201 raspunsuri la acest subiect

[Eleni]

Si s-a dus naibii curcubeul meul... dar si pe mine ma ingrijora persistenta lui, era ca atunci cand nu recunosti ca ai o problema. Nimic nu e intamplator, nici macar faptul ca la o zi dupa ce ziceam ca mie nu-mi trebuie nimeni, ca sunt completa, a aparut in subiect care a luat o mare coaja de pe o buba coapta. Mie nu-mi trebuie nimeni pentru ca mi-e GROAZA sa nu o iau de la cap cu sexul la program/la comanda/ca trebuie. Este un subiect inca neatins din sertarul cu chestii naspa... Umilintele indurate inca nu au ajuns pe lista de discutii, pentru ca inca ma frig. Am rezolvat multe altele, dar astea inca nu. Poate ca e momentul sa o fac, cred cu tarie ca nimic din ce ma atinge intr-un context nu e fara rost si sens.

Din cauza asta nu reusesc sa depasesc cu nici un barbat etapa flirtului... oricat de mult mi-ar placea si m-ar placea. Este un buton de panica isteric, se activeaza si urla...

Este cumplit ca de 1 un si jumatate primul gand cand ajung in pat (indiferent de cat sunt sau nu de obosita) este: Doamne, ce bine e sa fii singura!

Stiti ca spuneam ca nu pot sa plang. Ei bine, acum tocmai pot... am lacrimile siroi cand imi amintesc cum mi se strangea inima ghem cand auzeam cheia rasucindu-se in usa (daca ajungeam eu mai devreme si el mult mai tarziu). Stiti senzatia aia de strans ochii si de prefacut ca dormi cand inima iti sparge pieptul ca daca se prinde ca nu dormi? Ei bine, daca nu o stii, nu ai cum sa intelegi...

Plang cand imi amintesc zilele de dupa ce mama murise si el (desi ma ajutase enorm si fusese foarte prezent) spunea: mortii cu mortii si vii cu vii...

Cum orice moment de atingere accidentala (de exemplu in bucataria mica) devenea prilej de pipaiala grobiana...

Si acum mi se strange carnea pe mine ca da, eu am scapat, dar sunt atatea care sunt inca acolo. Si in momentul asta plang umilintele tuturor femeilor.





Elena & Maria Bucuria

---

>>>Continuare