170 raspunsuri la acest subiect

[Lea_des_bois]

"mutatul" de la un parinte la altul poate fi dificil pt copil (care oricum isi doreste din tot sufletul ca mama si tata sa fie impreuna) insa oare sa nu-si vada tatal sau mama decat cateva ore pe sapt sau pe luna o fi mai bine?

 

logodnicul meu are 2 copii din prima casatorie (7 si respectiv 5ani); a cerut si obtinut custodie comuna, fosta sotie locuieste in aceeasi zona cu noi. ea are copiii de duminica seara pana joi dimineata cand ii duce la scoala, noi de joi seara pana duminica + vacantele scolare (normal in vacanta de vara noi ii avem toata luna august iar ea ar trebui sa ii aiba toata luna iulie insa nu reuseste sa se "organizeze" niciodata asa ca face apel la noi pt weekend-uri; nu-i bai, tatal e super incantat)

baietii au fiecare camera lui, bagaje nu sunt caci imbracaminte, incaltaminte si tot necesarul il au la noi, le cumparam ce e necesar tocmai pt a evita valiza si uitatul de pus cutare sau cutare lucru.

 

sunt baietii nefericiti? eu as zice ca nu caci ii vad ca au nevoie de tatal lor si sunt lipiti de el cand vin joi seara. ar fi fost mai bine pt ei sa nu-si vada mama/tatal decat o data la 2sapt? nu cred, nu la o varsta atat de mica (parintii sunt divortati de cand cel mic avea 2ani). si nu cred pt ca de exemplu, in vacanta de iarna, i-am propus mamei daca ii vrea pt o zi/doua in cele 2 sapt; n-a gasit nici o zi libera in programul ei asa ca, 2sapt baietii au fost exclusiv la noi; si la sfarsitul vacantei ne-au intrebat: de ce mama nu ne-a luat la ea pt o seara? n-am stiut ce sa raspundem, le-am zis sa o intrebe pe ea, probabil pt ca a avut programul f incarcat. concluzia...? au nevoie si de mama lor, iar 2sapt departe de celalt parinte cred ca e mult pt ei.

 

e clar ca in cazul unei custodii comune, parintii trebuie sa se "inteleaga", sa vada interesul copiilor, sa stabileasca un program de vizita si sa-l respecte, tocmai pt a evita bulversarea si a permite tuturor sa-si organizeze viata. (iesiri, activitati pt copii, etc.); OK, inteleg ca pot aparea si exceptii (i-as vrea weekend-ul asta mai devreme, sau tot weekend-ul pt o excursie la Disneyland, etc) insa tine de maturitatea parintilor sa nu se sara calul de nici o parte

Editat de Lea_des_bois, 13 februarie 2014 - 16:24 .

[ela_04]

Pacat ca Ro nu e Canada

Glumeam si nu prea...

Adevarul e ca stiam ca aceasta lege va apare la un moment dat. Asa cum vor aparea si tribunalele pt minori si multe alte schimbari.

Legea e facuta pt viitor. Pt ca societatea evolueaza si se presupune ca la un moment dat noi vom fi mai civilizati si ne vom putea stapani unele porniri instinctuale. 

Insa pana vom ajunge acolo am impresia ca tanti veta o sa prefere sa stea in continuare cu barbatul ei ala betiv si bataus decat sa bage divort dar sa-l vada zilnic 

In fine, eu nu cred ca suntem pregatiti pt o astfel de lege. Ca si societate.

 Poate peste un timp... de ce nu?

Si nu asa la gramada pt toata lumea! 

Parca se vorbea ca vom incerca sa usuram sistemul juridic si asa incarcat de procesomani. Eu nu vad prin aceasta lege decat o incarcare a sa.

O sa dam de munca la mai multi juristi, avocati, notari.... hei asta nu e chiar un lucru rau! Daca ma chinui un pic scot si eu un ban in plus! ;)

Evident glumeam!

[Rufus]

Pana la urma deci tot de parinti tine, indiferent de lege. E clar.

