195 raspunsuri la acest subiect

[nemora]

eu consider co-sleeping-ul foarte bun, fiindca niciun pui de niciun animal nu doarme in patutul lui, in camera lui. dar nu asta e argumentul suprem, ci faptul ca fimea cea mare a fost un copil mai anxios care a avut nevoie de asta, iar la cea mica, a zis tatal sa o duc sa doarma cu el, dupa 1 an.
cea mare doarme cu mine, cea mica cu sotul. culcam copiii, si ne intalnim in sufragerie. copiii se simt foarte safe si foarte bine. nu vad la ele decat ca-s foarte sigure pe ele.
eu nu am dat nimanui dreptul sa-mi comenteze optiunile. cum, are 1 an jumate si alaptezi? nu e bine! "asta e parerea ta, eu am alta parere"; doctorita, cum doarme cu tine? da, si ce? asta e.
daca asa simti, asa fa, mie-mi plac oamenii care-si asculta instinctele in ceea ce privesc copiii :)

Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)

Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.

[Burtocika]

Citat:

citat din mesajul lui nemora culcam copiii, si ne intalnim in sufragerie.

Deci de fapt voi nu dormiti cu copiii, ci impreuna, in sufragerie ? Co-sleeping nu inseamna sa dormi toata noaptea cu copilul ? Doar ii adormi si pe urma pleci ?

Atunci asa co-sleeping practicam si noi

Probabil ca eu sunt singura (sau ar trebui poate sa scriu prima) care spune ca nu este de acord cu co-sleepingul. Mie ca si copil mi s-a parut ciudat sa aflu de la colegi de-ai mei ca parintii dormeau separat, fiecare cu cate un copil sau pur si simplu singuri ... Am si acum o colega de servici care, la 28 de ani, doarme cu mama ei in pat, tatal dormind in alta camera, singur. Si am auzit de diferite cazuri de colege care au copii maricei (10-13 ani) care nu vor sa doarma decat cu parintii (in general cu mama).
Mie mi se pare important ca si cuplu sa imparti acelasi pat; este poate o parere preconceputa si invechita, dar nu ma simt pregatita s-o abandonez. Cat bb a fost mic si am alaptat, adica pana la 4 luni, a dormit cu mine in camera, nu in pat, iar tati pe canapea, ca sa nu-l trezim de fiecare data cand ne trezeam si noi. Pe urma bb s-a mutat in camera lui, cu baby-phone, iar tati inapoi ina pat. E drept ca niciodata bb nu mi-a cerut sa doarma cu mine.
O prietena cu bb de aceeasi varsta imi povestea ca il ia pe bb in pat cu ea ca sa-i fie mai comod cand alapteaza; pe urma mi se plangea ca bb nu mai vroia sa adoarma decat daca simtea pe cineva langa el si se vaita ca nu poate face nimic prin casa in timpul cat bb doarme ...

Abia acum, la 4 ani, cand a inceput sa aiba vise si temeri peste noapte, adoarme cu unul din noi (la ea in camera) si cand se trezeste prima data vine la noi in pat si dormim toti 3. Asta e un fel de "co-sleeping intarziat".

[nemora]

daca cuplurile ar imparti (in mod real si profund) si altceva decat patul, si daca patul le-ar garanta ca au ce sa imparta, lumea ar fi roz in intregime.

Burtocika, asa facem noi, asta e, asa e cel mai bine pentru noi. noi doi ne uitam noaptea la filme, dezbatem probleme de toate felurile, facem dragoste, prima parte a noptii nu prea dormim. ala e timpul nostru, timp adevarat petrecut impreuna.



Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)

Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.

[Victoria_mami]

nemora, mie mi-a zis pediatra sa o pun la ea in patut si sa o las sa urle, pana pricepe ea ca trebuie sa doarma singura. Ca altfel "nu-mi fac meseria de mama". I-am spus ca e cel mai prost sfat pe care l-am primit vreodata. Si acolo am incheiat si discutia si 'colaborarea' cu ea.



_____________________________________________

Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008



Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!

