Citind cel mai arzator subiect de la generale, ca si cum as fi participat la o lectie deschisa pentru si despre viatza, mi-am permis sa deschid acest topic, unde as vrea sa discutam "cum ti se schimba viatza cand devii parinte".Sunt multe mame/tati tinere(i) care nu sunt pregatiti(si aici nu ma refer la cunostinte ci la capacitatea de a face fata,de a te adapta, de a invata din mers si de a pune copilul pe primul loc)pentru ceea ce urmeaza in viatza lor.
Cele noua luni de sarcina sunt mirifice...extraordinare..le traim cu intensitate insa nu toate mamicile sunt pregatite sa fie mame, adica nu sunt constiente ca viatza li se va schimba pentru totdeauna.Aceasta schimbare nu o transcriu ca un lucru negativ, ci ca un lucru firesc, natural.
Acum sa vorbesc din punctul meu de vedere strict personal.
Cea mai mare schimbare la mine,cu care m-am acomodat cel mai greu, (trecand peste nasterea dureroasa, colicii lipishtocului meu de 3 luni de zile,lucruri pentru care clar nu am fost pregatita insa care s-au vindecat) a fost renuntarea la munca,lipsa dinamismului, socializarea, diversitatea, toate acele satisfactii care le simteam muncind, miscandu-ma, fiind activa,simtim ca fac parte din mine si eu din ele.
Cu somnul nu am avut probleme, nici acum nu am, dorm pe apucate, insa imi lipesesc orele de somn cand dormeam dimineatza pana tarziu, erau un moft, ce mai..deci sa revin, cea mai mare problema a mea a fost claustrarea.eu am nascut in noiembrie si toata iarna am stat majoritatea timpului in casa...ma simteam ca un leu in cusca..voiam sa evadez, imi vedeam sotzul cum pleaca la munca si voiam si eu..aproape salivam.subliniez ca in tot acest timp cand eu aveam de a face cu aceste lupte interioare nu mi-am neglijat copilul sau mi-am revarsat furia pe el ca nu mai aveam eu libertatea de inainte...ar fi fost macabru sa fac asta..
Si usor-usor am realizat ca nimic nu va mai fi ca inainte si ca trebuie sa renunt la procesele mele de constiinta.
Deci odata ce devii parinte trebuie sa iti faci ordine in viatza si sa iti schimbi prioritatile, trebuie sa iti placa sa fii parinte inainte de a-ti placea orice altceva ce iti facea cea mai mare placere inainte!Si prioritar:daca procesul de schimbare nu s-a finalizat pana la nasterea copilului, fazele prin care trece parintele nu trebuie sa il afecteze pe copil, adica,exemplul cel mai concludent:NU ITI SEDA COPILUL PENTRU CA CEA MAI MARE PLACERE A TA E SOMNUL!!
Alt exemplu personal.Sunt o maniaca a curateniei, tot ce inseamna curatenie.In primele luni mi-a fost usor, bebe mic, curatenia se pastra..acum e mare, deja nu se mai poate pastra..si dadeam ca disperata din coate acum catevaluni sa pot tine pasul si sa mentin ordinea..facea fii-mea firmituri de pufuleti/biscuiti intr-un colt al casei?eu repede cu matura...rasurna jucariile..eu repede le asezam. punea mana de 100 de ori pe oglinda, televizor si lasa urme, eu repede le stergeam tot de 100...pana am obosit...si am renuntat sa mai am casa oglinda in fiecare secunda caci copilul trebuia sa exploreze si am preferat sa mentin curatenia in limite,preferand sa fie dezordine.una e mizeria, jegul si alta e dezordinea.
si ar mai fi osumedenie de exemple despre cum ti se schimba viatza cand devii parinte...
Eu una sunt bucuroasa si multumita de mine ca prin lipishtocul meu am reusit sa ma autoeduc, reeduc..si cea mai mare realizare a mea e ca am dobandit o infinita rabdare care nu o aveam inainte de a naste...!
sper ca nu se vor isca si la acest topic alte divergente, ca nu va fi trimis la zona zoster sau containerul verde.
multumesc ca m-ati citit si astept si parerile voastre despre cum ti se schimba viatza cand devii parinte.
Blackmoon Lady&lipishtocul
Citat: |
" Daca vrei sa indrumi pe cineva incepi cu invataturile si sfarsesti cu pildele.."-L.A.Seneca |