116 raspunsuri la acest subiect

[adriana_m]

Buna tuturor!
Abia azi am intrat si eu aici si am citit tot ce s-a scris si nu-mi vine sa cred ca starile pe care le am eu sunt atacuri de panica. Sau asa cred.Nu am ajuns niciodata la urgente dar mi-am facut si eu cateva EKG-uri si analize de sange si nu am nimic. Nu mi-a spus niciodata nimeni ca ar putea fi stari de panica. Am o frica teribila de zborul cu avionul si de America. Si din pacate le-am facut pe amandoua. Nu pt sa descriu ce cosmar a fost zborul cu avionul: tremurat, stari de voma (desi nu am mancat nimic 17 ore cat a durat toata treaba cu avionul), stari de plans, de panica, nu mai vroiam la un moment dat sa ma urc in avion. Am stat vreo 4 ore in avion cu punga in mana ca credeam ca vomit. La un moment dat intrasem intr-o stare asa de puternica de vroiam sa ma dau jos din avion. Nu mai gandeam logic. Noroc cu sotul care a avut grija de mine si m-a mai calmat si cu copilul care a fost foarte linistit. Numa cand statea la mine in brate era groaznic ca plangea si el. Probabil ca ma simtea pe mine.
Am ajuns si in America de care mi-a fost frica de cand ma stiu. Probabil din cauza filmelor la care m-am tot uitat. Mie niciodata nu mi-a fost frica sa stau in casa singura. Dar de cand am venit aici daca sotul nu este acasa seara intru intr-o panica groaznica. Mi-e frica sa merg si pana la baie seara. Tot timpul am impresia ca e cineva la noi in casa si incep sa stremur, abia mai pot sa respir si simt ca-mi iese inima din piept. Si prin magazine ma apuca cateodata dar deocamdata reusesc sa ma adun dupa cateva minute. Reusesc sa ma calmez singura. Si in tara mai aveam asemenea crize pe strada in special seara si noaptea de nu mai puteam sa merg pe strada seara singura deloc. Inaintea unui examen, unui interviu sau ceva mai important nu pot sa mananc nimic, abia pot sa beau niste apa. Si tremur tot timpul. Si tot timpul am impresia ca am o boala care nu poate fi descoperita sau ca o sa fac cancer si o sa mor prea repede.
M-am gandit sa scriu aici sa cer parerea daca astea sunt atacuri de panica si daca le pot controla singura in continuare. Nu m-am gandit niciodata ca asta ar fi explicatia a tot ce am simtit pana acum. Am crezut ca sunt eu mai fricoasa din fire. Si cu masina cand merg cateodata, cand conduc eu, am impresia ca merge masina foarte rau si ca se va intampla ceva cu masina si cu mine si incep sa simt cum ametesc, cum se misca masina ciudat si vreau sa ies cat mai repede din masina. dar nu prea pot sa ies eu repede cum vreau eu.
Multumesc pt raspunsuri.

[Val_]

Adriana nu sunt psihoterapeut/psihiatru dar din ce povestesti tu si din experienta mea cam seamana a atacuri de panica. Oricum o anxietate, uneori paroxistica ai cu siguranta. Si niscaiva fobii.



De ce nu incerci sa mergi la un terapeut? Daca iti permiti desigur. Poate vei afla cauza acestor tulburari si, foarte important, nu le vei lasa sa se cronicizeze.



Numai bine



Poze cu Mariuca





Valentina cu bebe Mariuca (25.04.2007)





"Am invatat ca un om are dreptul sa-l priveasca pe altul de sus doar cind trebuie sa-l ajute sa se ridice" - Johnny Welch - ''Marioneta''



Mariuca in prima luna







Pentru inima Soniei

Sa il ajutam pe Marian

[adriana_m]