[nemora]

cati de-atia nu sunt...si umbla liberi printre noi
eu mi-am ascultat instinctul, care mi-a spus sa ma port cu copiii precum animalele cu puii (dormit cu ei la tzatza, alaptat 24 din 24, tinut langa mine), si a fost asa puternic ca nicio binevoitoare nu a reusit sa ma abata din drum.
amu ca am facut bine sau nu, nu stiu, da tratez cu umor si am zis "sa vedem modelul asta cum iese" :)

Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)

Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.

[Tanti Zavaidoc]

Hai sa zic si eu. Am incercat sa dorm cu fiu-meu o perioada scurta, imediat dupa ce s-a nascut, cand el inca nu isi stabilise ciclurile de somn si eu eram terminata de oboseala, hormoni si tot restul. Nu a functionat prea bine, in sensul ca nu ma odihneam nici eu, nu dormea nici el. El dormea excelent in timpul zilei, cate 4-5 ore, eu nu reuseam sa mai dorm. Deci... nu mergea. Cand a implinit 2 saptamani am cumparat un baby-phone si m-am dus sa dorm in patul meu. S-a trezit in continuare o data la 2-3 ore in timpul noptii, a primit san ori de cate ori s-a trezit, dar am reusit sa dormim amandoi acele 2-3 ore. Si asta a durat pana la 18 luni, cand a renuntat singur la san. Acum, la 2 ani si jumatate, doarme singur si vine uneori in patul nostru spre dimineata. De obicei, nu mai doarme. Mai motaie 30-40 de minute si ne ia de mana sa mergem in bucatarie sau sufragerie, sa ne jucam. Nu i-am refuzat niciodata sa doarma cu mine, daca a vrut. E clar insa ca nu mai vrea, nu se odihneste bine, se tot ciocneste de mine in timp ce doarme.
Ca sa fie clar, nu am ales varianta de a-l culca singur ca sa imi fac vreo datorie de mama. Nici nu m-a sfatuit nimeni in sensul asta, nici nu am pornit de la ideea ca trebuie sa il culc singur, in patul lui. Pur si simplu asa a functionat la noi. Asta nu inseamna ca e ceva in neregula cu dormitul impreuna. Doar ca uneori nu merge.

[addinel]

Citat:

citat din mesajul lui Burtocika Citat: citat din mesajul lui nemora culcam copiii, si ne intalnim in sufragerie. Deci de fapt voi nu dormiti cu copiii, ci impreuna, in sufragerie ? Co-sleeping nu inseamna sa dormi toata noaptea cu copilul ? Doar ii adormi si pe urma pleci ?Atunci asa co-sleeping practicam si noi [:D]Probabil ca eu sunt singura (sau ar trebui poate sa scriu prima) care spune ca nu este de acord cu co-sleepingul. Mie ca si copil mi s-a parut ciudat sa aflu de la colegi de-ai mei ca parintii dormeau separat, fiecare cu cate un copil sau pur si simplu singuri ... Am si acum o colega de servici care, la 28 de ani, doarme cu mama ei in pat, tatal dormind in alta camera, singur. Si am auzit de diferite cazuri de colege care au copii maricei (10-13 ani) care nu vor sa doarma decat cu parintii (in general cu mama).Mie mi se pare important ca si cuplu sa imparti acelasi pat; este poate o parere preconceputa si invechita, dar nu ma simt pregatita s-o abandonez. Cat bb a fost mic si am alaptat, adica pana la 4 luni, a dormit cu mine in camera, nu in pat, iar tati pe canapea, ca sa nu-l trezim de fiecare data cand ne trezeam si noi. Pe urma bb s-a mutat in camera lui, cu baby-phone, iar tati inapoi ina pat. E drept ca niciodata bb nu mi-a cerut sa doarma cu mine.O prietena cu bb de aceeasi varsta imi povestea ca il ia pe bb in pat cu ea ca sa-i fie mai comod cand alapteaza; pe urma mi se plangea ca bb nu mai vroia sa adoarma decat daca simtea pe cineva langa el si se vaita ca nu poate face nimic prin casa in timpul cat bb doarme ...Abia acum, la 4 ani, cand a inceput sa aiba vise si temeri peste noapte, adoarme cu unul din noi (la ea in camera) si cand se trezeste prima data vine la noi in pat si dormim toti 3. Asta e un fel de "co-sleeping intarziat".

