29 raspunsuri la acest subiect

[Mickyyy]

O experienta similara, dar la o alta varsta, am avut si eu.
Tatal meu si-a gasit pe cineva (oricum el cu mama nu se intelegeau de multa vreme) si a divortat. Mama n-a putut-o ierta niciodata pe noua femeie din viata lui, chiar daca zice ea ca pe tata l-a iertat in timp.
Eram mare, la facultate, cand s-a produs ruptura, insa mama n-a reusit nici sa inteleaga, nici sa accepte faptul ca eu am relatii normale cu "intrusa" care i-a distrus ei familia. La fel ca si tine, era de acord sa merg la tata oricand voiam, cu conditia ca "individa" sa nu fie prezenta, de fapt era de acord cu orice fel de activitate facuta cu el, dar care excludea prezenta ei! Si avea exact aceleasi argumente, daca nu ar fi fost cea care le-a distrus familia, ci o persoana care s-o fi cunoscut dupa, n-ar fi fost nicio problema.
Au trecut 10 ani de cand au divortat, si in continuare reactia ei e aceeasi! Si e dureros si pentru mine, sa fiu prinsa la mijloc intr-o lupta de orgolii. Femeia din viata tatalui meu n-o sa-mi fie niciodata mama, e clar, dar atata timp cat ma trateaza cu respect, politicos, ma pot intelege normal cu ea, si e cea care-l face fericit pe tatal meu, nu vad niciun motiv pentru care sa rup relatiile cu ea. Poate si pentru ca am fost suficient de mare cand s-a produs ruptura si stiu ca nu i se datoreaza (doar) ei.

Copilul tau e inca mic, e la varsta la care nu realizeaza cine e femeia din viata tatalui lui, si nici ce rol a avut ea in toata povestea. Asa ca tine doar de voi ce mesaj ii veti transmite cand va fi suficient de mare cat sa inteleaga. Nu cred ca e cazul ca un copil sa stie toate "amanuntele" pentru care relatia voastra nu a mers cum trebuie! Ii vei pune o povara mult prea grea pe umeri, pentru ca pe masura ce va afla mai multe detalii isi va face mai multe griji, (mergand poate pana acolo ca daca el nu s-ar fi nascut, voi nu v-ati fi despartit), nu el e cel care trebuie sa decida daca a fost corect sau nu ce s-a intamplat intre voi, cine si cat de mult a fost vinovat!
Despartirea e "proaspata" si dureroasa pentru tine, chiar daca am remarcat ca esti o femeie puternica . O sa mai treaca un timp pana se vor cicatriza toate ranile, si e normal sa ai o asemenea aitudine vis-a-vis de prietena sotului tau.

[Grishca]

Mickyyy, multumesc pentru raspuns . E interesant sa vad si perspectiva "copilului" aflat intr-o astfel de situatie.
Asta vara fiul meu a fost timp de o saptamana in concediu cu tatal lui si cu prietena lui.Eu am fost de acord cu toate acestea tocmai pentru ca la nivel rational asa gandesc si eu: exista o alta femeie in viata tatalui lui care-l iubeste si pe care o iubeste si e firesc ca atunci cand tatal vrea sa-si ia copilul in concediu sau in weekenduri sa fie prezenta si aceasta femeie (din moment ce ea e acum partenera lui de viata). Eu nu vorbesc nimic de rau despre femeia aceasta in general.Suntem doar 2 fiinte diferite cu principii si valori diferite. (Este in neconcordanta cu mine insami ca o femeie casatorita sa inceapa o relatie care sa si dureze cateva luni bune cu un barbat casatorit si cu un copil acasa). Dar, eu nu impart lumea in buni si rai. Suntem doar diferiti, si e cel mai bine asa. Chiar daca gandesc asa, partea proasta e ca doare al dracu' de tare. In ultimii 2 ani, din momentul in care am ramas insarcinata am avut foarte multe probleme. Am suferit foarte, foarte mult. Si ajung in momente in care zic gata. Asta nu mai vreau sa o fac pentru ca ma doare. Intr-un astfel de moment eram atunci cand ma gandeam ca daca fiul meu nu s-ar vedea cu acaesta femeie eu n-as suferi.Acum imi dau si eu seama ca cel mai bine e sa accept situatia asa cum e acum(voi incerca sa ma detasez si sa aleg sa nu sufar gandindu-ma doar la cat de fericit e fiul meu si nu la cat de nefericita sunt eu cand el e in preajma ei) si cand copilul meu va creste voi vedea ce voi face atunci; mai ales ca mai e mult pana atunci si habar n-am ce se mai poate intampla.
Imi dau seama ca doar pe mine ma doare si ceilalti implicati sunt chiar fericiti impreuna. Asta e si motivul pentru care nu voi face nimic sa impiedic pe fiul meu sa aiba vreo relatie cu prietena tatalui lui.

