Citat: |
citat din mesajul lui Rufus Nu cred ca va este usor, ca mame singure. Nu i-a fost nici Torei, sotia mea. Cu fostul sot s-a judecat pentru divort, custodie, pensie...dupa divort, mutata in casa mamei, i-a permis fostului sa vina, sa o vada pe Teodora, ba chiar sa si plece cu ea pe la bunici. Nici un beneficiu pentru Tora...doar stres. Dar a gandit ca nu are de ales. Acum Teodora are aproape 14 ani. Tatal ei biologic n-a mai dat semne de viata de doi ani. Niciodata nu i-a fost alaturi, practic n-a avut tata de la 1 an, pana am aparut eu. Sunt sigur ce rol am in inima ei...dar ea are frustrari. Nu si le marturiseste decat foarte rar, dar cand o face, este vehementa. Nu isi explica. De unde deduc ca, asa cum a fost, asa cum este, el conteaza. Nu, pink_heart, nu te bucura daca dispare de tot. Poate iti va fi tie mai bine, dar ei nu-i sigur ca-i va fi la fel. |
Nu am inteles niciodata de ce trebuie incurajat copilul sa aiba o relatie cu un parinte care nu-si doreste aceasta relatie ?
Oare nu cumva aceasta mentalitate debusoleaza copilul si il face sa aiba frustrari mai tarziu ?
Dupa mine, relatia copilului cu parintele plecat nu trebuie interzisa dar nici incurajata. Nu prea inteleg atitudinea asta a mamelor care isi tot imping fostii soti de la spate sa-si vada copiii ...
Imaginea parintelui plecat nu trebuie sifonata dar nici pictata in culori frumoase ... viata trebuie luata asa cum vine si copilul trebuie sa invete sa "deal" cu cu adevarul (nefortat si nevopsit) si cu realitatea care il inconjoara ...