Pediatrii lor, psihologul meu, neurologul fetei mele si unele prietene binevoitoare stau ca un cor de bocitore la curu meu scuzati de expresie si ma compatimesc ca vai de mine bietul tata e nedreptatit ...si ca noi nu avem intimitate (ce i mai freaca grija de intimitatea mea)
bun dar el chiar nu e si cred ca a inceput sa i placa sa doarma singur fara sa l deranjeze nimeni toata noaptea ca si asa pleaca la 5 dimineatza la munca
alt argument e ca mamosesc copiii (in mintea mea imi zic si ce)ca eu ma inteleg perfect cu ei si stau toata ziua dupa ei si ei stau lipiti de mine ca magnetii ( 3 ani fata si doi ani baiatul )si mie imi place asta e grav?
incerc sa ma verific daca sunt eu defecta si e vrun risc sa mi stric copiii ...
![[bang]](https://comunitate.desprecopii.com/forums/public/style_emoticons/default/bang.gif)
multumesc....