Mamica fericita de Tudor Mihai (31.07.2009)

[Gabi_K]

Bravo!

O sa fii mult mai fericita, cand o sa-ti treaca toate sentimentele fata de el, si o sa ai si tu o relatie frumoasa. Si decat o familie cu scandal, mai bine sa fie doua familii fericite in preajma copilului!



Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)



Povestea nasterii: Lili si Robert Locul nostru preferat

[IRA_LIZA]

Grishca, iti doresc sa te indragostesti din nou cat mai repede! pare off-topic ce spun, insa este mai mult decat "on". Se leaga cercul in acel moment, se restabileste un anume fel de echilibru si atunci toate lucrurile pe care le simti in acest moment s-ar putea sa dispara.

Oricum, nu sta pe loc! in loc sa te framanti ref la femeia actuala din viata exului (mai stii? poate nici nu va fi ultima; si poate nici nu e singura in acest moment...) mai bine ai grija de tine, relaxeaza-te cu adevarat cat timp copilul e in vizita la tatal lui, simte-te bine in compania maturilor (da! inclusiv in compania barbatilor!) astfel incat, atunci cand copilul se intoarce acasa din mica sa vacanta, sa gaseasca o mamica odihnita, zambitoare, relaxata si care are ce-i povesti. Si care e dispusa sa asculte ce ii povesteste puiul ei.

Oricum, si acum si mai incolo, problema la tine este, nu la copil - atata vreme cat femeia/femeile din viata fostului tau sot se vor purta exemplar cu copilul tau. Ce va simti copilul cand va afla care a fost rolul acestei femei in ruptura relatiei voastre - asta tine de firea copilului si, asa cum ti-au spus destui pana acum - tine si de felul in care ii veti prezenta voi situatia. Oricum ar fi, nici actuala nici vreuna dintre viitoarele, daca vor fi - nu te vor inlocui in vecii vecilor in ochii si in inima puiului tau.

timpul vindeca!

Ira, mamica Elizei (3 ianuarie 2009)

[Guest128_58543]

nu stiu cat te va ajuta ce-ti scriu eu acum, dar m-am gandit sa iti spun cum este la mine si extragi tu concluziile.

am o fata de 5 ani si 7 luni si un baietel de 7 luni. Fata merge la tata in vizita, baiatul nu. Eu am pe cineva si tatal de asemenea.
La inceput m-am zburlit toata de gelozie ca fata merge la tatal ei si acea femeie se bucura de ceea ce consideram ca mi s-ar fi cuvenit mie, mai precis de barbatul pe care l-am iubit si poate inca mai ocupa un loc in sufletul meu si copilul meu. Am pastrat aceste sentimente , insa in adancul sufletului meu si am incercat sa accept situatia si cred ca am reusit in timp. cum? Am lasat sa vad ce se intampla si am vorbit mult cu fata mea sa vad cum priveste ea acea femeie sa aflu cum se poarta ea cu ata mea si ce crede fata mea de ea. Fata mi-a vorbit foarte frumos si am descoperit ca este o femeie buna si atenta cu iubita mea copila. Ok, atunci insemna ca fata mea este o norocoasa pentru ca are o persoana in plus care sa o iubeasca.

vine fata acasa intr-o zi si-mi spune ca prietena lui tati ma cunoaste. si descopar ca asa era. Era colega cu tati si am stat chiar la aceeasi masa la o petrecere de sfarsit de an. Ok, nici o problema doar ca mi-a trecut prin cap ca cucoana poate ca era cu el de pe atunci si ca poate si ea a contribuit la destramarea casniciei mele. Si? ma ajuta cu ceva acest aspect? nu. O afecteaza pe fata in vre-un fel? ce a fost a fost. Ce este acum e mai important.

