8 raspunsuri la acest subiect

[danat]

Ne lovim de ele la tot pasul. De vorbele noastre, aruncate pe negandite sau dimpotriva, gandite prea mult, pe toate partile. De vorbele celorlalti, care conteaza mai mult sau prea putin pentru noi si pentru viata noastra. Le dam importanta, vorbelor, mult prea mare uneori si mult prea mica atunci cand pot fi chiar importante. Jonglam cu ele daca suntem iscusiti, fermecam, incantam, sau ne stau in gat cand suntem emotionati peste masura.

Vorbele, cuvintele, cu zecile lor de nuante si subintelesuri, pot avea, uneori, un impact puternic asupra vietii noastre.

Limbajul ne diferentiaza pe noi oamenii, facandu-ne asa zisa specie superioara Cuvintele ne ajuta sa comunicam, sa transmitem, sa ne facem intelesi de catre semenii nostri. Personalitatea noastra confera cuvintelor sens si greutate. Inflexiunile vocii, tonul, exprimarea, starea sufleteasca pot face din vorbele noastre un balsam pentru ascultator ("vorba dulce mult aduce") sau, din contra, otrava pentru cei mai sensibili.

V-as invita sa va spuneti parerea despre importanta pe care o dati vorbelor in viata voastra











Dana mama lu' Radu Stefan









Hobby



~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~



"If you wanna make the world a better place,

Take a look at yourself and then make a Change"

"Man in the Mirror" - Michael Jackson

[Elena]

Ce mi se pare mie interesant este ca vorbele ne afecteaza la fel de mult, atit in viata reala, cat si cele spuse/scrise in spatiul virtual. Acum cativa ani aveam impresia ca vorbele spuse de persoane necunoscute, aka cele din spatiul virtual, nu te pot afecta, nu te pot rani, si totusi....am observat pe pielea mea ca te pot rani la fel de mult. Sau ma rog, cat ii da omul voie sa-l raneasca....si de ce ne ranesc? e oare intensitatea cu care suntem afectati o masura a self-esteem-ului nostru? a orgoliului nostru? a mandriei? a sensibilitatii noastre?

Pe forumul DC a devenit deja un act de mare curaj sa-ti expui convingerile sau probleme din viata personala (la rubrica 'in unul sau doi..."), pentru ca adesea lumea iti arunca vorbe fara pic de empatie, te judeca, te invinuieste, te acuza si cred ca trebuie sa fi chiar foarte tare sa poti sa treci peste acest gen de postari fara sa te afecteze. Si eu am vrut de multe ori sa-mi spun problemele la rubrica respectiva, insa recunosc ca n-am avut curajul s-o fac, tocmai din motivele de mai sus. Pe de alta parte, gasesc o scuza si celor care scriu mesaje reci si acuzatoare....in primul rand, poate fi o greseala de perceptie, care e foarte favorizata in acest mediu virtual. Uneori si un emoticon poate fi perceput gresit, dar un cuvant. Apoi, mai gandesc ca acele persoane pur si simplu asa sunt ele, mai reci si probabil ca nu se pot exprima altfel. De obicei, omul isi trateaza semenii asa cum vor ei sa fie tratati sau cum sunt ei obisnuiti sa fie tratati.

Un alt aspect- mi se pare atit de important vorbele pe care le spunem copiilor nostri! ma refer la cele cu conotatie negativa. Este asa de important sa evitam cuvintele care darima, care ucid increderea in sine a copilului!! vorbe de genul "nimic nu faci bine", "nu esti in stare sa faci nimic bun", "niciodata nu faci ceva cum trebuie", "n-o sa reusesti sa faci nimic bun in viata". Astea sunt de-a dreptul UCIGATOARE pentru un copil, mai ales daca sunt repetate des. (Asta e si durerea mea, sotul meu spune adesea astfel de vorbe fetitei noastre, iar eu trebuie sa vin in urma lui sa recladesc ceea ce el darima...si ma intreb daca voi reusi sa recladesc vreodata pe de-a-ntregul sau toata viata vor rasuna in urechile ei cuvintele tatalui "nu esti in stare sa faci nimic bun"...)

scuze, Dana, daca am deturnat putin subiektu' , poate tu vroiai despre altceva sa vorbim...

_________________________

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

[danat]

Elena, ba despre asta vroiam sa discutam...despre cum lovim sau maingaiem prin vorbele noastre. Despre cum percepem fiecare vorbele celor din jur, cat de multa importanta le dam si in ce masura ne afecteaza.

Exemplul tau despre vorbele adresate copiilor mi se pare extraordinar de bun. Si noua ni se intampla, uneori, ca sotul meu sa ii spuna copilului "ai sa fii un bleg!" sau "o sa rada toti de tine" si eu, la fel cu mspui tu, incerc sa preiau socul si sa il imbarbatez, cumva astfel incat nici sa nu denigrez total atitudinea tatalui. E complicat, zau







Dana mama lu' Radu Stefan









Hobby



~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~



"If you wanna make the world a better place,

Take a look at yourself and then make a Change"

"Man in the Mirror" - Michael Jackson

[nikole]

Se spune ca viata si moartea stau pe varful limbii.

Daca in putere gandului nu cred(zic eu ca nu trec nici de plafonul camerei)in forta cuvantului cred cu tarie.

