285 raspunsuri la acest subiect

[happiness]

Facem parte din categoria celor care vor doar note mari,FB-uri in cazul nostru acum.Suntem adunatori de FB-uri,ii asteptam cu bucurie,muncim pentru asta,ne intristam pentru -FB...Stiu ca uneori nota nu reflecta cunostintele,dar la noi doamna e foarte corecta si sunt constienta ca nota mare=succes.Cred ca un copil care are doar note mari,fara sa fie stresat,fara sa fie privat de copilarie,de joaca,de relaxare,poate fi(desi poate nu se verifica mereu...) un copil cu sanse mai mari in viata.Cred ca din clasa I se constuieste ambitia de a fi bun(nu neaparat cel mai bun),de a lucra cu responsabilitate,de a te autodepasi.Nu imi doresc un copil stresat,tocilar,care sa stea doar cu nasul in carti,care sa tremure de frica daca nu ia FB sau 10,dar in acelasi timp vreau sa fie buna,sa aiba succes,pentru ca o vad ca poate,e motivata,invata repede,reuseste sa imbine scoala cu dansul si joaca,si in plus am marele noroc ca isi doreste si ea sa fie printre cei foarte buni.E gresit?E mai bine sa ai ambitii putine,sa lasi copilul in ritmul pe care el si-l doreste,sa nu ai mari asteptari de la rezultatele lui?Sau e ok sa vrei sa fie ambitios,sa aiba succes la scoala,fara a-l impovara totusi fara masura?Astept de la mamicile care considera ca nu e o tragedie sa ia copilul B sau S argumente solide,poate ma conving si pe mine...

[conchita]

happiness, te-am citit si pe la alte subiecte, tu esti o mamica extraordinara si devotata, dar ai si noroc de fetita ambitioasa. atata vreme cat presiunea e interna, ca sa zic asa, adica vine de la ea si nu e artificial stimulata de la parinti, zic ca e bine.



la capitolul importanta notelor, insa, gandesc putin diferit. desigur, un elev bun la scoala - presupunand ca gandim la fel despre ce inseamna elev bun (revin cu asta) - are sanse ceva mai putine mai tarziu sa se bage in anturaje distructive sau s-o ia la vale cu viciile devreme. pentru mine, ca parinte, nu nota in sine e importanta. caci reflecta cat de bine functioneaza memoria de scurta si medie durata. or interesul e memoria de lunga durata, sa-i foloseasca la ceva informatiile alea, nu doar la note.



mai mult, prea putin ma intereseaza, ca parinte (pe copila ar putea s-o intereseze, insa), cantitatea de informatii ingurgitata pentru nota cutare. eu imi doresc ca scoala si familia sa le insufle copiiilor curiozitatea pentru descoperire pe cont propriu, sa le ofere instrumente de cercetare a informatiei, sa ii invete gandirea critica, sa le stimuleze originalitatea. nu informatie in sine, cu polonicul, fara nici noima. de aceea un -FB e super normal din punctul meu de vedere.



superspecializarea pe meserie va avea loc mult mai tarziu. pana la universitate, scoala ofera informatii de cultura generala si ar trebui sa puna baza unor deprinderi fundamentale de viata. daca ia numai FB, dar nu are nici un prieten in clasa, nush cat de bucuroasa as fi. daca ia coronite, dar nu e deloc altruista cu colegii, iarasi punctez dezamagire. intelegi?



nota nu reflecta decat partial capacitatea de memorare si comprehensiune a copilului. or mai e nevoie si de alte calitati in viata.



nu cred in "trebuie sa inveti". nu are sens, din punctul meu de vedere. cred, in schimb, in "parintii si profesorii reveleaza copilului magia cunoasterii, iar copilul se indragosteste de procesul invatarii si de rezultatul ei".



eniuei, copila mea n-are nici 3 ani, asa ca poate e devreme sa-mi expun credo-ul, ar trebui sa astept clasa intai. totusi, aplic concret principiile enuntate mai sus, de aceea la noi in casa nu exista flash card cu alfabetul, nu avem program de invatat poezii pe dinafara sau numarat pana la un zilion. in schimb, as putea insira pana maine ce intelege sonia si ce cunoaste la varsta ei, prin simpla stimulare naturala a curiozitatii si crearea unui cadru super degajat si fara presiune in ce priveste invatarea despre lumea inconjuratoare - experientele directe sunt la mare pret.



