La varsta asta fetele sunt extrem de fragile emotional. O spun din intamplari pe care le cunosc direct. Fetita unor prieteni apropiati a avut la aceeasi varsta o perioada in care parintii nu se mai intelegeau deloc cu ea. Din copilul ascultator, olimpic, premiant, disperat sa ia numai 10 a inceput sa nu mai fie interesata de scoala ci foarte tare de baieti. La 14 ani avea deja primul iubit de 18. Au acceptat situatia mergand pana la ai lasa sa stea impreuna in We la una dintre familii, cand la el cand la ea. Cam intr-un an s-a racit relatia si s-au mai calmat si apele, baiatul a intrat la facultate, ea e ok cu scoala dar are o viata destul de independenta, iese constant cu o gasca de prieteni(tot mai mari cu ani buni decat ea ca varsta) in excursii pe munte, au si o o mica trupa de teatru. Fata e a 11-a acum.
Stiu insa si o poveste trista a unei fete care pe la 13-14 ani a inceput sa fure. Parintii erau in divort, ea a ramas in grija mamei. Fura de la prieteni si cunoscuti, cu banii stransi pt excursie la scoala ducea cu ei toata clasa la cofetarie. Apoi a inceput sa aiba iubiti, sa sufere din dragoste, ea mereu dadea totul si ei o paraseau. Pe la 15-16 ani a avut o relatie cu un barbat matur. In toti ani insa, furturile au continuat. La inceput parintii returnau bunurile, banii, au si pedepsit-o, au batut-o, au mai si trecut cu vederea, in timp lucrurile s-au agravat. Oricate joburi bune avea, ajungea in punctul in care ori fura ceva de la cineva, ori facea vreo combinatie incurcata cu banii altora, o escrocherie... A facut inchisoare, nu s-a lecuit.
Ce legatura au astea cu fetita lui Rufus? Niciuna.
Au legatura doar cu o varsta fetelor si cu faptul ca in ambele exemple ale mele, erau familii bune, de oameni seriosi, educati, iar fetele inteligente si sensibile. Cred ca felul in care recepteaza copiii in sufletul lor anumite evenimente exterioare, sau felul in care le reinterpreteaza pe cele trecute in raport cu persoana lor, persoana ce se defineste in aceasta perioada, poate duce la manifestari din astea extreme.
Ce rol au parintii in definirea asta, cat de importanta e relatia dintre adulti , care e rolul tatalui (absent sau prezent) in ecuatia fetei de 13-14 ani, nu stiu, intuiesc doar ca-i crucial si ca nu-i o simpla schema la mijloc, fiecare caz e unic.
Ca sfat, in situatia data, eu as miza mult pe dragoste, pe intelegere, pe acceptarea copilului care a gresit, cu explicarea greselii, dar cu accent pe "te iubesc si ma doare cand te pui singura in pericol" si neaparat pe suport psihologic pentru descalcirea mecanismelor care au produs derapajul.
Revin ca mi-a sarit ceva in ochi in textul lui Rufus: "Stie sigur ce nu are voie, dar o face, cu speranta ca nu e prinsa. Nu reuseste sa inteleaga consecintele, sau nu-i pasa. Este intr-o perioada chiar proasta, care a inceput cam din vara ce a trecut."
Rufus poate rememorand, vedeti ce s-a intamplat in vara trecuta, ceva ce n-a parut important atunci dar pentru ea de fapt a fost.
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina