Copilul este bine, doar ca mi se pare mai marait ca de obicei, face foarte urat cand nu i se ofera ceva si nu mai suporta nici un refuz. In rest mananca normal la ei, doarme ziua, noaptea, e vioi, se joaca, nu plange. E foarte bine ingrijit.

Problema care a aparut este alta: Mama mea a devenit foarte posesiva cu el, il tine mult in brate chiar si cand sunt eu in preajma, il atrage spre ea cu tot felul de stimuli, il cheama la ea, ii intinde mainile si chiar mi-l ia din brate aproape smuls. S-a intamplat asta de 2 ori. Face asta si cand eu cu sotul meu ne ducem, seara dupa serviciu, acasa la ei, ca sa petrecem o ora el. Sotul meu atunci se retrage spunand ca nu mai are si el loc in tot haosul care sa creeaza atunci. Mama mea nici macar nu isi da seama ce face. Parca si-a asumat ea rolul de parinte si vrea ca cel mic sa o vada doar pe ea.
Asa face si soacra mea si daca sunt amandoua in acelasi timp cu Andrei, nu va zic ce haos se creeaza: il striga mereu hai la mine, la la mine, cand una l-a atras cu ceva, gaseste cealalta altceva cu care sa il atraga, nu il lasa pe copil sa se concetreze pe nimic, intervin in jocul lui, il intrerup mereu si il suprastimuleaza. Eu nici nu mai am loc in momentul ala, pur si simplu simt ca nu mai am acces la el.

Ma sperie situatia asta pentru ca de la vara Andrei va pleca cu parintii mei 4 luni la tara. Ei vara se muta la tara si stau acolo 5 luni. Noi il vom vedea si mai rar pe Andrei, o data la doua saptamani in weekend, sunt departe, la 4 ore de mers. Ma intreb ce se va intampla atunci? Cum va fi relatia cu copilul nostru? Cum se va comporta mama atunci cand vom aparea noi, ca 2 musafiri, o data la doua saptamani?
Ma consum foarte tare pe tema asta si ma enerveaza cel mai tare ca nu pot sa comunic destul de deschis cu mama mea: tatalui meu i-am spus, asculta, pare ca isi da seama dar o apara pe mama( imi spune: nu te mai supara asa, ca nu isi da seama, ca nu vrea sa te supere), in schimb mama desi ma vede ca m-am suparat se comporta ca si cand nu s-a intamplat nimic, e introvertita, nu suporta sa-i faca cineva observatii, e o perfectionista, ii place sa aiba numai ea dreptate si respinge confruntarile directe. Intri pe un teren minat daca vrei sa porti o conversatie mai dificila cu ea.
Nu stiu ce sa fac, mi-ar placea ca cel mic sa stea cu bunicii dar nu vreau sa ne uite, nu vrea sa intru in competitie cu parintii mei pentru atentia lui, nu vreau sa stric relatiile din familie pe subiectul asta

Aceiasi problema o am si cu socrii care sunt pe acelasi stil: cand vin la noi, o data pe luna, il agita pe copilas de nu mai stie de el, vor sa brusc sa faca ei tot ce fac eu ca mama cu el: sa il hraneasca, sa il schimbe, sa-i atraga toata atentia, sa nu-i refuze nimic, sa plimbe ei caruciorul, sa il cheme de la mine catre ei. Mai adaug faptul ca socrii vin o data pe luna la noi acasa, deci practic pentru Andrei sunt niste straini care dintr-o data vor sa faca totul cu el si pentru el. Nici cu ei nu stiu cum sa procedez. Le-am facut observatie si s-au suparat. Ei se asteapta ca in cele 2-3 zile cand vin la noi sa ne vada, sa ii las sa faca ce vrea cu copilul si eventual sa ma retrag si sa raman mai in umbra. Stiu ca le e drag de el, ca il iubesc dar e prea mic dupa parerea mea si prea brusc sa il las in grija lor. Se asteapta chiar sa il las deja din vara la ei o saptamana. Nu pot sa fac asta pentru ca ei stau si au stat prea putin cu Andrei ca sa il cunoasca.



Voi ce sfaturi aveti? V-ati confruntat cu ceva similar?

