69 raspunsuri la acest subiect

[Alizee]

Temele facute acasa ajuta copiii sa aprofundeze ceea ce li s-a predat in clasa.
Mai mult de 6 exercitii la mate si 6 la romana, pe zi, e mult si, in timp, epuizeaza copilul; randamentul lui la invatatura va scadea, nu va creste. Ma refer la clasele primare.
Dolory, intereseaza-te daca la anul va fi aceeasi suplinitoare la clasa si, daca va fi, muta-ti copilul la o invatatoare.
In privinta timpului alocat temelor : fii-mea ia pauza de joaca din 3 in 3 exercitii, asa ca o cam prinde seara. Dar am observat ca poate sa lucreze mult mai mult si mai bine decat in clasa I, cand voia pauza dupa un exercitiu.
Fiecare copil are ritmul sau, principalul este ca el sa inteleaga temele pe care le face.






allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

[ellej]

Citat:

citat din mesajul lui ruxandra_sb Din pacate si noi tragem ponoasele lipsei de exercitiu la scris, adica total insuficient. Sau lipsa totala a caligrafiei ca si "materie". Da.. mi s-a parut initial cool sa-i dam libertate copilului.. acum nu mi se mai pare. Scrie urat, dezlanat si indescifrabil de multe ori si pt el. Inclusiv la cifre. Cum il poate afecta? Incepand cu examenele scrise.. cati profesori vor avea rabdare sa-i descifreze hieroglifele? Si cel mai important: mi se pare total aiurea sa nu mai poti citi ce-ai scris tu cu mana ta. Iar la mate poti rata aiurea o problema pt ca 5 arata ca 3. Deci sincer as fi preferat sa se puna mai multa presiune pe el la scoala pt un scris macar la nivel de rezonabil ordonat. In plus nu consider scrisul de mana desuet, ci obligatoriu. Si asa devenim zi de zi mai dependenti de masinarii..

Aveam un prof de franceza la facultate care ne ameninta ca ne da 4 direct daca scriem hieroglife, ca el nu e obligat sa-si piarda vremea descifrandu-le Nu stiu daca si-a pus vreodata amenintarile in practica. Dar mi se pare aiurea sa nu-ti inteleaga nimeni mazgaliturile (nici macar tu, uneori). Eu prin liceu mi-am "definitivat" scrisul si acum scriu frumos; e drept ca in cls. I era jalea si la mine. A vrea si el sa scrie decent la un moment dat; cum adica scrisul nu e important? Am auzit la stiri ca americanii vor ca scrisul sa devina optional. Daca e adevarat mi se pare o mare tampenie. Si ce faci cand ti se strica tableta si nu mai poti tasta? Pui degetul ca analfabetii?

[MariaG]

Si eu sunt de acord ca scrisul este important. Dar caligrafia nu este. Cel putin nu pentru mine. Ma enervez pe el cand greseste o adunare nu cand scrisul lui arata ca si cum ar sta intr-o caruta.
E adevarat ca lucrarile frumoase au note mai mari, si ii tot explic asta scolarului din dotare, dar asta e tot.
Stiu si ca trebuie sa ai note mai mari ca sa ai parte de o educatie mai .... "adecvata" dar nu vreau nici sa intre primul la liceu, nici sa aibe notele cele mai mari.
Vreau sa stie sa gandeasca, sa aibe un bagaj de cunostinte echilibrat, sa faca legatura intre idei, sa stie sa se exprime, sa respecte oamenii si natura, sa stie sa invete, sa-si gaseasca locul lui in lume.
Na, ca am dat-o in altele.