E mai important ca eu si ex suntem constantele in viata fetei si de aici fata mea isi extrage siguranta. Cred ca gresim considerand ca expunem copilul la relatii instabile si nesigure pentru viitor pentru ca e irelevant pentru copil daca tati e cu o singura femeie sau cu 10, un an sau pana la adanci batraneti. Important e ca tati sau mami sa fie angrenati in relatii cu parteneri sau partenere pentru ca altfel ne simt singuratatea. Bine, nu e normal sa vada ca avem mai multi parteneri odata, dar nu cred ca ii afecteaza faptul ca relatiile pot fi schimbate cu altele atat timp cat functioneaza. Eu sincer cred ca e important ca mami si tati sa faca constant parte din viata copilului si copilul sa aiba relatii bune cu ambii. Persoanele adiacente, in speta, partenerii parintilor, sunt substituient al parintilor naturali si adjuvant in acoperirea unor goluri, dar nu pot inlocui niciodata, in sufletul copilului adevaratii parinti, decat doar daca unul dintre parinte este lipsa totala in viata copilului sau nu-i pasa de copil aproape deloc si copilul nu are o relatie normala cu acesta.

chiar daca are aproape cinci ani, fata mea a demonstrat ca percepe foarte clar situatia si prefera sa ma vada alaturi de cineva, pentru ca e in natura lucrurilor ca mama ei sa nu stea singura de frica ca relatia nu duce la forever and ever. Pentru fata mea am descoperit ca e important ca acum sa aiba o prezenta masculina care sa compenseze lipsa tatalui (intre doua vizite). E impostant pentru fata mea sa aiba, decat deloc, macar atat cat este, senzatia de familie pe care ne-o ofera partenerul meu de acum de viata chiar daca el nu locuieste efectiv cu noi.

Si ca sa fie treaba treaba, ma trezesc cu ex ca ma suna ca vrea sa imi aduca ceva pentru bebe, dar ca nu vine singur. Daca pana acum am reusit cu maiestrie, sau asa s-a nimerit sa limitez contactul dintre mine si actuala lui iubita si dintre ex si actualul meu iubit, s-a nimerit ca iubitul meu sa fie la mine si a iesit o intalnire de gradul 4. Desi nu ma asteptam, cel mai sifonat din aceasta situatie incomoda a iesit ex, cu toate ca el a creat-o. Niciodata nu l-am vazut mai... incordat si deranjat de prezenta cuiva cum a fost deranjat de prezenta iubitului meu, in special ca ex a sosit la mine cand iubitul meu ii aducea fata de la gradinita. Si s-au intalnit in usa, la intrarea in apartament. Nu vrei sa sti ce ciudat a putut fi momentul vizitei. Dar cred ca ne-a afectat pe toti cinci, inclusiv pe fata care dupa ce au plecat ei a spus ca tati nu trebuia sa vina la noi. Reactia lui ex a fost cea mai notabila si cred ca energia care a degajat-o, desi nu s-a purtat nelalocul lui, a spus foarte multe. Eu nu l-am vazut niciodata sa se manifeste asa. Avea buzele tuguiate de ciuda, si cred ca motivul a fost iubitul meu ca nici nu a putut sa se uite in ochii lui. Au dat noroc dar situatia era atat de incarcata ca iubitul meu a gasit motiv sa iasa cu ceva de lucru la masina si am ramas eu sa fac pe gazda pentru ex si iubita lui.

Desi cand m-a anuntat ca vine cu ea, m-am zbarlit toata, am profitat de ocazie sa o cunosc, sa schimb impresii cu ea despre copiii mei si despre ex, despre relatii si situatii si poate o sa ti se para ciudat, dar ma bucur ca am cunoscut-o, ca stiu cine este si ca am avut ocazia sa-mi fac o parere despre cea care are grija mai mult sau mai putin de fata mea in lipsa mea. Mi-a facut o parere buna, lasand la o parte faptul ca prezenta ei in casa mea e ofensatoare, in special ca am incredere in alegerile lui ex. Sunt sigura ca nu ar fi permis sa se apropie de fata mea orice femeie. Daca ex a considerat ca acea femeie e ok sa vina in locul meu in viata lui inseamna ca ea are niste calitati .... iar eu nu voi face decat sa "profit" de faptul ca mis e pare ok.

