35 raspunsuri la acest subiect

[eumada]

Superba carte |Talismanul de safir".Si o idee originala.....

Madalina si Eva-Maria
https://picasaweb.go...047175923810098

TE IUBESC MINUNEA MEA ...ESTI ALFA SI OMEGA PENTRU MINE,RATIUNEA MEA DE A TRAI.....TE IUBESC.....

[Rufus]

Daca ar raspunde si fata mea cea mare la intrebare, precis v-ar spune despre Mosul care a venit in ultimul ei an la Gradinita.

Un actor, prieten cu regretatul Florian Pittis (sotia lui P era una din educatoarele Ioanei), gras, cu barba alba naturala, in varsta, imbracat regulamentar si cu un sac mare in spate, ne-a surprins pe toti din sala de serbare, obisnuiti cu totii cu una din ingrijitoare care se imbraca an de an in Mos.

Nu pot sa uit fetele copiilor aia (unii din ei foarte viteji, ca Mosul nu exista, stiau ei...)cocotati pe piciorul Mosului si spunand cate o poezie, desi era evident ca mai bine ar fi rupt-o la fuga.

N-am cautat-o pe Ioana la izmene, dar nu bag mana in foc ca era uscata-uscata...

Si ne amintim si ne distram in fiecare an de faza asta...



Rufus, Tora si iadele Retrospectiva 2008 Retrospectiva 2009 Retrospectiva 2010



"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[redactor]

Haideti sa ne mai amintim despre Mos Craciun al copilariei noastre :)

[Alizee]

Aveam 4-5 ani, stateam in camera mea in Ajunul Craciunului cand, suna telefonul. Astept putin si vazand ca nu raspunde nimeni, ridic receptorul:

- Alo ?

- Buna seara, draga mea, sunt Mos Gerila ( pe atunci, asa se numea ). Am auzit ca ai fost cuminte si o sa-ti aduc multe daruri.

 

Ma uit pe geam si, deodata, il vad pe Mos Craciun zburand pe la fereastra mea.

 

Evident, era doar imaginatia mea, iar la telefon fusese tatal meu ( care ma sunase de la niste vecini ), cu vocea ingrosata.

 

A fost cel mai minunat Ajun de Craciun si-l voi pastra in amintire, pt totdeauna.

[aschiutza]

Nu mai stiu cind am aflat ca nu exista Mos Craciun, dar eu nu m-am simtit niciodata mintita. Am símtit numai dragoste pt ai mei, pt ca s-au dat peste cap sa imi faca atitea surprize frumoase!

 

Nu exista un moment mai frumos in timpul anului. Nici ziua mea de nastere, nici revelionul, nici prima zi din vacanta mare. Casa era smotruita, in toate camerele pluteau mirosuri de sarmale, cozonaci si portocale. Bunica trezita de la orele 4, ca sa aiba flacara la argaz mai mare, facea prajituri si strabunica pregatea sarmalele la soba de fonta.

 

Seara,fie faceam baie, fie ne duceam la sora strabunicii, la cealalata margine de oras. Si cind ne intorceam ne bucuram sa vedem luminitele de brad pe la toate casele. Cu cit ne apropiam mai mult de casa, cu atita ne bucuram mai mult si ne batea inima mai tare:

"Uite mamaie, si aici a ajuns Mos Gerila!Precis a ajuns si la noi, hai mai repede!". Ajunsi acasa, mai intii cintam, apoi ne repezeam la cadouri si pe urma ne puneam la masa.

 

De cadouri nu imi aduc aminte, stiu doar ca ne aducea bomboane fondante pe care le iubeam asa de mult de imi permiteam sa maninc numai cite una pe zi cu cartea favorita in fata.

 

Si cind m-am facut mai amre si banuiam eu cine e mosul, l-am pindit pitita sub cuvertura ore intregi. L-am cautat prin toate sertarele casei. Aceasta asteptare facea ziua si mai deosebita!

[violetan]

Si pentru noi (eu si gemanuta mea) Craciunul a fost intotdeauna un eveniment deosebit. Imi amintesc cu o acuratete fantastica emotia pe care o simteam in fiecare an. La noi scenariul era urmatorul: sarbatorile le petreceam la nasii nostri de fiecare data. Mirosea a brad, a portocale si a banane care asteptau tihnit, sus, sus de tot, pe sifonier sa se coaca (Doamne, ce greu se coceau si cate banane verzi am mancat!). Invatam cu ravna poezii pe care le recitam emotionate in fata Mosului, in timp ce nasa ne inregistra pe un casetofon pe care n-am sa-l uit niciodata (si acum am casetele din fiecare an)...Nu stiu cum se facea- mare mister!- ca ani la rand, nasul era chemat de o vecina sa-i schimbe becul ars, iar el, gentil- se ducea. Ma amuza fantastic acum (chiar, sa nu uit s-o sun pe nasa s-o intreb) de ce nu se gandeau ai mei la alta explicatie, de la un an la altul. Asta pentru ca abia la 9 ani am realizat si eu si sora mea ca prea ca e cusuta cu ata alba...ale naibii becuri cum se strica ele taman in seara de Craciun?? Si nasul atat de amabil e sa mearga anual sa le schimbe...hm...dar daca....