Multumesc

[monica70]

Incercati ca in zilele cand mergeti sa il vizitati sa il scoateti la plimbare,sa fie doar cu voi - chiar si jumatate de ora sa fie.Acum se mareste ziua,vine caldura si va fi mai usor.La fel incercati sa faceti cand veti merge in vizita la tara,la vara.
Si parintii mei stau la 5 minute de noi si copiii mei se simt acum la fel de "acasa" si la ei si la noi.Fetita are 6 ani jumate,baiatul 2 ani si 8 luni,acum sunt mari si aleg ei sa mearga cand si unde au chef,dupa caz.Pe fetita incepand de la 1 an am lasat-o sa doarma in we la ei si peste saptamana statea acasa - dar zilnic trecea mami pe-aici,deci cam tot acolo era Pe baiat din cauza unor probleme de sanatate am fost nevoita sa il las mai mic (de pe la 6 luni) si mai des si mai mult la ai mei.
Faptul ca nu suporta niciun refuz,tine si de varsta si de temperament nu doar de faptul ca e mai rasfatat de bunici.Eu zic ca va fi ok,o sa vezi.Baietelul va creste si nu-l va mai putea tine atat in brate . O sa vrea singur sa fie independent N-are rost sa te consumi doar pentru atata lucru,sau si mai rau sa te certi cu mama/soacra.Si nici n-o sa va uite.Chiar daca poate la inceput o fi mai distant dupa ce nu va vede o vreme (asta pana e mititel),in 5-10 minute se "reimprieteneste" el cu voi.

[Ilinca_M.]

Hmmm, in primul rand nu mi se pare ca ceea ce descrii tu "e o problema comuna in randul mamicilor", cum te exprimi, fiindca zau ca nu stiu cate mamici isi lasa copilul intreaga saptamana la bunicii care sunt pensionari si locuiesc la 20 de minute de ele...Nu inteleg care e ratiunea pentru care niste parinti pot sa faca asta, sa dea copilul spre crestere altor persoane si sa-l ia doar in week-end (ca pe vremea creselor saptamanale) iar in rest sa-l mai viziteze asa, din cand in cand, dupa serviciu...In fine, eti fi avand voi motivatiile voastre, dar atunci ceea ce ma mira e candoarea ta in a astepta ca acel copil de 1 an sa stie ca voi sunteti parintii lui si nu niste musafiri iar bunicii doar asa, niste bone, nu cei care-i dau toata ingrijirea si caldura sufleteasca. Iti pui intrebari si te framanti pe tema:"Ma sperie situatia asta pentru ca de la vara Andrei va pleca cu parintii mei 4 luni la tara. Ei vara se muta la tara si stau acolo 5 luni. Noi il vom vedea si mai rar pe Andrei, o data la doua saptamani in weekend, sunt departe, la 4 ore de mers. Ma intreb ce se va intampla atunci? Cum va fi relatia cu copilul nostru? Cum se va comporta mama atunci cand vom aparea noi, ca 2 musafiri, o data la doua saptamani?"- ei, intrebarile astea nu s-ar fi nascut daca v-ati fi decis sa va asumati voi cresterea copilasului presupun ca mult-dorit. Adica una e sa-l lasi in grija bunicii cat esti la serviciu (decizie aplaudabila, e mult mai bine pentru un copil de 1 an decat sa fie dat la cresha sau la bona) si alta e sa lasi copilul toata saptamana, desi la 20 de minute distantza
Ma rog, eu sunt doar de parere ca mama ta se comporta normal, ce nu-i normal sa tii copilasul in bratze? Ea se simte acum ca si cand ar fi mama din nou; n-ai cum s-o faci sa preia doar atributiunile de crescut/ spalat/ hranit/ ingrijit, asa cum ti-ar placea tie. Adica mama ta sa aiba grija totala de copil dar cand apari tu in zona sa se retraga brusc iar copilul sa te stie de mama, sa nu mai fie marait si "sa nu faca urat cand i se refuza ceva". Mai spui despre mama ta:"parca si-a asumat ea rolul de parinte". Pai voi i-ati dat rolul acesta, de ce va mirati acum ca si l-a luat in serios?

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

[natalia_nica]

Deeci, practic il cresc bunicii, locuieste la bunici, nu? Automat mama ta simte ca are drepturi depline... Nu vreau sa par... rautacioasa sau atotstiutoare, dar de ce nu il luati seara acasa cu voi, si sa-l duceti dimineata la bunici? Daca ei stau la doar 20 minute, e 'floare la ureche', ca si cum l-ati duce la gradinita... In felul acesta veti petrece si voi timp zilnic cu el (chiar daca sunt doar 2 ore, de ex., si chiar daca efortul e mai mare din partea voastra), iar mama ta nu se va mai simti stapana absoluta...
Voi faceti cum credeti mai bine, dar e copilul vostru, ar trebui sa stea cu voi, sa doarma in casa voastra, sa simta ca va apartine... Parerea mea...