Maria
Alex (6 mai 2004), Mihai (13 august 2009 - 30 august 2009 Ne lipsesti, pui drag ) si Ana (10 februarie 2011)
http://cealalta-realitate.ro/
http://www.copaculdehartie.ro/

[ingridnen]

ieri am avut sedinta cu parintii si printre altele s-a discutat si de teme. Trebuie sa spun ca invatatoarea noastra da relativ putine teme, si totusi, sant copii care nu le fac. Sau daca primesc odata mai multe teme decat de obicei, parca se "coalizeaza" toata clasa si nu vine nici unul cu tema facuta. Sau, de ex., daca primesc 5 exercitii, ei fac doar trei. Inclusiv fi-miu.
Ma intreb, voi, cei care aveti multe teme, cum motivati / mobilizati copiii ? Caci al meu e lenes si abia se apuca de ceva, cu multe comentarii. Si daca il ia pe "nu vreau, nu pot, nu inteleg" in brate, se intind discutiile la nesfarsit. Simt ca-mi racesc gura de pomana . E jale daca are o poezie de invatat. Sau o compunere de facut. De citit, doar cu forta, el in afara de Jurnalul unui pusti si revista Garfield nu citeste nimic.

Pe vremea mea mama habar nu avea ce teme avem. Eu si sora-mea lucram singure, ne faceam ghiozdanul, ba mai eram si premiante. Eu una as fi intrat in pamant de rusine sa ma prinda Doamna cu tema nefacuta. Dar generatia asta e altfel


Ingrid si Cristi 10 ani

[ellej]

Citat:

citat din mesajul lui ingridnen ieri am avut sedinta cu parintii si printre altele s-a discutat si de teme. Trebuie sa spun ca invatatoarea noastra da relativ putine teme, si totusi, sant copii care nu le fac. Sau daca primesc odata mai multe teme decat de obicei, parca se "coalizeaza" toata clasa si nu vine nici unul cu tema facuta. Sau, de ex., daca primesc 5 exercitii, ei fac doar trei. Inclusiv fi-miu. Ma intreb, voi, cei care aveti multe teme, cum motivati / mobilizati copiii ? Caci al meu e lenes si abia se apuca de ceva, cu multe comentarii. Si daca il ia pe "nu vreau, nu pot, nu inteleg" in brate, se intind discutiile la nesfarsit. Simt ca-mi racesc gura de pomana . E jale daca are o poezie de invatat. Sau o compunere de facut. De citit, doar cu forta, el in afara de Jurnalul unui pusti si revista Garfield nu citeste nimic. Pe vremea mea mama habar nu avea ce teme avem. Eu si sora-mea lucram singure, ne faceam ghiozdanul, ba mai eram si premiante. Eu una as fi intrat in pamant de rusine sa ma prinda Doamna cu tema nefacuta. Dar generatia asta e altfel Ingrid si Cristi 10 ani

Al meu e de-abia in cls I-a, deci nu stiu cum va evolua. Dar isi face temele la after cu doamna si nu indrazneste sa maraie in fata ei (spre deosebire de fitzele pe care ni le face noua acasa). In plus nu vrea sa fie certat de doamna ca nu si-a facut tema. Dar sa vadem cat va tine aceasta atitudine.

[MariaG]

ingridnen am avut si eu problema cu "nu stiu/nu pot/nu vreau" - cel mai grav in clasa I.
In ultima vreme vad ca a rarit-o. Ii ia pe "nu stiu/nu pot/nu vreau" in brate doar cand e foarte obosit sau are ceva care il preocupa foarte tare (s-a speriat foarte tare de ceva, l-a jignit cineva la scoala sau pe afara, chestii de-astea greu de exprimat) si de obicei renunta la "nu stiu/nu pot/nu vreau" dupa ce isi rezolva/verbalizeaza problema reala.
Eu am tratat "nu stiu/nu pot/nu vreau" cu exemple de cazuri in care nu stia sau avea impresia ca nu poate si care s-au terminat cu "adora sa faca chestia aia": ii era frica sa inoate si acum nu-l poti scoate din bazin, sau ii era frica (pe la 5-6 ani) sa mearga pe bicicleta cu doua roti si acum face acrobatii, nu stia sa scrie si sa citeasca acum un an si acum stie. Nu stia sa mearga cand s-a nascut (aici a ajutat ca are exemplu surorii mai mici) si acum alearga, se catara in copaci si se urca pe casa (asta nu e un lucru pe care il incurajez, dar el e foarte mandru de el, desi recunoaste ca a fost o prostie)
Intr-un final i-am lipit un afisa maaaare in fata biroului pe care scrie sec "Taci. Incearca." si cand incepe jelania cu "nu poot, nu stiu cum se face" il trimit sa citeasca afisul (ca sa nu mai monologhez singura) - il citeste, bombane si se duce sa incerce.
Insa, intotdeauna il ajut sa inteleaga ce nu intelege - punandu-i intrebari pana ajunge la momentul "a-ha". Si, incerc, sa nu raspund niciodata in locul lui la intrebari.
De asemenea, il incurajez cand greseste explicandu-i ca nu e nici o problema daca greseste ceva, ca intreg procesul de invatare exact asta presupune sa gresesti si apoi sa te corectezi.
Il cert cand greseste pentru ca nu este atent.