o sa revin in trei ani sa recitesc ce-am declarat, sa vad daca ma tin de cuvant: nu ii voi pretinde note mari, nu o voi pedepsi pentru note mici, nu-i voi baga in cap ca notele sunt cele mai importante cand mergem la scoala.







reclama mascata

[anemona]

Si noi ne apropiem de varsta scolii si mi-am pus problema ce vreau de la copilul meu si ce asteptari are ea de la ea insasi. M-am raportat si la experienta mea, desigur. Mama, fiind cadru didactic, considera o tragedie o nota de 9 si la fel consideram si eu, pentru ca stiam ca acasa o sa fiu intrebata de ce, cum de am luat 9 si pusa sa muncesc suplimentar. Sincer, a fost o trauma a copilariei mele sa stiu ca trebuie sa multumesc parintii cu aceste note. De multe ori nu mai intelegeam ca invat pentru mine, ci pentru a fi ei mandri si multumiti, pentru a nu-i dezamagi. Probabil ca intr-un fel mi-a ajutat, dar nu consider ca evolutia mea a fost in mod esential influentata pozitiv de asta. In mod evident mi-as fi dorit sa fiu mai relaxata in copilarie. Si mi-as fi dorit sa-mi canalizez eforturile mai mult spre ce ma interesa si mai putin spre lucrurile mai putin importante, dar pe care trebuia sa le invat pentru a avea "10 pe linie".

Acum, privind la fetita mea, ma gandesc ca vreau un copil capabil, destept, in stare sa stie exact ce vrea si sa aiba o directie. Notele bune cred ca vor veni din perspectiva asta, dar cu siguranta nu vor fi un scop in sine. Este ultimul lucru pe care mi-l doresc.

As vrea sa invete cum sa fie fericita, cum sa-si atinga scopurile, cum sa aiba o tinta in viata si cum sa-si canalizeze eforturile spre ceea ce vrea si o intereseaza cu adevarat. Daca va incerca sa compenseze minusurile permanent pentru a fi buna la toate, nu va putea excela in ceea ce ea va fi cu adevarat interesata.

Deci consider ca a-si alege directia si a persevera in ceea ce este buna si ii face placere este cu adevarat scopul nostru. A-si descoperi talentele si a le cultiva, a-si urma drumul, a avea incredere in fortele ei. A ajunge mai tarziu sa faca ceea ce-i place si sa fie foarte buna in acel domeniu. A castiga mai tarziu din ceea ce ii place cu adevarat sa faca. A face din pasiunile ei un mod de viata.

Notele... sa fim seriosi, multi premianti au ajuns atat de nefericiti... Asa cum unii poate ca sunt si foarte fericiti. Deci nu este o garantie a succesului de mai tarziu.

Sper ca fetita mea sa fie fericita !

[Sabina]

Eu practic nu stiu ce note are fetita mea, pt ca in perioada cu trecutul notel in catalog eu am fost f bolnava, apoi spitalizata.

Deci ultima luna de scoala nu am supravegheat bine aspectul asta. Stiu insa ce stie copilul meu: sa citeasca perfect si sa socoteasca cu 2 cifre si trecere pste ordin, ceea ce ma lasa relaxata in aceasta perioada. Adica , recunsoc, imi da mana sa fiu usor indiferenta cand stiu la ce nivel e. Sunt constienta ca lucurile se vor complica la scoala si trag nadejde ca ma voi ameliora cu sanatatea astfel incat sa o pot indruma cat mai bine daca se simte nevoia.



Happiness, tu stii parerea mea, mi se pare ca ca nu e tocmai ok sa vrei numai note mari de la copil.