Acum sunt sigura ca ex are ceva cu prezenta iubitului meu in viata mamei copiilor lui si in viata copiilor lui. In primul rand sunt sigura ca isi simte uzurpat locul de tata si sot. Cred ca acum constientizeaza ca lucrurile sunt definitive si oricat de bine ne impacam cu situatia divortului, aceste aspecte ne afecteaza la inceput, un mic regret ramane, ascuns, sau mai putin ascuns si rivalitatea dintre cei care vin dupa se zugraveste sub diferite forme, apar temeri si sentimente amestecate, dar cred ca e bine sa luam lucrurile asa cum vin si sa avem maturitatea sa le acceptam chiar daca nu sunt tocmai cum ne dorim noi.

Nu stiu exact daca e vorba neaparat de maturitatea cu care tratam aceste lucruri delicate, poate e doar resemnare. Intelepciune. Nu e nici o demnitate in situatiile astea, dar daca tot ne-o furam de la viata macar sa o facem intr-o maniera cat mai usoara pentru toti. Pentru ca pacatele parintilor se rasfrang asupra copiilor nostri. Felul in care relationam afecteaza si copiii.

In biblie zice sa nu te desparti decat daca unul dintre soti e infidel, si daca te desparti sa nu te recasatoresti decat dupa ce moare fostrul sot. Da ce sa faci daca incalci aceste oranduieli foarte greu de respectat, nu-ti mai spune. Asa ca.... fiecare cum poate.

Vezi tu, sunt constienta ca-l ranesc pe ex si stiu sigura ca si ex e constient ca ma raneste pe mine, dar ce sa fac? Ce sa facem? Astea sunt consecintele esecului casniciei pe care am avut-o.

Poate ca sufletele noastre sunt iremediabil intinate, si vom continua sa ne ranim reciproc prin ce va urma si poate ca acceptarea si iertarea sunt singurele solutii, insa un lucru este cert, viata noastra nu se opreste la acest esec. Trebuie sa depasim amandoi treburile astea. Trebuie sa invatam sa traim cu consecintele si cu tot ce vine la pachet cu alegerile pe care le facem si sa cautam sa minimalizam efectele negative. Sa carpim acolo unde se poate. Daca ne incarcam sufletele cu frustrari si cu simtiri negative nu ajungem la nici un rezultat pozitiv si suntem fatori, fata de copii macar, daca nu fata de cel cu care am trait cinci sau 17 ani sa ne ususram existenta, asa cum ne e data, chiar daca ne doare. De multe ori zicem ca un divort incheie un capitol, ca lasam in urma trecutul sau persoanele, dar uite ca nu e asa. Legatura care exista intre doi soti care au copii, care formeaza la un moment dat o familie..... nu dispare niciodata.

Solutia pe care o vad eu, in acest moment, este sa invatatm sa acceptam situatia asa cum este si sa ne asumam deciziile si consecintele faptelor noastre. Nu conteaza vina cantitativ, conteaza vina si rezultatul produs.

Poate mie mi-este mai usor pentru ca la mine a fost o situatie de echitate. Adica m-a ranit si l-am ranit fix in acelasi timp, fix cu aceeasi unealta a nefericirii si daca sufletul poate sa extraga de aici dreptatea de tratament sa mai usureze povara, atunci asta este.

La tine e mai dificil. Ti-a facut-o doar el. Daca ii raspundeai cu aceeasi moneda poate te simteai altfel. de aia te-a intrebat si escu "ce ai fi facut daca erai in locul lui", pentru sentimentul de echitate.

Incearca sa il intelegi pe ex sotul tau, mai presus de ce simti tu si de cum se raporteaza faptul ca el continua sa fie cu demoazela cu care te-a inselat si sa vezi partea plina a paharului pentru ca e foarte important ca el sa fie o prezenta constanta si continua in viata puiului vostru. Daca poti...

