Postat 13 decembrie 2011 - 20:34
ma uit de 2 zile la subiectul asta si va ca nimeni nu are tupeu sa scrie, probabil fetele sunt ocupate cu bebelusii.
asa ca o sa dau eu startul pentru ca cei care se lupta cu aceasta cruda neputinta sa poata spera.
desi povestea mea nu e una spectaculoasa, din fericire e una cu deznodamant fericit.
lupta mea cu infertilitatea a inceput in 2006, la un an de la casatorie, cand am facut o pauza de anticonceptionale iar sotul meu a spus sa incercam sa facem un copil. recunosc, la vremea respectiva nici prin cap nu imi trecea ca nu ne va iesi usor pt ca nu aveam nici un fel de probleme de sanatate, mersesem la medic imediat ce imi incepusem viata sexuala, aveam o menstruatie f regulata, pastile luasem la indicatia medicului, eram tineri amandoi - avea 27 de ani amandoi.dupa 3 luni in care nu s-a intamplat nimic am inceput sa merg la medic unde mi s-a dat dupahoston si vitamina e vreo 3 luni. nu mai retin ordinea investigatiilor, ideea e ca in toti anii astia am schimbat medici, orase, tratamente, am luat o gramada de antibiotice, am facut polidine (care nu mi-au desfundat posibilele trompe infundate dar n-am mai racit), tratamente naturiste, spermograme nu mai zic. la un moment dat satui de atatea investigatii si neavand un diagnostic am mers la Biogenesis sa facem fertilizare in vitro. dupa un consult amanuntit si povestit istoricul ni s-a spus ca exista niste chisturi care pot fi endometriozice si abia dupa ce scapam de ele sa revenim.imi mai spusese cineva ca am 2chisturi dar era prima data cand auzeam de endometrioza. pt ca imi era teama de operatie si pt ca nimeni nu imi spusese ca de astfel de chisturi nu scapi decat prin operatie am incercat niste tratamente naturiste.cu tot optimismul meu si tot sprijinul iubitului meu in final in loc de eliminarea chisturilor, din cauza unui medic incompetent care mi-afacut o punctie mi s-a infectat un chist, am facut o superinfectie, era sa mor, am fost operata si mi s-a scos un chist, trompa si ovarul stang. dar mi-am revenit repede si am crezut ca asta a fost cea mai crunta incercare, ca voi putea face copii si cu un ovar. la controlul de 3 luni mi s-a spus ca mai am un chist posibil tot endometriozic si ca mai am mult pana voi reusi sa fac un copil. fertizarea in vitro mi s-a spus ca nu e posibila si cel mai bine e sa ma gandesc la adoptie.am ajuns acasa, am bocit o zi, n-am sa uit niciodata cum mergeam pe strada si ma uitam la cei care aveau copii de mana si ma gandeam ca nu voi reusi niciodata sa am un copil al meu, care sa aiba mainile iubitului meu si ochii mei.cei care trec prin asta stiu f bine ce simteam.
dar pt ca sunt o fire f puternica si o luptatoare mi-am spus ca medicul la care am fost (de altfel unul f renumit) nu e dumnezeu pe pamant si mai am dreptul si la alte opinii. eram pregatita de adoptie, discutasem despre asta cu sotul meu si cu ai mei si eram decisi sa facem orice pentru a avea un copil.dar am zis ca mai incercam odata la grecii de la Biogenesis care imi facusera impresie f buna.
asa ca ne-am facut o noua programare. ni s-a spus ca avem sanse mici dar avand in vedere ca avem 31 de ani si ca sotul meu avea o spermograma buna, vom incerca un fiv. am uitat sa spun ca inca dinaintea de operatie fsh meu era maricel ceea ce indica o rezerva ovariana redusa. nu e nevoie sa mai spun ca dupa ce am fost operata si am ramas cu un ovar, valoarea fsh a crescut si mai tare, reducandu-mi astfel substantial sansele de a raspunde bine la stimularea ovariana. pana ka inceperea procedurii de fiv am facut acupunctura si biorezonanta. domnii dr de la biogenesis au fost de acord cu acupunctura si m-au pus sa refac analizele hormonale dupa o luna de acupuntura intensa. a fost prima victorie, un fsh cu o valore mai mica.in noaptea de rev imi faceam prima injectie de dipheriline singura.inainte de a incepe stimularea a racit sotul meu si apoi de la el si eu.asa ca dintr-o mare optimista m-am pleostit total pt ca eu n-am racit asa de multi ani. acum ma gasisem. a fost un ianuarie cu niste zapezi crunte si noi facea naveta la bucuresti, cand cu trenul cand cu masina. in afara de parinti si niste prieteni nu stia nimeni prin ce trecem. in timpul asta am fost la manastirea radu voda in bucuresti si m-am rugat la sf nectarie sa-mi implineasca visul. am citit in fiecare seara acatistul sf nectarie`cu speranta ca sf ne va ajuta. ovarul meu a fost la inaltime, a produs 7 foliculi din care in final au rezultat 4 embrioni, cu dozaj hormonal maxim. unul din embrioni nu s-a dezv bne asa ca am plecat acasa cu 3 puisori. doar 2 zile am stat in pat, in rest am mers la servici dar dupa ce ajungeam acasa stateam cuminte. sotul meu nu ma lasa nici sa ies sa imi iau de mancare la servici. au fost saptamani f stresante si pe 2 febr dim am mers sa imi fac beta hcg.pana la 2.30 cand am aflat rez am murit incet. n-am avut curaj sa merg eu sa il iau, l-am asteptat pe sotul meu in masina.i-am spus doar ca val trebuie sa fie peste 10 sa fie ok.pt ca el isi facuse si o analiza a glicemiei, un dobitoc de asistent l-a tinut sa ii spuna care e treaba cu analiza lui si ca nu sunt insarcinata pt ca val e f mica - era 37, dar ca voi ramane alta data (nu-i spusesem nimic de fiv). cand a intrat in masina sotul meu si am vazut ca e senin mi-am dat seama ca e de bine. dar pana nu am sunat la clinica si ne-au zis ca sunt insarcinata nu ne-a venit sa credem.
au urmat 8 luni superbe si o sarcina cum doresc tuturor - fara greturi, stari de rau, cu putine kg luate, cu plimbari.nasterea a fost pe masura - cezariana programata, bebe de 3500 de gr sanatos. il cheama nectarie si seamana leit cu tatal lui. are 2 luni si e cel mai grozav copil de pe pamant.
nu o sa le pot multumi niciodata tuturor celor de la Biogenesis pt ce au facut pt noi. am avut incredere in ei si au fost de nota 10 atat profesional cat si uman.
am fost super norocosi iar astazi cand ne privim copilul s-a sters toata durerea.cu credinta in dumnezeu, cu optimism, luptand impreuna cot la cot, se poate.
le doresc tuturor celor care trec prin asta sa aiba putere si in final sa isi tina in brate copii mult visati.