As vrea sa merg la terapeut Val, dar suntem aici doar de un an si un pic si nu stapanes bine engleza. Sunt sigura ca nu m-as descurca sa spun tot ce vreau eu. Sper sa nu se agraveze starile astea. NU m-am gandit niciodata ca ar putea fi ceva mai grav decat o simpla sperietura, dar citind tot ce s-a scris la subiectul asta tind sa cred si eu ca nu e numa atat. Frica de mers pe strada singura, in special noaptea cred ca mi se trage de la o intamplare din copilarie. Aveam 16 ani si cand mergeam pe strada la mine in oras in plina zi a venit un "nebun" si m-a strans de gat. Fara nici un motiv. Nu il mai vazusem in viata mea pe omul ala. M-a strans de gat pana a vazut ca nu mai pot sa stau in picioare. Atunci cand a vazut ca nu ma mai tin pe picioare mi-a dat drumul. Apoi mi-a dat drumu si mi-a tras un pumn zdarvan in cap de am cazut jos. Si apoi a plecat. Asta a fost tot. Pe moment imi aduc aminte ca nu am constientizat ce s-a intamplat si am plecat dupa el sa-l intreb ce are cu mine. Apoi el a plecat mai departe si cand am vazut ca nu-mi raspunde m-am dus si eu mai departe la cumparaturi ca si cand nimic nu s-a intamplat. Numai mai tarziu mi-am dat seama ce am patit si am realizat. Groaznic moment. Imi aduc aminte ca o perioada cand veneam de la scoala singura fugeam de mancam pamantul pana acasa. Si pe strada aia nu am mai mers un an de zile. Asa gandeam eu atunci. Deci poate de la aia sa mi se traga frica de a merge pe strada. Foate posibil. dar restul nu stiu de unde au aparut. Habar nu am ce pot sa fac sa scap de toate astea. O sa mai citesc pe aici sa vad ce mai posteaza fetele.
Multumesc de raspuns Val.

[ioana1751]

Si eu am atacuri de panica si anxietate. Si nu stiu cum sa fac si ce sa fac sa scap. Nu ma recunosc.
Cunoaste cineva un psiholog bun in Oradea?

Ioana

PS am mai postat la un subiect asemanator, nu vreau sa ma repet cu povestea mea.

Pupici

[aaalex]

Buna,fetelor!!!Tocmai am deschis si eu aici un subiect(Depresie?).Va rog sa-mi raspunde-ti daca ati trecut sau ati auzit de asa ceva.Eu ma regasesc clar in simptomele voastre.Acum sunt foarte speriata!

ghita

[iedii]

Eu am avut primul atac de panica alataieri .... si de atunci am o "ameteala permanenta" si sunt confuz mai tot timpul ....parca sunt intr`o sfera si nu am o legatura cu realitatea... ce pot sa am ??

[krystyn4k]

buna la toti!!! sunt si eu in asa stare ca si multi ceilalti care sunt pe acest forum   la mine a inceput toate crizele astea exact in sarcina imi era foarte frica de nastere si iata ca teama asta a dus la anixietate si distonie neurovegetativa dupa nastere am avut niste crize ca chiar credeam ca nu mai am zile venea ambulanta de 2 ori pe zi ....dar nu imi faceau nimic decit un magneziu intranvenos fiindca alaptam si nu se permitea nimic altceva acum cu starea asta traiesc de 2 ani am toate simptomele care descriu aceasta boala am fost si la neurologi am primit un curs de vitamine b plus liposom intramuscular ,vinebral ,mexidol si diazepam la necesitate plus si cu coloana vertebrala mai am problem dupa nastere m-am ales si cu o coccitodenie care nu imi permite sa stau mult asezata si la ridicare in picioare imi creaza probleme mi se pare ca toate sau napustit asupra mea uneori chiar nu mai am puteri ...... dar care e problema imi mai dorec nespus de mult inca un copil dar ma tem ca nu voi face fata mi se pare ca am cel mai slabit organism din lume si chiar nu stiu se poate trece oare cu brio cu aceasta boala si sa aduci pe lume inca un bebe ??? simptomele mele sunt amorteli in miini picioare mai ales in timpul noptii si plus spasme la nivelul cefei ameteli ,desechilibrare,, oboseala stari de frig si stari de cald frisoane  tahicardie stari de panica,  stari de parca acus lesin uneori am niste valuri de virtej ca mi se pare ca mi se duce pamintul de sub picioare ma poate ajuta si pe mine cineva .......??????????  chiar vreau sa stiu daca e posibil sa mai am un copil