Neatza
Io iar cu inundatiile, de data asta mi s-a spart o coloana de apa calda, care duce la vecinul de la 4, singurul care mai e bransat la apa calda de la "stat", nu de la centrala. Ma rog. De asemeni, in gheu. Mi-a facut varza peretele intre bucatarie si living. yupiii...
vroiam sa ii raspund lui anamariame.
Eu nu ma vad ca o mama categorica, sincer.
Ancai_nicolae nu i-am spus ca nu trebuia sa ii cumpere Veronicai alt telefon, sau nu asta a fost intentia mea. I-am spus doar ca eu, in locul ei, nu i-as fi luat fiica-mii alt telefon. Pentru ca MIE astea mi se par fitze la un copil. Poate gresesc.
Este o chestie pe care nu am vrut sa o abordez aici, dar o s-o fac totusi.
Cred ca multa lume de aici (nu fac nici o referire la tine, Ana Maria !!) nu se gindeste ca nivelul veniturilor pe cap de "vaca furajata" difera mult de la o familie la alta. Noi facem parte din aia care ne descurcam cu greu acum, cu un singur salar si cu un bebe; nu ma pling, se poate si mult mai rau, dar noi chiar am resimtit financiar si criza, si venirea pe lume a Ilincai; noi facem liste cu cheltuielile pe cumparaturi, pe de alta parte am renuntat amindoi bucurosi la pizza comandata in oras des, ca sa cumparam diverse carti din colectiile aparute acuma prin presa. Astia sintem noi. Nu-i vorba ca daca ni se face de pizza nu ne putem permite sa comandam una, e vorba ca nu ne permitem sa mincam o data la doua zile din oras.
Poate si in virtutea acestui fapt, eu vad faza cu telefonul ca pe un moft. Am vazut ca nimeni nu a abordat ce ziceam eu mai demult, legat de A MERITA sau A CISTIGA sau A STRINGE BANI si A MUNCI pentru "articole de lux" pe care ti le doresti, ca si copil. Era exemplul cu wii-ul.
Imi cer scuze, anca, daca din mesajul meu se intelege ca faceam morala... nu e locul, nu sint persoana, nu am nici un drept. Cum am facut si cu postarea lui simply_ana, m-am folosit de un exemplu deja dat pentru a ilustra o idee.
Asa. Acuma cu rigiditatea. Eu cred ca am destul de putine idei fixe...
. Una dintre ele este ca imi doresc pentru Ilinca o cit mai mare deschidere a orizonturilor. Si cred ca asta se incepe de la virste fragede, cind copilul ar trebui (dupa mine) sa experimenteze cit mai multe activitati. Astfel cunoaste oameni noi, invata sa socializeze cu oricine, invata ..natural, fara carti obligatorii in mina cite ceva din mai multe domenii, in final alege ce ii place si ce il intereseaza. De asta zic ca intentionez sa ii gasesc diverse activitati, in afara timpului petrecut la "joaca libera". Multe lucruri pot deveni joaca pentru copii mici; nu cred ca cei care fac dansuri fac pentru erformanta; cistiga ceva la capitolul tinuta, echilibru, gratie; cei care fac arte martiale nu vor deveni sensei, dar isi consuma energia intr-un mod constructiv si invata respectul pentru adversar; cei care sint dusi la clubul de pictura se distreaza cu acuarelele si afla ca a existat unu de-i zicea Monet. Nu e obligatoriu sa gasesc din prima o activitate care chiar sa-i placa; ma gindesc ca vom functiona pe ideea "Am vazut un curs de balet, vrei? Nu? ok. Dar poate te intereseaza sa inoti?" Incearca, citeva sedinte, ii place bine, nu ii place putem renunta si incerca altceva. Si in nici un caz mai mult de o activitate suplimentara pe saptamina; decit daca ii place atit de mult incit vrea ea sa participe.
Chestia cu prietenia eu-Ilinca.
O sa ma contraziceti poate, vorbesc din exemplul meu si al multor prietene.
Pina la o virsta, copilul va aprecia un parinte deschis, si ii va povesti ca a luat un 3 la scoala pentru ca nu si-a facut tema, ca i-a fost lene cu o zi inainte.
Dar cred ca vine adolescenta, in care cam oricine de virsta sa va fi mai bun prieten decit mama si tata, care sint invechiti, anacronici, plictisitori si total uncool. Ei, daca peste faza asta reusim sa trecem pastrind o relatie buna cu copilul, prietenia asta e ...garantata pe viata. Ma rog, cit de garantat poate fi ceva pe lumea asta.
Planul de acasa rareori se potriveste peste cel din tirg, stiu; iar fetele cu copii mai mari ma pot contrazice din experienta lor ca mame. Dar da, recunosc ca am si asteptari de la copilul meu, si nu vreau sa imi asum doar rolul de mingiietor-pe-umar "lasa mama ca nu-i asa grav"; mi-l asum si pe cel de "antrenor", ala cu "stiu ca poti daca vrei, eu zic ca e important sa fii cit mai buna pentru ca..". Visez la un echilibru intre astea doua atitudini.
Si cred ca inchei cu ideile mele pe tema asta, ca nu par bine-venite sau bine primite. Si nu, nu-s suparata din cauza asta
______________________________
If you can't say something nice, then don't say nothing at all
"In a world filled with hate,we must still dare to hope.In a world filled with anger,we must still dare to comfort.In a world filled with despair ,we must still dare to dream. And in a world filled with distrust,we must dare to believe."-Michael Jackson
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)