Confirm ca vazutul copilului cu pauze indelungate, precum si nelocuitul efectiv la acel parinte, il indeparteaza pe copil dar si pe parinte, care nu stie cu ce se mananca viata copilului.

Dar iata ca si daca legea permite si parintele nu-si face timp...tot aia este.

De fapt eu cunosc bine pproblema asta, dupa o perioada in care fosta m-a acuzat ca nu ma tin de cuvant si nu las fata la ea cand vrea (fosta, nu fata...) totul s-a potolit si n-a mai cerut-o decat sporadic, niciodata mai mult decat zilele cu care ne-am inteles si, mai apoi, nici macar alea. E drept, fata crescuse, de acum era doar problema lor, nu mai eram eu in ecuatie.

Parerea mea este ca legea este mai putin importanta in fata vointei comune dar, cum zicea cineva, la noi deocamdata este folosita ca lupta intre pparinti.

 

Mutatul de la unul la altul insa este o idee interesanta. Nu zic ca-i buna, ca nu cred...nu stiu...dar e o idee. In primul rand asta dovedeste ca ambii parinti doresc implicare egala, nu unul sta pe margine si da doar din gura, ca are dreptul.

Este de discutat.

[Madanic]

Pai da, si se accepta faptul ca desele sicane ale unui fost partener sunt in defavoarea copilului? Asta intreb. Sau ti se arunca "intelege-te cu fostul si gata"

 

Iar de culpabilizat persoana ca "doar tu l-ai luat" sau "doar tu ai luat-o" ar fi absurde. Oamenii se schimba deseori (in rau), greseli se fac poate, mai intinerete,. si tot asa...

 

Mie imi pare ca voi priviti doar prin prisma parintelui sicanat (fie el mama sau tata). Ideea de baza este ca legea nu ma da un avantaj unuia dintre parinti, ei fiind fortati sa medieze un acord comun cu privire la cu cine va sta copilul, la ce scoala va merge, drept de vizitare etc. Sicanele existau si in forma anterioara a legii. Daca aceste sicane aduc un prejudiciu, cel care a fost afectat are la dispozitie ca sa se apere tot legea. 

Am vazut si cazuri fericite in care la divort desi mama a capatat custodia (pentru ca era pe legea veche) copilul petrecea o vacanta cu mama si una cu tatal. Tatal platea pensia alimentara si pe langa asta punea deoparte si bani pentru studiile fetei. Omul ala isi adora fata, si mama a fost indeajuns de inteligenta sa realizeze ca ruptura dintre ei nu inseamna o ruptura intre el si copil. 

O ruda a divortat de nevasta, viata in casa lor era de iad, amandoi erau temperamentali si se raboiau din orice nimic. Aveau un baietel, si el tine foarte tare la el. Au custodie comuna. Au ajuns la un acord la mediator, el plateste pensie alimentara corect si are drept de vizitare, a fost de acord ca nu este capabil sa aiba grija de toate nevoile copilului si l-a lasat sa stea la mama (chiar daca mama s-a mutat in alt oras). Tot asa in vacanta copilul vine la el, au fost si cazuri in care nu a putut veni copilul (mama avea planificat altceva sau s-a imbolnavit) si nu s-a dus cu politia la usa ei. Dimpotriva cand copilul a fost bolnav a lasat totul si a fugit la el.

Dar ambele cazuri descrise de mine au un element foarte important. Copilul a fost in mintea parintelui mai presus decat binele personal. Orice individ(a) care considera divortul ca pe o ofensa personala care necesita numaidecat sa fie "rasplatita" din plin nu are un sentiment patern/matern foarte dezvoltat.

[Madanic]

Si va mai intreb... ce se intampla cand tatal/mama divorteaza pe motiv de alcoolism, violenta fizica si/sau verbala? Ca mai mult de  50% din motivele de divort unul din asta e.

 

Ce faci cu parintele asta? Ce mama normala la cap isi lasa copilul pe mana unuia de genul asta? 