[mutze]

Hello,imi permit sa-mi exprim opinia ca cineva trecut printr-o despartire.Eu cred ca tu inca il mai iubesti pe tatal copilului si mai cred ca in atare situatie te-ar deranja prezenta ORICAREI femei langa copilul tau si omul iubit.Cum vad eu rezolvarea unei astfel de probl?Pai...vindeca-te de iubirea asta,gaseste pe altul,iarta-l(daca poti)cu adevarat pe tatal copilului iar atunci vei intelege ca e foarte bine ca un copil isi petrece o parte din timp cu copilul lui si partenera acestuia le acorda acorda amandurora caldura si afectiune."FI BARBATA ZOOOOE",altfel...boala lunga e moarte sigura.

Marian,"tatic fara burtic",insa cu caprioara Eliza(3.ian.2009)si scorpionul Albert(2.nov.1992)

[Grishca]

Va multumesc tuturor pentru raspunsuri! Fiecare raspuns pe care l-am primit aici, fiecare opinie si fiecare judecata m-a ajutat sa vad lucrurile putin altfel.Pentru toate astea nu pot decat sa multumesc!
Tudor petrece in continuare weekendurile cu tatal sau si cu partenera lui. Mai mult decat atat, s-au mutat mai aproape de noi, pentru a fi mai aproape de copil, asa ca acum il ia la el/ei si in timpul saptamanii. Apreciez foarte mult acest lucru. Inainte stateau foarte aproape de serviciu. Acum stau in partea total opusa a orasului. Imi dau seama ca a facut toate astea doar pentru copilul nostru, pentru a fi mai aproape de el , mai ales acum ca e iarna si traficul e cum e; si pentru partenera lui tot respectul la faza asta .Cred ca il iubeste foarte tare pe fostul meu sot. ce paradox, asta chiar ma bucura.Asa ca de cand s-au mutat, tudor petrece mai mult timp cu ei in casa in care locuiesc acum, si am hotarat , noi, parintii sa aiba un loc al lui acolo. Acum are acolo pe langa un patut si hainute, jucarii , vesela . Cred ca simte ca si acolo e putin casuta lui si asta e de bine.

Incep si eu usor , usor sa ma vindec. Inca mi-e dor, uneori, de noi trei, de noi doi, de vise, de siguranta, de protectie, de iubire, de familie.Dar incep sa vad si avantajele. si chiar sunt si avantaje...chiar si pentru copil.


Mamica fericita de Tudor Mihai (31.07.2009)

[ioanamatei]

Citat:

citat din mesajul lui Grishca Imi dau seama ca a facut toate astea doar pentru copilul nostru, pentru a fi mai aproape de el , mai ales acum ca e iarna si traficul e cum e; si pentru partenera lui tot respectul la faza asta .Cred ca il iubeste foarte tare pe fostul meu sot. ce paradox, asta chiar ma bucura.

Eh acum sa nu exageram cu gandul asta ca "il iubeste tare pe fostul meu sot si de asta a acceptat sa se mute mai aproape de noi".Nu tre sa te gandesti la asta, cine stie care au fost adevaratele ei motive.Nu ca il iubeste, sunt motive mai obiective decat asta in decizia lor...like...nu se baga in deciziile lui, il lasa sa faca ce vrea, i-a convenit noul apartament, i-a convenit sa nu mai petreaca el nu stiu cate ore pe drum pana vine la baiat si inapoi...stuff like this...mi se pare ft aiurea cum leaga femeiele toata ziua buna ziua tot felul de lucruri cotidiene de dragoste si iubire :D
No offense :D
Te pup

[Grishca]

ioanamatei, not taken. Habar n-am care sunt motivele ei reale si nici nu are vreo importanta reala pentru mine(ex. :"nu se baga in deciziile lui" - poate fi din iubire sau din indiferenta). Era doar asa o constatare.
In plus alegerea locuintei , mie nu mi se pare un lucru cotidian. Si mai cred ca da, iubirea transpare si prin faptele cotidiene si alegerile si deciziile simple, aparent banale. Dar asta e o alta discutie...

Mamica fericita de Tudor Mihai (31.07.2009)

[Grishca]

Consider ca scopul deschiderii acestui subiect a fost atins. Va multumesc inca o data tuturor celor care mi-ati raspuns. Consider ca in acest moment subiectul poate fi inchis.

Mamica fericita de Tudor Mihai (31.07.2009)