359 raspunsuri la acest subiect

[oana_lex82]

Pisigri, am zis ca avem un grup de mamici cu copilasi de o seama, mai mici sau mai mari k Iusti al meu cu 3-4 luni..nu cred, sau cel putin n-am vazut eu o mama sa urle sau sa dea intr-un copil de varsta asta, adica pana in 2 ani...Poate la voi exista astfel de specimene, pe aici n-am vazut..dupa 3-4 ani poate am mai vazut cate una prin parc sa isi ameninte copilul ca daca mai da in cutare, sau mai arunca cu pietricele sau alte chestii il duce acasa, altfel de gesturi, gen palma la fund n-am vazut..Nu zic ca nu exista, dar n-am vazut eu..


Freedelia, cand am zis ca pe 3 dintre mamici le consider deja prietene ff bune, asta nu inseamna ca, cu restul nu ne vedem la o cafea o data la 2-3 saptamani, dar sa fiu sincera nu cred ca "prieten adevarat" poti considera pe oricine cu care intri in contact mai mul;t timp..Adica eu sunt mai rezervata in a considera ca orice persoana cu care ma vad zilnic si avem cateva ore de discutii imi e automat si prietena..Plus ca in grupul meu de prieteni am si vreo 6 prietene cu copii de pana in 5 ani asa ca ma mai vad si cu ele mai mereu, adica de cel putin 2-3 ori/saptamana...Viata mea nu e "anosta"(nu cred ca am folosit un termen prea potrivit, dar in fine) din cauza ca duc lipsa de socializare ci pt ca eu sunt o fire care am nevoie de activitate, sa ma fac utila,si nu neaparat numai acasa ci si la servici..mai ales ca mie imi place ff mult ceea ce fac..Dar asta e o alta discutie si iar voi primi "rosii in cap" pt ca mi-am permis sa imi placa si altceva decat a sta toata ziua acasa cu copilul + treburile gospodaresti...Ce sa facem daca nu toti suntem construiti la fel??? Oricum observ ca ne invartim in jurul cozi pe tema asta..adica unele o tin mortis ca e ff bine ca bebe sa stea cu mama cat mai mult, in timp ce altele sustin ca si viata socio-profesionala a mamei ,in multe cazuri, aduce benefici relatiei acesteia cu copilul..si nu neaparat financiar vorbind ..Se pare ca trebuie sa repeti de 10000 de ori pt ca unele nu concep asa ceva..

[Ilinca_M.]

Citat:

citat din mesajul lui oana_lex82 Pisigri, am zis ca avem un grup de mamici cu copilasi de o seama, mai mici sau mai mari k Iusti al meu cu 3-4 luni..nu cred, sau cel putin n-am vazut eu o mama sa urle sau sa dea intr-un copil de varsta asta, adica pana in 2 ani...Poate la voi exista astfel de specimene, pe aici n-am vazut..dupa 3-4 ani poate am mai vazut cate una prin parc sa isi ameninte copilul ca daca mai da in cutare, sau mai arunca cu pietricele sau alte chestii il duce acasa, altfel de gesturi, gen palma la fund n-am vazut..Nu zic ca nu exista, dar n-am vazut eu..

Asta e minunata, e de premiu, "p'acolo pe la voi"(Iasi-ul cel salbatic si primitiv) versus "aici la noi" (idilicul si pasnicul Focsani):)))
Dar eu tot nu inteleg, Oana, de ce te tot auto-situezi tu in tabara "carieristelor" cand de fapt tu ai stat peste 18 luni acasa cu copilul...sa inteleg ca n-a fost un timp cu folos, sau iti pare rau ca nu te-ai gandit sa mergi mai repede la serviciu, sau ai tanjit tot timpul asta dupa serviciu? Ca altfel eu chiar nu pot sa inteleg demersul tau, actiunile tale (faptul ca ai stat atat langa copil) contrazic spusele tale (tot o dai cu serviciul, si munca etc.)

