195 raspunsuri la acest subiect

[anya]

Si eu le-am dat lapte cu biberonul pana cand au considerat ei ca sunt mari. Unul a vreut pana la 3 nai si jumatate, celalalt pana la 3 ani. Amandoi au dintii sanatosi (cel mare deja i-a schimbat cu cei definitivi) asa ca faimoasa "carie de biberon" nu a trecut pe la noi. De dormit au dormit in patul lor, in aceeasi camera din ziua cand i-am adus din maternitate. Mai greu a fost pentru mine sa alerg intre dormitorul meu, bucatarie si dormitorul lor.

Anya

[pisi-pis]

Citat:

citat din mesajul lui bird70 Cu cel mic, crezi ca sugea din jumatate in jumatate de ora de foame la 1 an? sau suptul atat de des noaptea era o manifestare a faptului ca nu stia sa se adoarma singur?

Copilul pana la un an se alapteaza la cerere. Nu e treaba mamei sa decida daca ii e lui foame sau sete, el stie mult mai bine. Daca era mai bine pentru copil sa fie alaptat din x in x ore, in mod sigur sanii ar fi produs lapte numai la intervalul corect.
Bebelina mea are 9 luni jumate si pana saptamana trecuta n-a baut apa, numai lapte. Puteam sa stam noi si in cap, si pace. Nu stie sa suga din biberon, nu s-a inteles nici cu cana cu cioc, nu trage, nici cu paiul, nici cu lingura, nici cu seringa. Saptamana trecuta a inceput brusc sa bea direct din cana.
In mesajele tale anterioare cuvantul cheie e biberonul. Copii alimentati cu lapte praf fac digestia in mod diferit. Si setea le este potolita tot prin biberon.

Cat despre cosleeping, personal nimeni nu ma poate convinge ca la bebelusi nu este de fapt modul cel mai natural de a dormi. Dintr-un motiv foarte simplu. Pentru ca nimeni n-a reusit sa-mi explice logic de ce bebelina care avea 2-3 saptamani cand a inceput sa doarma cu noi, in patut vomita in jet de cateva ori pe noapte de ne petreceam noaptea schimband asternuturi (desi patutul avea salteaua inclinata la 30 de grade si o puneam sa ragaie inainte de a o aseza in patut, sa scoata aerul), dar langa mine in pat nu vomita niciodata (desi patul nostru nu e inclinat si in 80% din cazuri adormeam in timp ce alaptam, deci nici nu scoteam aerul). Pentru noi asta a fost solutia logica, sa dormim toti 3, mama, tata si bebe in acelasi pat (si uneori si pisi ). Noroc ca avem un pat mare.

Mami de Laura (14.06.2010) si Mitza Fetitza

[Dorsilia]

omul este singurul mamifer (Slava Domnului ca nu toti reprezentantii speciei) care incearca indarjit sa-si puna copiii separat in dormitorul lor, de cum vin acasa cu ei din maternitate....si asta spune tot...

natural si fireste e ca bebelusul, puiul de om, pana la cat s-o simti el bine, de regula se simte bine pana pe la 7-8 ani (puiul de om are cea mai lunga copilarie), sa doarma langa mama lui, acolo are el confortul psihic si fizic, siguranta de care are nevoie, are nevoie sa fie mangaiat, invelit si protejat, in caldura si mirosul corpului mamei...

stiu ca in ziua de azi mama e "a tot facatoare", si tinde spre modernism, copilul e tot copil insa, si nu pricepe de ce trebuie sa doarma singur intr-o camera in care e numai el si plusurile lui, o camera goala

[deea_sav85]

Si eu am momente cand imi iau baietelul cu mine in pat, mai ales in momentele cand il doare burtica. E mult mai linistit cand e langa noi, si oricum au fost momente cand nu reuseam sa l pun la el in patut si nu adormea decat cu noi. Tin sa precizez ca nu se intampla asa in fiecare noapte, deci nu se pune problema de obisnuinta. Si poate gresesc, dar conteaza mai mult pentru mine ca bebe sa fie linistit, cand se face mai mare vom vedea ce face, dar acum are nevoie de mine si eu voi continua sa fac ce imi spune inima decat psihologul.



Andreea mamica de Radu Andrei (07.02.2011)

[michelle-usa]

si eu dorm cu baietelul meu de 7,5 o data pe saptamana si de fiecare data cand e bolnav.
personal nu cred ca e nimic rau in a dormi cu copilul mic.

michelle

[bird70]

Citat:

citat din mesajul lui Dorsilia omul este singurul mamifer (Slava Domnului ca nu toti reprezentantii speciei) care incearca indarjit sa-si puna copiii separat in dormitorul lor, de cum vin acasa cu ei din maternitate....si asta spune tot...

