Eu am fost un copil sarac care si-a dorit sa fie bogat.
La 18 ani am dat la pshihologie la stat si am picat cu brio.(moama cati olimpici erau intrati moca!) ...apoi...m-am gandit eu mult asa -aparuse becali pe scena- ca daca un oier poate face bani...apai ce nevoie mai am de facultate. Am renuntat
Mi-am deschis o firma. Vreo 2 luni eu eram si secretara si jurist si contabil si asociat unic...dupa cum cereau clientii. Apoi am angajat secretara, apoi contabil, jurist, oameni care munceau pt mine.
Sincer...muncem ca un caine. De dimineata pana noaptea, cand nu puteam sa dorm si faceam planuri de marketing.
Pe la 27 de ani m-am imbatat intr-o seara la ziua unei prietene si pe drum spre casa ea ma intreaba "esti fericita fata?"
Nu. "de ce?" Si razand in betia mea i-am raspuns "pt ca sunt singura. am atatia bani si nu am cu cine sa-i cheltui"....
In acelasi an am vandut firma (pe profit
), m-am inscris la facultate si anul urmator m-am angajat la stat.
Aveam (si am) un salariu de mizerie, 8 ore de munca si timp berechet. Dupa 4 ani m-am casatorit si acum am un baietel frumos si sanatos.
Acum tot ce imi doresc este o casa la curte, acelasi salariu de mizerie dar care imi ofera suficient timp sa ma ocup de copilul meu.
Aaaaa mai ne dorim inca un bb!
Visele mele ...indiferent care au fost ele...pt ca s-au tot schimbat in timp, pot spune ca s-au indeplinit....
Asta va doresc si voua... multe vise indeplinite!