"Un copil se naste cu nevoia de a fi iubit - si nu trece niciodata peste ea" F.A. Clark

Mami de Denis (17.06.2006)

[doxinu]

Buna! Eu cred ca tu te simti exclusa din viata copilului tau!

Eu (este doar ceea ce as face eu) as alege o gradinita pentru copilul meu si m-as ocupa de el dupa servici.Stiu ca este foarte greu cu un copil mic si cu servici insa asa ai evita toata aceasta situatie.Cand depinzi de cineva esti nevoit sa accepti ceea ce nu-ti place ca asa este situatia.Daca te-ai descurca doar cu ajutorul sotului situatia ar fi alta,bunicii fiind ocazional prezenti in viata copilului.

Nu cred ca aceasta situatie se va rezolva pana ce nu vei fi cea care o stapaneste.Asa cum vad eu, tu trebuie sa accepti ceea ce vor bunicii pentru ca acestia se ocupa de el si nu ai cum sa le spui ce ai vrea tu pentru el deoarece asa cum ai zis si tu vezi copilul la 2 zile seara iar in curand la 2 saptamanai.

Oricat de greu mi-ar fi mie eu nu as lasa copilul mai mult de 1-3 zile in grija bunicilor, pentru ca este copilul meu si pentru ca vreau sa particip activ in viata lui, sa hotarasc ce este mai bine pentru el.Mie una mi-ar fi foarte greu sa accept ca sunt vizitator in viata copilului si ca bunicii stiu mai bine decat mine de ce are nevoie copilul meu.

Nu te judec si nu judec pe nimeni caci fiecare luam decizii in functie de situatia in care ne efla si in functie de cum consideram ca este mai bine, insa eu asa as face!

Te si sper sa gasesti solutia cea mai buna pentru tine si copilul tau!



Ioana mami de Stefan Bogdan 13 iunie 2007



POZE 1 AN



filmulete cu ingerasul nostru STEFAN

minunea noastra Stefan

[Eseea]

aceeasi parere am si eu ca fetele care ti-au scris deja. Parintii tai sunt la 20 de minute de tine ( cate dintre noi NU avem norocul asta!!!!, eu de exemplu nu am pe NIMENI in Bucuresti , nu poate veni mama ta dimineata la voi si pleca atunci cand veniti voi de la serviciu? Sau invers : il duceti voi dimineata si luati dupa-amiaza, asa fiecare aveti timp cu el separat, voi ramaneti PARINTII lui si bunicii-bunici. Si mai gandeste si asa : tu stii ca e in siguranta ziua cu ei, seara sunteti toti 3 o familie si nici bunicii nu se vor simti sufocati ca stau tot timpul cu copilul in locul vostru...



iar peste vara chiar nu aveti alta solutie? sa plece copilul 5 luni de acasa si sa-l vedeti la 2 saptamani mi se pare ..ireal, pt mine ar fi groaznic de-a dreptul, nici nu as putea sa inghit mancarea zau..una e sa plece asa o saptamana in vacanta, cand e mai mare, dar 5 luni si sa-l vedeti la 2 saptamani?



ganditi bine toata situatia si luati o decizie pt voi ca familie.



Mami de fetita si de [url="http://lb4f.lilypie.com/fBqkp2.png" width="400" height="80" border="0" alt="Lilypie Fourth Birthday tickers" /></a>"]baietel[/url] [sofer]









Everything is hard before becoming easy...

[pisigri]

Eu cred ca iti faci griji degeaba, rezultatul la care ai ajuns era previzibil si este unul normal, avind in vedere conditiile in care ai ales tu sa definesti viata copilului tau.
Nu stiu cine a luat decizia asta inspirata de a muta copilul la bunici de tot si definitiv; daca s-au facut presiuni asupra ta in acest sens, nu iti spun decit ca acel copil depinde de tine, iar tu ca mama a lui esti obligata sa decizi in interesul lui; asta ar trebui sa iti dea putere sa infrunti orice comentarii.
daca decizia de a-l duce acolo ti-a apartinut si a fost imbratisata si de tine, atunci....din nou, dece te mai miri...!

Solutia este simpla si la indemina: ia-l acasa. Bunica poate veni ea la voi sa il ingrijeasca. Sau da, il poti duce si lua la/de la ei in fiecare zi.