Ce vrei sa spui? Ca mamele care aleg sa-si culce copiii in patut sunt mame rele? neinteresate de binele copilului?

Citat:

natural si fireste e ca bebelusul...

Ce este natural? Sa dormim in copac sau in pestera? Sa migram in picioarele goale din loc in loc? Nu cred ca mai exista nimic 'natural' la specia umana. Casatoria nu este naturala, planificarea familiala nu este naturala, felul in care ne hranim cu siguranta nu este si nici poluarea si mizeria in care traim sau asistenta medicala. Iti duci copilul la doctor cand e bolnav? Ai idee ce ne-naturale sunt medicamentele? De ce nu lasi natura sa-si urmeze cursul? Nu e putin ipocrit sa dai cu naturalul asta in cap la alte mame (cum era? Slava Domnului ca nu sunt asa multe?) si apoi tu sa nu il aplici in alte asppecte ale vietii?

Citat:

stiu ca in ziua de azi mama e "a tot facatoare", si tinde spre modernism, copilul e tot copil insa, si nu pricepe de ce trebuie sa doarma singur intr-o camera in care e numai el si plusurile lui, o camera goala

Copiii mei nu au avut nici o problema cu camerele lor. Amandoua si-au iubit camera si patul si nu au aratat nici o dorinta sa doarma cu noi. E adevarat ca noi petrecem destul de mult timp impreuna si ne dragalim o gramada, iar seara de obicei stam la televizor toti inghesuiti sub o patura. Poate copiii mei sunt atasati atat de bine si se simt asa de in siguranta ca nu au nevoie sa fie agatati de mine ca sa doarma linistiti, sunt ok cu mine in camera alaturata.

Ca m-am enervat si nu am vrut. Cred ca co-sleepingul e o optiune personala. Nu cred ca e bun sau rau. Cred ca in cazuri extreme poate fi daunator, cand auzi de adolescenti care dorm cu mama. In cazul meu personal, am preferat sa culc copiii in patut. Eu am stat acasa 3 ani cu fiecare si am petrecut foarte mult timp cu copiii si nu am considerat necesar sa-i culc cu mine in pat. Am preferat sa dorm cu sotul meu si sa pastrez o relatie frumoasa si activa cu el. Cred ca pentru copii, a creste intr-o familie armonioasa unde se simt iubiti si in siguranta este mai important decat orice altceva.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

[Dorsilia]

bird, te-ai impacientat prea tare, nu am emis judecati fata de nimeni, am punctat un simplu fapt, acela ca puiul de om e un pui si ca orice pui in mod evident se simte natural mai in siguranta simtind caldura si mirosul trupului mamei lui alaturi de el mai ales pe timpul noptii. Pe de alta parte ca la orice pui, tocmai varsta frageda e o oportunitate pt parinte sa-i disloce aceasta tendinta naturala de apropiere si sa-l orienteze spre a se obisnui cu dormitul de unul singur in camera si patutul lui. Desigur ca nici aceasta decizie nu e mortala pt copil. Insa nu e naturala. Nu divagam aici in discutii despre cat de natural e sa iti lasi copilul lipsit de tratament/asistenta medicala, sau de dormit in pesteri, deplasatul pe jos in loc de folositul vehiculului sau de alte asemenea lucruri. E fortata comparatia. Aici discutam strict despre co-sleeping nu despre altceva.
asta e parerea mea ca nu e nociv ci ca e benefic co-sleepingul, pt copil. Cat despre mentinerea unei relatii calduroase cu sotul, ma gandesc ca mai sunt si alte "artificii", nu gasesc necesar ca in primii ani de viata ai copilului sa pun pe prim plan exact dormitul impreuna cu sotul. dormitul impreuna cu sotul nu garanteaza o relatie perfecta, armonioasa, solida. mai sunt si alte modalitati, asa ca de ce sa privez copiii de prezenta mea noaptea doar ca sa pazesc spatele sotului ? si nu, nu e vb de dormit cu adolescenti, ci de copii mici. mie instinctul matern imi spune sa ma orientez pe copii, cat au varste fragede, eu ma pot lipsi noaptea de prezenta sotului, presupun ca se poate si el lipsi de a mea, oricum am dormi spate in spate de la o anumita ora