Eu sunt una dintre persoanele care acorda o importanta majora cuvintelor.Mereu incerc sa-mi asez ideile in cuvinte usor digerabile, in cuvinte blande care nu ranesc, nu intristeaza...nu stiu cat imi reuseste, insa macar ma straduiesc si asta ma face pe undeva sa ma simt bine cu propria-mi persoana.

Sotul meu a fost un copil abuzat din pacate ,in copilarie, a auzit vb grele si a indurat batai crunte, daca ...de ex...la 4 ani nu stia sa rezolve ecuatii...da, ECUATII!!!la 4 ani...



astazi, ajuns om matur, un om de milioane, din pacate, e maestru la aruncat vb grele, mai ales cu copilul...

daca face o greseala, ii tine o teorie de minute intregi, bietul copil nu pricepe nimic, la 2 ani...



atunci nu-mi ramane decat sa am eu o rabdare de fier si cum spunea si Elena, sa reconstruiesc ce el darama.



De multe ori am considerat ca am ce spune referitor la situatia vreunui membru de pe DC, insa dupa km de mesaj, stergeam tot...stateam si ma gandeam daca nu cumva prin ce spun mai mult tristete in sufletul acelui om, decat liniste sau o solutie...



Absolut ca am momente cand tun si fulger, insa o fac intai in gand, si apoi imi cenzurez cuvintele, ptr ca stiu cat de grele pot fi, si mai stiu ca nu se uita...NEVER, ERVER!



Mai stau si mai citesc din cand in cand pe la rubrica (In unul sau doi...)si sincer ajung sa devin eu iritata de tonul, ironia, rautatea ce se desprinde din unele randuri...imi imaginez autoarea subiectului cum se simte...

de aceea ulterior am ajuns sa cred ca adevaratele dileme intime nu sunt de afisat , si ca solutia sta tot in tine , nu intr-o mana de straini ce stau comfortabil in al lor fotoliu si arunca cu pietre...



[flo]si felicitari ptr initiativa Dana



am scris pe fuga cu copilul in brate, eventual revin...mai aveam ceva de spus, imi scapa acum



Nikole, mami lui Albastrel

"To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law"

Allan Kardec

[ladyJ]

Cuvantul este o arma. (folosita, din nefericire, mai ales pentru a face cele mai grotesti actiuni.)
Prin cuvinte mani-pu-lam, prin cuvinte ii convingem pe altii sa faca ce vrem noi, prin cuvinte putem instiga la ura, putem ucide sufletul unei persoane.

Cu cuvintele trebuie sa avem mare grija. Cuvantul inseamna gandirea noastra transmisa celuilalt. Si cum nu putem transmite exact starea pura a gandului, ne folosim de cuvinte, le alegem cu grija, le dam o forma si o tonalitate, in functzie de ceea ce vrem sa transmitem.

Cuvantul poate fi insa si un medicament. Cu cuvantul putem alina sufletul unei persoane. ´´O vorba buna´´....


Cand folosim cuvinte fara sa ne gandim la impactul lor asupra celuilalt, riscam sa facem mai mult rau decat bine, chiar daca nu asta e intentia noastra. Cum spunem, cuvantul e arma, trebuie sa avem grija cu el. Aici as da exemplu cuvintele adresate copiilor. In graba sau nestiinta noastra, putem folosi cele mai nepotrivite cuvinte in comunicarea cu copiii, cuvinte ce vor rani sufletul acestora si ii vor transforma in persoane nesigure pe ele.


Deci..cuvantul nu e doar o forma de comunicare, ca mijloc de exteriorizare a Eu-lui si de a intelegerii EU-lui celorlalti. Este esenta relatiilor dintre oameni.

[szivarvany]

Eu ii spun mereu Giuliei ca vorba dulce mult aduce si prin vorbe isi poate rezolva mult mai usor problemele, decat daca se incapataneaza sa taca si sa stea cu nasul in bataia vantului

Era un film unde un personaj a spus ca pentru a fi observata, ajunge o vorba si un gest scenic

Nu poti spune mereu si oriunde ce ai vrea sa spui, iar acest lucru se invata.

Mani-pu-la-rea prin vorbe e o arta.



Eu sunt de mult timp pe DC si cam peste tot pe DC Nu cred ca am jignit cu adevarat pe cineva, adica sper, chiar daca initial as sari la jugulara la cate un raspuns pe diverse topicuri



Insa retin exact topicul si cuvintele unui user care mi-au ajuns adanc infipte in suflet si mi-a luat multe zile sa nu raspund.







-------

Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) & [buburuza] Sela

-------

Port in suflet povestea licuriciului Emma

"Stelele care cad nu pier,

Stelele care cad se duc pe un alt cer"

NU RAMANE INDIFERENT !

AJUTA-L PE BOGDAN SA VADA !

[Dorsilia]

cuvantul e arma, cum ati spus deja, cu doua taisuri, poti face rau receptorului, dar si emitatorul sufera deopotriva, cuvintele cu incarcatura negativa au efect de bumerang, desi initial poate iti dau senzatia ca expulzarea lor te-a ajutat sa te "racoresti"

[gaba-rema]

Cuvântul poate fi uneori un cutit care nu sta locului... daca Daca îl scoti, poti rani pe cineva care sta pe-aproape... si-apoi regreti, iar cutitul reintra în tine si te taie. Daca nu-l scoti, te taie pe dinauntru si nu se mai opreste din taiat :(
Noroc ca mai exista si cuvinte bune, cum zicea LadyJ, de-alea tip pansament :)