Acum e ambitioasa si e si mica, dar in timp exista pericolul ca aceasta ambitie a ta sa o apese si sa duca la ruptura. Eu m-am simtit vsnic apasata de presiunea notelor mari, desi nu ma intrebau decat daca stiu ce am gresit de am luat 9...ei vroiau sa vada ca stiu cum se face, sau care imi sunt lacunele, eu credeam ca ma cearta pentru nota.



Apoi.



Exista copii care n-au stralucit in scoala primara, si apoi au realizat doctorate stralucite in strainatate la Universitati de prestigiu.

Dupa cum exista copii cu note f bune cand erau mici, si care s-au pierdut pe parcurs.



Opinia mea sincera e ca scoala e doar un foarte slab reper in Romania. Educatia se face in mare masura acasa, prin expunerea la cultura, ghidat de parinti, intr-un mod interactiv, amuzant opentru copil, nefortand nimica.



Scoala romaneasca ucide creativitatea copilului.

Eu am luat la bac "doar" 9.70 la Romana pt ca am scris o teza f originala, si nu am atins aspectele de 0.30 puncte care se notau acolo. A fost si discutie la TV atunci in care s-a zis ca in acel an, si de-acum inainte, originalii vor avea de suferit.



De aceea, eu vreau ca fata si baiatul meu sa stie ca nu nota reflecta ceea ce ei stiu, ci modul in care se prezinta la scoala si in societate, cum isi expun ideile, cum se manifesta in raport cu prietenii lor, cat de politicosi sunt cu restul lumii.



Si eu cred ca un elev bun are sanse mai mari sa nu inre in anturaje proaste, de acord.

Dar eu nu pot sa ma intristez pt bine sau suficient in contextul in care eu nu am incredere in aceasta scoala romaneasca.



Eu vreau sa-mi sustin copiii sa fie ei insisi, sa nu le pese decat de ceea ce au in cap, sa nu se lase coplesiti de un sistem prost de invatamant, sa pluteasca deasupra lui.



____________



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!



Cum mi-am alaptat copiii

______________



Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

[anya]

As minti sa zic ca ma lasa rece notele copilului. Evident ca mi-ar place sa aiba 10 pe linie, dar decat un tocilar mai bine prefer un copil care sa-si dezvolte aptitudinile.

Mama (medic) imi dadea un exemplu. Din promotia ei, cel care a fost seful de promotie a ajuns un betiv si vai de el iar unul "mai de la coada" s-a dus la specializari si a dezvoltat o sectie de neurochirurgie nustiu-pe-unde. Cine e mai realizat?

Eu sunt incantata cand, in concediu fiind, am descoperit ca pustiul meu se intelege in engleza + limbajul universal al semnelor cu copilasi din olanda, grecia...Ca atunci cand se apuca de ceva face cu pasiune - in mai putin de 1 an de antrenament a luat medalie de aur la un campionat sportiv national, ca in cateva luni de muzica facute la o gradinita de stat (1 ora/sapt) m-am trezit ca ma roaga profesoara sa-l dau la scoala de muzica.

Acum niste ani de zile discutam cu o psiholoaga specializata pe copii si-mi zicea ca s-ar putea sa am de furca cu sistemul de invatamant romanesc. Pustiul meu cel mare e cu personalitate iar sistemul de invatamnat de la noi doreste uniformizare. E mai usor de gestionat o turma decat individualitati. Chiar daca voi avea de luptat cu sistemul, il voi sustine in a fi EL. Evident, asta nu inseamna sa nu respecte normele generale de convietuire in societate, dar nici sa se lase dominat de sistem.

Anya

[adinag]

Happi, Conchita si Sabina au exprimat acum exact ce vroiam eu sa-ti zic la celalalt subiect, imi cam lipsesc cuvintele in moment... trebuie sa reincep sa conversez romana ca e jale :(

Adina, Jasmina (24 iulie 2003) & Floris (23 decembrie 2007)

[Sabina]

Anya, cred ca tu ai de fapt cam aceeasi idee ca mine, adica pe undeva e linistitor sa stii ca se descurca la scoala si au note mari, noi ca parinti vrem sa se adapteze usor si sa faca lucrurile cu usurinta.







____________



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!