am sa comentez numai ce am bolduit: - la primul citat permite-mi sa cred ca nu co-sleepingul e problema :D- la al doilea citat- mi se ridica parul in cap cand citesc asa ceva. dar de ce sa nu-l trezim pe tati cand ne trezim noi? tati nu a facut copil sau nu e din aceeasi familie cu noi, cei care ne trezim noaptea? co-sleepingul cred si eu ca e o povara pentru cei care gandesc asa. mai ales pentru tatii care nu trebuie sa fie deranjati noaptea.mama lu' maria randuri pentru maria

[addinel]

Citat:

citat din mesajul lui nemora daca cuplurile ar imparti (in mod real si profund) si altceva decat patul, si daca patul le-ar garanta ca au ce sa imparta, lumea ar fi roz in intregime.

perfect adevarat!!!mama lu' maria randuri pentru maria

[Simonna]

Citat:

citat din mesajul lui addinel Citat: citat din mesajul lui Burtocika Citat: citat din mesajul lui nemora culcam copiii, si ne intalnim in sufragerie. Deci de fapt voi nu dormiti cu copiii, ci impreuna, in sufragerie ? Co-sleeping nu inseamna sa dormi toata noaptea cu copilul ? Doar ii adormi si pe urma pleci ?Atunci asa co-sleeping practicam si noi [:D]Probabil ca eu sunt singura (sau ar trebui poate sa scriu prima) care spune ca nu este de acord cu co-sleepingul. Mie ca si copil mi s-a parut ciudat sa aflu de la colegi de-ai mei ca parintii dormeau separat, fiecare cu cate un copil sau pur si simplu singuri ... Am si acum o colega de servici care, la 28 de ani, doarme cu mama ei in pat, tatal dormind in alta camera, singur. Si am auzit de diferite cazuri de colege care au copii maricei (10-13 ani) care nu vor sa doarma decat cu parintii (in general cu mama).Mie mi se pare important ca si cuplu sa imparti acelasi pat; este poate o parere preconceputa si invechita, dar nu ma simt pregatita s-o abandonez. Cat bb a fost mic si am alaptat, adica pana la 4 luni, a dormit cu mine in camera, nu in pat, iar tati pe canapea, ca sa nu-l trezim de fiecare data cand ne trezeam si noi. Pe urma bb s-a mutat in camera lui, cu baby-phone, iar tati inapoi ina pat. E drept ca niciodata bb nu mi-a cerut sa doarma cu mine.O prietena cu bb de aceeasi varsta imi povestea ca il ia pe bb in pat cu ea ca sa-i fie mai comod cand alapteaza; pe urma mi se plangea ca bb nu mai vroia sa adoarma decat daca simtea pe cineva langa el si se vaita ca nu poate face nimic prin casa in timpul cat bb doarme ...Abia acum, la 4 ani, cand a inceput sa aiba vise si temeri peste noapte, adoarme cu unul din noi (la ea in camera) si cand se trezeste prima data vine la noi in pat si dormim toti 3. Asta e un fel de "co-sleeping intarziat". am sa comentez numai ce am bolduit: - la primul citat permite-mi sa cred ca nu co-sleepingul e problema :D- la al doilea citat- mi se ridica parul in cap cand citesc asa ceva. dar de ce sa nu-l trezim pe tati cand ne trezim noi? tati nu a facut copil sau nu e din aceeasi familie cu noi, cei care ne trezim noaptea? co-sleepingul cred si eu ca e o povara pentru cei care gandesc asa. mai ales pentru tatii care nu trebuie sa fie deranjati noaptea.mama lu' maria randuri pentru maria

Mai usor un pic cu ridicatul parului in cap... Tati merge la job, in timp ce mami sta acasa si recupereaza din somnul pierdut peste zi. Doarme bebe, doarme si mami. Tati nu poate pune capul pe birou cind doarme bebe, nu crezi? Simonnahttp://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=72985

[cristinuk@]

dap tati are o munca stresanta de dimi pana seara cand erau mai mici era cot la cot cu mine acu a trecut perioada grea zic eu (o singura trezire pe noapte e parfum pt mine imi ajunge somnul nu ma simt obosita peste zi)

cu fata chiar nu a fost nevoie sa se trezeasca noaptea alaptam si dormeam in acelasi timp copil deosebit de calm nu urlete nu colici un vis
ne am trezit la realitate la baiat