E pacat sa lasi lucrurile asa. Relatiile bune cu proprii copii se construiesc din prima zi. Oricit de bine ar fi ingrijit de bunici, copilul are nevoie de parinti, din nenumarate motive.


______________________________

http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

[pisi-pis]

Nu cunosc situatia voastra, deci in nici un caz nu vreau sa va judec. Ce vreau e sa fac e sa va arat punctul de vedere al copilului vostru.



La varsta asta, copii au nevoie de o figura de atasament. Aceasta figura de atasament nu trebuie sa fie neaparat mama, dar e important sa existe pentru stabilitatea emotionala a copilului.

Daca voi faceti un sacrificiu sa il lasati la bunici in timpul saptamanii, pentru ca asa e cel mai bine pentru copilul vostru, atunci trebuie sa faceti sacrificiul pana la capat si sa il lasati sa isi gaseasca figura de atasament in unul din parintii tai, care sunt o prezenta constanta in viata lui. In situatia data, mama ta nu numai ca nu greseste, dar face instinctiv ceea ce este mai bine pentru copil.



Voi ca adulti trebuie sa faceti o alegere, ori sa faceti un sacrificiu si sa il cresteti voi, ori sa faceti un sacrificiu si sa il lasati pe copil sa isi gasesca stabilitatea emotionala langa cei care stau cel mai mult cu el. Altfel cine sufera e copilul si e mai rau.



Mami de Laura (14.06.2010) si Mitza Fetitza



Video alaptare

Informatii despre canale infundate si mastita

[Irina01.06]

As aprecia raspunsurile de tip non-evaluativ si fara emiteri de judecati de la cei/ cele care citesc ce am scris. Vreau doar sa stiu cum se vede situatia din afara, un raspuns obiectiv sau a cuiva care a trecut prin asta.

Planul cu copilasul ( de a-l lasa la parintii mei ) l-am discutat cu toata familia si am crezut ca va fi ok varianta aceasta. Le-am spus initial bunicilor sa vina ei la noi acasa si sa stea cu Andrei pana cand ne intoarcem de la serviciu, situatie care ar fi durat 2 luni cat ar mai fi stat ei aici, in acelasi oras cu noi. Bunicii nu au vrut, au spus ca le va fi si lor mai usor sa isi faca treburile in casa daca raman la ei acasa, unde se simt in largul lor. M-am gandit ca o sa-i perturbam programul daca il fataim dintr-o casa in alta, el la ora la care plecam noi la serviciu doarme, la ora la care ne-am intoarce sa-l luam acasa, iar doarme. Apoi m-am gandit sa fie trecerea mai usoara si pentru el si pentru noi pentru momentul cand va pleca cu bunicii la tara, care se va intampla intr-o luna. Si eu si sora mea am copilarit la tara, tot in acelasi loc unde s-ar duce acum si baietelul nostru. E un loc frumos unde poate sta mult la soare, aer, iarba etc.
Ne-am gandit sa luam o bona, dar atata timp cat parintii mei vor sa stea cu el, sa aiba grija de el, cel putin pe perioada iernii cand sunt in oras cu noi, nu mi se pare ok.
Asa cum am zis si mai devreme, ce ma deranjeaza cel mai tare e atitudinea a mamemi foarte acaparatoare fata de copil si faptul ca nu ne lasa SPATIU sa stam cu copilul alea cateva minute/ore cat apucam sa il vedem. Ma bucur ca il iubeste, ma bucur ca se dedica lui dar nu stiu cum sa mentin un echilibru la acest nivel astfel incat copilul sa nu fie derutat pe termen lung.

A fost o decizie in familie si acum se vad rezultatele deciziei. Am fost influentata de toata familia si m-am bazat pe sfaturile lor, a celor care au mai trecut prin asta: si parintii mei si parintii sotului au optat la vremea cand eram noi mici sa fim crescuti de bunici.
Imi dau seama ca au aparut multe aspecte la care nu m-am gandit, si ies la iveala comportamente care nu imi plac si ca sunt multe diferente in cum vedem noi situatia si cum o vad ei.

[J.D.]

Problema sunteti voi, parintii, nu bunicii! Baietelul meu este la gradinita 2 zile pe saptamana de la 8.30 la 13.30 si cand nu este cu mine mor de dorul lui, chiar daca pot sa/l vad pe geamul de la sufragerie cum se joaca in curtea gradinitei.

Finn Constantine 15.10.2009 si 38+ Euan Tudor