O pui pe o mama/tata singurul aducator de venituri in aceasta familie (monoparentala) pe drumuri la tribunal, pe bani platiti pe mediatori si avocati. 

 

Si unde e beneficiul copilului? 

Va rog sa-mi faceti si mie desenul ca eu nu il vad neam!

Pai legea nu permite decaderea din drepturi a parintelui abuziv? alcolismul si violenta sunt motive intemeiate sa-l consideri un pericol pentru copil, dar evident trebuie sa aduci dovezi cu privire la asta.

[marius]

Pai legea nu permite decaderea din drepturi a parintelui abuziv? alcolismul si violenta sunt motive intemeiate sa-l consideri un pericol pentru copil, dar evident trebuie sa aduci dovezi cu privire la asta.

Ba da. In cazuri de acest gen nu se acorda de la bun inceput custodie comuna. Ideea de custodie comuna este aceea ca in cazurile comune (majoritare) se incepe cu asa ceva tocmai pentru ca reprezinta o normalitate, o implicare legala a ambilor parinti atat ca si drepturi cat si ca si obligatii in raport cu minorul, dar si pentru diminuarea eventualelor (comportamente) actiuni abuzive a unuia dintre parinti.

Acuma desigur se fac tot felul de speculatii, desigur pot sa existe si imperfectiuni, desigur pot sa existe si exceptii si/sau cazuri particulare.

[ela_04]

Sincer Madanic nu stiu exact cum este acum pt ca de 5 ani stau tot intr-un CIC   iar cele cateva carti rasfoite cand si cand au sigur in titlu inclus pe undeva parentingul. 

Vad ca a raspuns Marius si el este mult mai in masura. 

 

In mod normal asa ar trebui. 

[anya]

  Marius, ieri am auzit la radio o frantura dintr-o discutie si era specificat ca mediatorul in cazul in care descopera in timpul medierii ca drepturile minorului nu sunt respectate (ajungandu-se pana la abuz), trebuie sa anunte protectia copilului (autoritatea judecatoreasca?) Ce e adevarat si ce nu?

[Rufus]

 Ideea de baza este ca legea nu ma da un avantaj unuia dintre parinti, ei fiind fortati sa medieze un acord comun cu privire la cu cine va sta copilul, la ce scoala va merge, drept de vizitare etc.

 

Da da, exact, asa este.

Am zis si eu asta...dar mi s-a dat peste des'te...

 

Dar ambele cazuri descrise de mine au un element foarte important. Copilul a fost in mintea parintelui mai presus decat binele personal. Orice individ(a) care considera divortul ca pe o ofensa personala care necesita numaidecat sa fie "rasplatita" din plin nu are un sentiment patern/matern foarte dezvoltat.

 

Da, este adevarat.

Si o luam de la capat: in caz de rea-vointa, ambele variante de lege sunt la fel de proaste pentru copil.

 

M-am tot gandit la varianta cu statul alternativ de la un parinte la altul.

N-as vrea sa fiu pus in situatia asta, dar parca nu mi se mai pare ingrozitor.

[Lea_des_bois]

 

M-am tot gandit la varianta cu statul alternativ de la un parinte la altul.

N-as vrea sa fiu pus in situatia asta, dar parca nu mi se mai pare ingrozitor.

 

:-)) sigur ca nu e ideal (am mai spus, pt copii idealul este mama +tata), si recunosc ca partenerul meu spera si asteapta cu nerabdare ca baietii sa vina sa locuiasca la noi 100% din momentul in care vor avea dreptul sa decida. insa pana atunci a ales compromisul (n-a vrut razboi cu fosta, n-a vrut sa-si "indeparteze" copiii de mama)

 

cel putin pana acum baietii sunt OK, au inteles ca au 2case cu reguli diferite si f rar incearca sa ne santezeze cu povesti de genul "la mama nu ne culcam asa devreme, deci mai vrem sa stam sa ne jucam"; insa pana acum n-am avut niciodata crize sau santaje in care sa ne spuna "noi vrem doar la mama sau doar la voi";

o sa vedem ce ne rezerva viitorul