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

[Ramona2006]

Pisigri, interesant subiect...Am citi si recitit primul tau post ca sa inteleg cit mai bine ce vrei sa spui si ce astepti de la o discutie pe aceasta tema...insa pe urma am inceput sa citesc si celelalte postari si...m-am pierdut intre opinii si judecati.
Inainte de a spune ce cred eu, am impresia ca ar trebui lamurit un lucru: nu ar trebui sa existe doua tabere, una care sa spuna ca e OK sa pui nevoile copilului inaintea nevoilor mamei (si aici implicit au fost bagate mamele care stau cu copii acasa) si cealalta tabara, a mamelor cu cariera in afara familiei (si aici automat au fost imcluse mamele care lucreaza). Eu cred ca nu e totul alb si negru, exista multe nuante in relatia asta mama-copil. Unele sint datorate personalitatii fiecarei mame si copil iar altele sint datorate unor factori externi, independenti de vointa mamei. Sa nu uitam si timpurile, care se schimba. In plus, cind esti mama, datele problemei se schimba si ele. Total.
Eu am simtit si judecat la fel si la 19 ani (cind l-am avut pe darie ) si la 40 -cind am avut-o pe Maya. Insa am avut alte prioritati la 20 de ani plus l-am crescut singura pe Darie (deci la Darie a trebuit sa ii ofer totul, si material si spiritual). Cu Maya...am dat totul naibii si m-am dedicat "meseriei" de mama. Da, am renuntat la serviciu, cariera pentru a fi doar mama si sint extrem de fericita si implinita. Eu am insa avantajul ca pot face ceea ce-mi place si stind acasa (scriu si predau engleza). Ma simt un om aproape implinit. Spun aproape ptr ca mai am un sg lucru de facut, dar despre asta, nu e locul si timpul.
Insa mereu, indiferent de situatie, am incercat sa pun copii inainte de orice. Spun am incercat ptr ca evident nu intotdeauna iti iese...
Ar mai fi multe de spus dar trebuie sa fug sa iau fata de la gradi...sint sigura ca se vor mai scrie multe aici si voi avea ocazia sa intervin.


Blogul meu de mama ce sta mult prea mult acasa:
http://aloneinholyland.blogspot.com/

[libelula]

Citat:

citat din mesajul lui freedelia Parerea mea este ca mama isi poate vedea de nevoile ei si cand e acasa cu copilul. Trebuie doar sa se organizeze putin si sa indrazneasca sa faca ceea ce poate nici una din mamele pe care le cunoaste nu face... Te poti duce cu copilul si la pedichiura (la manichiura mai greu, adica doar fara sa te faci cu oja) si la shopping la mall, si la cafea cu prietenele.

poate ar trebui sa faci un sondaj sa vezi cate mame din RO, cu copii mici, isi permit sa se duca la manechiura, pedichiura si shopping la mall...

[libelula]

Citat:

citat din mesajul lui freedelia Libelula -- nevoia de independenta financiara eu una nu o inteleg, dar pot intelege ca sunt cazuri in care familia se descurca greu sau pur si simplu nu se descurca fara ca mama sa se intoarca la munca. Nu cred ca discutam despre asta aici, ci despre intoarcerea la serviciu pentru ca ai nevoie de timp pentru tine, sa iti satisfaci nevoile sociale. Delia, 9+ si mami de John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006), Jane (2 Martie 2010)

dar te gandesti ca daca nu se intoarce la un moment dat (nu inainte de a avea copilul macar 12-18 luni, sunt de acord), este posibil sa nu mai aiba unde sa se intoarca? si sa trebuiasca sa isi caute alt job, in alta firma, sa o ia iarasi de la zero? si nu este mai avantajos sa se intoarca undeva unde este cunoscuta, unde poate lucra mai putin, unde deja si-a castigat increderea tuturor, decat sa mai stea 2-3-4-5 luni acasa, pana se termina CIC-ul, si apoi sa trebuiasca sa o ia de la capat intr-o alta firma, cu program prelungit, fara sa o cunoasca nimeni?

si da, repet, pentru mine este foarte important sa am comfort financiar, sa stiu ca ma pot descurca oricand, dar mai ales sa pot externaliza toate activitatile care nu aduc plus valoare, pentru a castiga timp liber pentru familie. am explicat la celalalt subiect ce si cum.

nici eu nu te judec pe tine ca ai stat de 7 ani acasa cu copiii, foarte bine daca acest lucru este ceea ce iti doresti, dar te rog sa nu ma judeci nici tu pe mine.

[pisigri]

Oai libelula, ca ma 'nerfez de-acuma.
Pe celalalt topic ne spui ca lucrezi, lipsesti 6 ore/zi de acasa, ai bona si menajera, copilul are peste 2 ani.
Aici vii si "ne dai in cap" amintindu-ne ca mamele cu copii mici din RO nu isi permit sa se duca si la manichiura, si la pedichiura, si la mall la cafea.
Cumva, vii cu argumente total opuse la aproximativ acelasi subiect de discutie.