copilul simte apropierea si noaptea, daca se trezeste se cuibareste langa mine si doarme linistit in continuare. Asta nu inseamna ca e un fricos sau ca nu are suficienta incredere sau nu e suficient de atasat de noi, nu, inseamna ca isi urmeaza un instinct de pui mic cu care l-a inzestrat natura si pe care noi nu i l-am "stins" obisnuindu-l cu camera lui, desi ne statea in putinta s-o facem

deci, bird, chiar nu e nevoie sa te enervezi, asa cum tu ai facut o alegere, si eu am facut una si mi-am expus-o aici, nu am aratat tendentios cu degetul inspre cele ce fac ca tine, si nici nu acord medalii celor ce fac ca mine. eu consider ca fac bine lasand copiii langa mine noaptea, asa simt eu si asa judec ca e un lucru lasat de la mama natura.

in fond, chiar tu spuneai ca pe lumea asta atat de putine lucruri mai sunt naturale si bune.

ei bine, co-sleepingul e insa unul dintre lucrurile alea putine, naturale si bune de care poate beneficia din plin orice copil mic doar daca mama lui e de acord sa-l lase langa ea mai ales noaptea, nu numai ziua

[bird70]

Dorsilia,
nu ma intereseaza cum dorm copiii tai, m-a enervat chestia cu Slava Domnului ca nu toti parintii isi pun copiii in patut si vezi draga 'asta spune tot', nu prea am inteles ce spune.

Cat despre tendinta naturala a copilului de-a dormi cu mama, daaa cand a dormi separat de mama insemna sa fi expus la pericole, sa ingheti, sa te manance ceva, etc, e firesc sa se agate copilul de mama si mama de copil. In ziua de azi cand copilul doarme la temperatura ideala si in siguranta in patutul propriu, aceasta tendinta e putin...perimata. Eu nu am gasit necesar sa incurajez asta si copiii s-au simtit si au fost in siguranta in patutul lor.

Inca o data, nu am nimic impotriva co-sleepingului, fiecare face cum doreste. Parerea mea e ca nu e necesar sau benefic atata timp cat copilul este bine atasat si se simte in siguranta iar parintii petrec timp de calitate cu el. Pe de alta parte cred ca relatia de cuplu are mult de suferit din cauza co-sleepingului, dar din nou fiecare cu decizia lui. La fel cred ca mamele care dorm cu copiii sunt mai obosite si mai stresate pentru ca acesti copii au tendinta sa se trezesca des si pana la varste mai inaintate.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

[roxy]

bird 70[flo]relatia de cuplu poate avea de suferit cum spui tu, daca o faci doar noaptea si doar in dormitor .Dar avem atatea optiuni de a condimenta activitatea [:D]cu sotul, ca nu mai e singura optiune dormitorul.Deci si cele care aleg sa doarma cu copilul mic, precizez cu copilul mic, nu cand el e la liceu si are vise eroice ...pot sa-si tina aprinsa relatia cu sotul.Poate chiar mai placut.



Asa ca generalizari de genu...va lasa sotul daca dormiti cu cel mic...sau nu sunteti mame bune daca ii culcati in alta camera nu-si au rostul de nici o parte.Mai bine expunem de ce dupa parerea noastra e bun asa sau altfel si fiecare trage invatatura care se poate aplica in cazul lor.Fara nervi si acuze...







roxy mamica lui Alex (17 august 2007)si Cristi (05 iunie 2000)

[bird70]

Citat:

citat din mesajul lui roxy bird 70[flo]relatia de cuplu poate avea de suferit cum spui tu, daca o faci doar noaptea si doar in dormitor .Dar avem atatea optiuni de a condimenta activitatea [:D]cu sotul, ca nu mai e singura optiune dormitorul.

Sunt de acord ca exista numeroase optiuni de-a condimenta viata de cuplu, spun doar ca dormitul cu copiii poate face viata de cuplu dificila. Noi in timppul zilei, cand suntem acasa impreuna, facem o mancare impreuna si povestim, sau facem ceva in curte toti 4, sau ne adunam pe patul nostru toti si ne jucam un joc sau pur si simplu stam de povesti. E adevarat ca asta face parte din viata de cuplu, faptul ca toti 4 facem tot felul de activitati. Dar cred ca ar fi foarte greu daca ar trebui sa ma culc eu separat cu copiii, sa-i adorm si apoi sa ma furisez la sotul meu. Mai ales daca la fiecare intoarcere copilul se trezeste sa ma caute si sa planga ca nu sunt acolo . Nu zic ca nu se poate dar mie mi-e greu sa-mi imaginez o viata de cuplu activa si implinita in felul asta.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper