In cele mai multe cazuri, o despartire, mai ales un divort, comporta multa durere care trebuie prelucrata intr-un fel sau altul. Intr-un fel e discutatul, poate necontrolat - aka barfa, cu cei apropiati. In alt fel e posibil cu ajutorul unu psiholog, adica descarcatul sacului in cadrul unor sedinte. Dar cum asta nu e la indemana tuturor, motive financiare sau convingeri "anti-pisalog", se trece la plansul pe umarul amicilor, plans care are si el o perioada limitata: dupa aceea devine enervant chiar si pentru cei mai apropiati sa auda aceeasi placa.
completare1: sunt si cazuri in care se despart amical, dar putine: proportia despartirilor cu strigate e covarsitaore.
completare2: cei care au ramas cu sechele adanci ar putea lua in considerare niste sendinte cu un psiholog si sa faca o data pentru totdeauna curatenie generala in suflete si poate si in ratiune, in asa fel incat sa nu mai vada viata doar ca pe un camp de sah: in alb si negru, cu patratele bine delimitate. Sau mai rau e cand amesteca albul si negrul si iese gri. Din doua rele, niciuna nu-i buna: alb+negru/gri.
Viata trebuie vazuta ca un curcubeu, mai ales ca el iese dupa ploaie. Viata poate fi atat albastra cat si viu colorata.