Si inca o idee pe care incerc sa i-o bag in cap este ca nu ma intereseaza foarte mult ce fac colegii lui intr-o anumita situatie ci ma intereseaza ce face si de ce face el ceva intr-o anumita situatie.




Maria
Alex (6 mai 2004), Mihai (13 august 2009 - 30 august 2009 Ne lipsesti, pui drag ) si Ana (10 februarie 2011)
http://cealalta-realitate.ro/
http://www.copaculdehartie.ro/

[Lali]

MariaG, buna ideea cu afisul. In rest mult din ceea ce ai scris se potriveste si la noi.

Eu i-am tot repetat ca atunci cand spune "nu stiu/nu pot" din prima isi pune singur o frana in minte, isi inchide mintea. Cand gandeste "pot/stiu/incerc" mintea se deschide, gandeste si reuseste.

La noi motivatia lui interioara actioneaza perfect si in sens pozitiv si negativ. Daca e interesat de ceea ce face si ii place e super-extra, termina repede si bine. Daca isi pierde interesul e in stare sa o lalaie cu orele pentru o sarcina de o jumatate de ora sa zicem. Indiferent de presiunile exterioare ale profesorilor sau ale mele, indiferent de explicatii sau recompense. Asta e valabil si la teme si la lucrul in clasa.

[JuliaSM_2]

Citat:

citat din mesajul lui ellej Am auzit la stiri ca americanii vor ca scrisul sa devina optional. Daca e adevarat mi se pare o mare tampenie. Si ce faci cand ti se strica tableta si nu mai poti tasta? Pui degetul ca analfabetii?

Nu stiu sa fi auzit despre cineva care stie sa citeasca, dar nu si sa scrie. Probabil ca o persoana deprinsa sa scrie doar electronic este doar mai putin indemanatica la scris cursiv, insa nu se pune problema ca nu ar sti sa se descurce daca se termina bateria sau pica curentul...

Asta nu inseamna ca sunt de acord cu eliminarea scrisului de mana in scoli.

[mariavi67]

[quote]Am auzit la stiri ca americanii vor ca scrisul sa devina optional. Daca e adevarat mi se pare o mare tampenie. Si ce faci cand ti se strica tableta si nu mai poti tasta? Pui degetul ca analfabetii?[/quote



Nu e tocmai exact ce ai auzit.



Incepand de la gradinita si pana in cls a 3a copiii scriu cu litere de tipar. Incepand din clasa a 3a erau obligati sa invete sa scrie de mana. Acum s-a renuntat la asta si s-a inlocuit cu obligatia de a invata sa foloseasca calculatorul. Asta nu inseamna ca nu mai scriu ci ca nu mai invata sa scrie de mana si nu mai e obligatorie caligrafia.

Masura asta este parte a noului sistem de testare si sunt multe state care vor mentine caligrafia desi adopta noile standarde de testare.

Eu sunt impotriva caligrafiei si ma bucur ca am scapat de ea.



"The greatest discovery of my generation is that a human being can alter his life by altering his attitudes of mind." - William James