Citat: |
citat din mesajul lui pisigri Bianca, imi pare rau. De multe ori ma intreb care e pragul ala dincolo de care unui copil ii este mai bine fara tata. Cind e vorba de violenta, e clar. Dar cind sint altele? Cind tatal este un tata bun, dar un sot...care "lasa de dorit" ce e de facut? Sau daca este un tata bun, dar dragostea dintre parinti a disparut? Este corect sa sacrificam copilul pentru fericirea personala? ______________________________ http://pisigri.blogspot.com/ Mami de Ilinca (5.03.2009) |
pai depinde cit de fericit(a) poti fi daca stai linga consort(a) numai pt copil... daca se lasa cu certuri si vorbe grele des, nu are sens; daca esti pe cale de a deprima pt ca nu vezi nici o iesire la liman, iara nu are sens. Un copil cu parinti fericiti e un copil fericit, indiferent daca parintii stau impreuna sau nu. Si daca i se explica ce si cum, sa stii ca copiii inteleg mult mai devreme decit vre sa credem si au un fler teribil.
de exemplu, cind am divortat de ex, am avut o perioada de vreo 3/4 luni cind am culpabilizat groaznic, cind am inteles ca nu il mai iubesc si nu il mai vreau.Deci, copii au ba, in tine insati se da o lupta intre ratiune si corazon, cind trebuie sa pui punct unei relatii. Si cind stii ca nu-ti mai trebuie, poti sa cauti toate argumentele din lume (ca e baiat bun, ca nu are metehne etc etc - al meu era doar lenes ) asa ca si daca ai copil(ii), tot la concluziile alea ajungi cind ti se uraste.
vorbesc la pers a doua, pisikogrix, pt ca tu ai pus subiectu pe tapet, nu pt ca tu ai fi in situatia de.
Famille Dragoon, mami de Izia, 23 mars 2009
Toulouse, la ville rose