Am mai spus, nu judec intoarcerea la serviciu dupa 1 an si 6 luni- 2 ani ai copilului; nu judec intoarcerea la serviciu in conditiile unor nevoi financiare stringente care nu pot fi rezolvate altfel.
Nici macar nnu cred ca judec intorsul la serviciu :))

Ceea ce am vrut sa aduc in discutie este ideea - corecta in sine, dar care cred ca incepe sa devina un leit-motiv in prea multe situatii, si care incepe sa scuze diverse forme de "abuz" - ca o mama fericita si implinita si care traieste o stare de bine nu poate fi decit o mama buna; din contra, o mama care timp de 1 an jumate-doi ani renunta partial la sine si se dedica total copilului nu poate fi decit o mama frustrata, care desigur va fi permanent nervoasa si va petrece timp mult dar de calitate indoielnica alaturi de copil.

Am evitat sa folosesc cuvintul "normal" aici. Dar FIRESC mi se pare ca o mama sa se dedice copilului sau atunci cind el are mai mare nevoie de ea, adica in primii aprox. 2 ani de viata (atita timp cit la noi in tara are aceasta posibilitate dpdv legal si cit situatia financiara a familiei o permite), si sa se puna pe locul 2 pe sine. Mai ales ca dpmdv, manichiura si pedichiura si epilatul la salon si shopping o zi intreaga, cu prinzul luat undeva in oras, sunt niste maruntisuri fara nici o valoare intrinseca, nu aduc si nu garanteaza fericirea, iar relaxarea se poate obtine si citind o carte linga carutul in care doarme copilul, sau admirind un peisaj cu bebelusul in sling.
E parerea mea, aceea ca daca hotarasti sa aduci pe lume un copil, trebuie sa fii pregatita sa iti schimbi viata si sa accepti ca nu mai esti buricul pamintului, ci ca trebuie sa te reorganizezi, avind ca "punct fix" puiul ala de om care e cel mai mic, mai slab, mai neajutorat.
Iar daca fericirea - chiar si aia de moment - sta in cafeaua de la mall, bauta musai in sistem "Sex and the city" cumva, fara obligatii, fara ceas, fara programari si fara graba, poate ca prioritatile nu sunt chiar in ordinea in care ar trebui sa fie.
ca altfel, am baut si eu cafea in oras cu prietenii, am iesit chiar amindoi cu prieteni comuni si cu copil, la ore la care copilul "e viu" si in locuri in care nu se fumeaza...si prietenii au inteles, ca de-aia sunt prieteni.
Adica...poti sa ai "o viata" si impreuna, ca familie, cu copilul; copilul nu e un bagaj, un balast care te tine in loc. Din contra.

oana_lex..ce sa zic. Copila mea se uita lung cind se ridica vocea in parc, cind copiilor li se smulg jucarii din mina, cind li se scot degetele murdare din gura cu gesturi brutale si zbierete, cind li se da peste minuta pentru ca (iar !!) au luat de jos pietricele/bete/alt kktzish. Se sperie si vine la mine in brate, priveste f atenta si de obicei mai tirziu in aceeasi zi imi cere sa ii confirm ca eu o iubesc. Una e sa asistam la astfel de scene "de pe margine", ca fiind din pacate "obligatorii" atunci cind mergi in parculetele dintre blocuri, si alta este sa accept si sa validez acest gen de comportament chemind acasa genul asta de mame.
Plus ca birfele de cartier nu imi plac si nu ma intereseaza, si ele sunt subiectul discutiilor cel mai adesea.
Nu iti imagina ca sunt snopiti in bataie in parc copii de pina in 3 ani, dar isi iau destule palme la fund sau peste minuta. asta in conditiile in care la noi in casa se ridica vocea extrem de rar, daramite sa ne luam la paruiala una doua, din orice....Asadar prefer socializare supravegheata in alte...circumstante


______________________________

http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

[libelula]

Citat:

citat din mesajul lui pisigri Oai libelula, ca ma 'nerfez de-acuma. Pe celalalt topic ne spui ca lucrezi, lipsesti 6 ore/zi de acasa, ai bona si menajera, copilul are peste 2 ani. Aici vii si "ne dai in cap" amintindu-ne ca mamele cu copii mici din RO nu isi permit sa se duca si la manichiura, si la pedichiura, si la mall la cafea. Cumva, vii cu argumente total opuse la aproximativ acelasi subiect de discutie. Mami de Ilinca (5.03.2009)

nu te enerva, ca nu ma refer la mine! si subliniez, era vorba de shopping la mall, nu numai de cafea! ca acolo le-a trimis delia, pe mamicile care stau acasa cu bebeii!

