55 raspunsuri la acest subiect

[Andreea23]

trebuie sa te mobilizezi si sa mergi la un specialist.pana nu faci pasul asta ai sa vezi totul din ce ce mai rau si n-ai sa mai reusesti sa-i oferi copilului siguranta de care el are atata nevoie la o varsta asa mica!

[flo]

[Dorothee]

draga popescudora, daca as putea te-as imbratisa si as plange putin alaturi de tine.

sunt atatea lucruri triste si dureroase care ti se intampla!

casnicia nu e usoara, e un urcus in doi, in fiecare zi dam teste si testari pe care uneori...le picam. sunt situatii in care nu facem fata singuri, avem nevoie de ajutor.

Dumnezeu exista, stie de tine si de necazurile tale, cere-I ajutor Lui, intra pur si simplu intr-o biserica, ingenuncheaza in fata icoanei Maicii Domnului si spune-I:
Maica Domnului, ajuta-ma, nu mai pot!

Cere-I Mantuitorului Iisus Hristos: Doamne ajuta-ma sa-mi duc crucea! Invata-ma sa fac voia Ta!

[Roxana28]

Dora, ti-am citit postarile si imi pare rau ca treci prin asemenea chin. Acum ce faci? Cum decurge viata ta? Da-ne un semn de viata. Daca lucrurile continua la modul asta, cred ca cel mai bine e sa te detasezi afectiv de tot si de toti, in afara de bebelusul tau si sa privesti cu indiferenta la tot, la sot, la escapadele lui; nu mai astepta nimic de la nimeni. Incearca sa gasesti ceva de lucru, achita-ti datoriile si apoi gaseste o locuinta ieftina unde sa te muti doar tu cu copilul. Daca sotul tau va vedea ca ai devenit independenta si nu mai esti la cheremul sau, te va privi cu alti ochi si se va chinui sa te recucereasca. Si atunci viata voastra se va schimba si va deveni asa cum iti doresti tu. Curaj si multa rabdare. Si mai ales detaseaza-te de tot; daca pui totul la suflet, suferinta profunda pe care o resimti te face sa ai aceste reactii si lumea din jur va considera ca ai probleme de natura psihica si te vor putea manui asa cum vor ei. Asa ca fii puternica, trateaza totul cu indiferenta, si asa nimeni nu va mai putea spune nimic negativ la adresa ta.

[popescudora]

Dorothee si Roxana28, multumesc mult pentru cuvintele de incurajare!
Momentan lucrurile par sa fi reintrat pe fagasul normal si sper sa ramana asa. Pe masura ce piticut creste, tati se implica mai mult in cresterea lui, nu doar de asigurarea celor necesare material, cum era pana acum, ceea ce ma bucura mult. Noi asteptam Sarbatorile, Revelionul o sa-l facem intr-un club unde am mai fost si acum doi ani si a fost superb, la vara o sa mergem in concediu o saptamana peste hotare (asta a fost cadoul lui de Craciun), si sper sa ne fie bine si lucrurile neplacute prin care am trecut sa ramana o amintire indepartata. De la anul intentionez sa ma intorc la munca, asa ca sper sa o ducem mai bine si financiar.
si Sarbatori fericite la toata lumea!

[zanabuna]

Dora,
Tratament ti-au dat doctori in urma inernarilor, si daca da , l-ai luat?
de ce te intreb? Pt ca am si eu un caz in familie , mama sufera de o tulubare psihica , cand ia tratamentul este un alt om , nu sufera , este OK din toate punctele de vedere , cand nu ia este f rau (sufera, are diverese ganduri,etc) nu-ti pot descrie cat sufar eu ca si copil in urma acestor stari ale ei,pentru binele tau i-ti recomand sa nu neglijezi starea de sanatate sa constientizi ca ai o afectiune care necesita tratament, este f greu sa ne dam seama de gandurile noastre, daca sunt OK daca nu.., in general cu afectiunile psihice este f greu, pentru binele tau si al familiei incearca si varianta asta cu tratamentul si vezi daca se imbunatatesc lucrurile , nu-ti recomand sa parasesti locul unde stai acum (cu sotul) gandeste-te ca el este tatal copilului iar tu mama copilului lui si nu cred ca o sa va dea afara asa cum poate o gazda sa va dea la orice ora.
Curaj si sanatate