Cum mi-am alaptat copiii

______________



Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

[accept92]

Atata timp cat si tu si copila doriti acelasi lucru...toate bune si frumoase. Mai ales ca notele copiilor in primele clase sunt in mare parte notele parintilor (aici mi se pare marea problema a invatamantului romanesc...un copil cu care nu se lucreaza foarte mult acasa ar fi cam pierdut). Dar pe masura ce timpul va trece normal va fi sa scada foarte mult pana la 0 contributia ta la performantele scolare ale copilului cat si influenta ta asupra ei. Iar personalitatea si dorintele copilei sunt acum in formare, nu poti stii ce va fi. Cat timp poti sa-ti asumi tot ceea ce ai scris aici despre note si performanta scolara cu relaxare, si sa intelegi ca fetita ta nu trebuie sa-ti impartaseasca nici ambitiile nici viziunea...e perfect!

Ma intreb totusi, pentru ca vorbesti despre tine si copilul tau ca despre o unitate (suntem adunatori, asteptam, muncim, ne intristam)...cum ar fi reactionat copilul tau la un B sau -FB in afara oricarei influente din partea ta. Asta ar fi fost cu adevarat interesant de vazut in ideea de a iti cunoaste copilul. Pentru ca din fericire oricat ar incerca un parinte sa isi ghideze copilul pe o anumita directie, sa induca la el anumite dorinte si ambitii, este imposibil. Tot ce poate realiza insistand in directia asta este sa nu stie cine este copilul sau avand mintea blocata la cum ar trebui sa fie acesta.

[Sabina]

da, am uitat sa spun ca pe fimea nu o supara sa ia Bine, nu o afecteaza deloc.

Eu consider ca asta inseamna ca are f mare siguranta de sine si incredere in ea.



____________



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!



Cum mi-am alaptat copiii

______________



Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

[crinuta]

Complicata treaba.

Tu stii cum a fost copilaria ta, ce te-a marcat, ce te-a motivat sau nu la scoala.

Notele bune din scoala nu reprezinta garantia ca al tau copil va fi un om realizat, sau, depinde ce intelegem prin acest termen.

Din punctul meu de vedere ( mai am 1,5 ani pana cand incepe baiatul meu scoala) ar trebui sa te intereseze cu ce se alege fetita ta de la scoala, asta insemnand nu doar informatii, ci felul in care scoala o formeaza.

Daca ea va simti dorinta ta, fuga ta dupa note mari, oricat ai sustine ca nu doresti sa fie stresata ( involuntar va exista un stres), nu va mai gasi placere in a asimila, ci target-ul ei va fi strict obtinerea unor note mari, temporar, ca sa fie mami multumita, ori eu nu vad scoala asa.

Daca vrei sa invete bine, sa iubeasca scoala, trezeste-i gustul pentru scoala, motiveaz-o discret, fa-o curioasa, fa-o sa doreasca singura sa stie cat mai multe, si astfel vor fi si note mari, desi repet, nu asta e esential.

Stiu ca eu si colegii mei de liceu, toceam de rupeam pt teze sau lucrari la materiile care nu ne interesau, luam note mari, apoi uitam tot. La ce ne-au folosit notele mari?



Eu prefer un copil curios, inventiv, care sa imi puna mereu intrebari inteligente, care sa doreasca sa descopere singur una, alta decat un copil tocilar ( stiu, suna urat, dar asta e), obsedat de note si de premii.

Daca ar fi dupa mine, as face sistemul de notare privat, astfel incat nici un elev sa nu se raporteze la altul, ci la nivelul la care aspira, sau este invatat sa aspire.

Pe de alta parte insa, cunascand bine sistemul scolar din Romania, sunt perfect constienta ca nu va fi incurajat sistemul mentionat mai sus, pentru ca aici se merge pe mult, pe cantitate, pe obosit copiii, iar despre sistemul de predare ce sa mai spun, e vai mama lui.

In consecinta, e greu de dat un sfat pentru ca desi toti suntem parinti, suntem diferiti, am avut experiente diferite si implicit perceptie diferita asupra scolii.







Crinuta si Rayan



Fara Dumnezeu nimic nu e.

Cine se increde in sine, cade rau!



Asculta