[balanta_tm]

Fetelor, voi vorbiti de intoarcerea la job inainte ca bb sa aibe de 2 ani, ca despre o garantie ca angajatorii va vor tine pt totdeauna acolo, pt ca v-ati intors mai repede. Cred ca este o idee gresita. La job, nimeni, dar absolut nimeni nu este de neinlocuit. Pt angajatori suntem doar niste resurse; inclusiv acei "oameni cheie" sunt tot resurse si nimic mai mult.

Am o amica ce a nascut acum vreo 3 ani jumate. A stat cu bb acasa vreun an, apoi sefa a "ademenit-o" sa se intoarca la job, desi putea sa stea lejer cu bb acasa pana la doi ani. Dar nu, pt o marire de salariu, s-a intors la job. A trimis copilul la tara, la parintii ei. Azi, regreta amarnic: copilul este extrem de obraznic cu ea, nu o asculta deloc, plus ca este extrem de rasfatat. Isi da ea cu pumnii in cap acuma, dar degeaba: timpul nu se mai intoarce...

[copiloi]

In timp ce unele stau pe forum(uri) si desfac firu-n 14, altele merg la serviciu...cumulat, cam tot atatea ore petrec si unele si altele cu copiii.....gresesc?

Strict la subiect....sunt situatii si situatii, sunt copii si copii. Cand avea copilul meu 6 luni, mi-am sustinut doctoratul (mai mult de nevoie) si m-am intors la serviciu (de voie).

Nu stiu daca mai procedam asa, DACA: copilul era colicios, care nu doarme noaptea etc, daca nu aveam bunicile disponibile si dispuse sa stea cu nepoata, daca aveam un serviciu stresant si din ala cu program impus de nevoile sefului sau ale firmei.

La ora 16 (cel tarziu) sunt acasa si ma dedic 100% copilului. Cat sunt eu la serviciu are oricum 2 reprize de somn (vrei 2-3 ore cumulat), in rest papa si se joaca.
Daca as sta acasa, stiu sigur ca nu m-as dedica 100% numai copilului, ci as mai face una alta in casa si pt mine insami...Cu alte cuvinte, as lalai-o la greu si as fi mai dezorganizata in tot ce as face...

O data la 2 saptamani imi vine o femeie care ma ajuta la curatenie, asa incat bunicile au sarcina de a sta numai cu copilul.

Prin urmare, sunt situatii si situatii si fiecare decide cum e mai bine pt familia sa. Inafara de asta, prefer sa prestez la serviciu, decat pe forum (net) [bibe]

[bird70]

Citat:

citat din mesajul lui freedelia Bird -- chiar nu as vrea sa intram in discutii despre independenta financiara, ca nu cred ca asta a dorit initiatoarea topicului. Dar am sa raspund, totusi. Deci, inteleg ca unele femei vor sa aiba banii lor, sa nu ii ceara barbatului bani de-o manichiura sau de un suc cu fetele la terasa.

Nu e vorba de cerut bani pentru o manichiura. Noi am avut intotdeauna banii la comun si eu am fost responsabila cu cheltuirea lor . Cand spun independenta financiara ma refer la faptul ca eu sunt capabila sa ma descurc fara sotul meu, ca daca lui i se intampla ceva eu pot sustine copiii.

Daca sotului tau i se intampla ceva maine, tu poti sa iti intretii copiii?

La mine nu e cazul, dar am vazut multe cupluri unde sotului i se iarta multe pentru ca e cel care aduce banii in casa. Eu pot sa-i pun bagajele la usa la al meu daca e cazul fara sa fac foamea.

In fine, la mine vine din familie, femeile au fost genul puternic si independent. Tatal meu m-a invatat de cand eram micuta ca o femeie independenta financiar e mult mai putin probabil sa fie victima abuzurilor in familie. Nu se referea la abuzuri fizice dar la faptul ca daca depinzi financiar de sot trebuie sa faci compromisuri pe care nu le doresti.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper