199 raspunsuri la acest subiect

[alra]

Am si eu o intrebare pentru parintii de copii diagnosticati cu mild Asperger/HFA: pe la ce varsta au aparut simptomele, cand ati inceput sa aveti banuieli ca ceva nu e in regula, ce v-a trimis la doctor prima data?





Vacanta cu Laura in Romania

[asteryaro]

Alra,

in Ro nu cred sa fie intalnit frecvent acest diagnostic, pt. simplul motiv ca aici fie se grabesc sa puna rapid stampila cu "autism", fie formuleaza altfel, gen "elemente pervazive" etc.

Cred ca e dificil sa vezi Asperger-ul...

Eu cred ca aici sunt f. putini copii diagnosticati cu adevarat.

Ma intreb, de asemenea, cati medici romani au auzit de Asperger... iar criteriile de diagnosticare pt. Asperger sunt destul de delicate, semnele destul de greu de observat...





Cristina si Razvan (31.01.2006)



poze (1),(2),(3),(4)

[bird70]

Semne au fost intotdeauna acolo doar ca le-am interpretat noi gresit. Proaspat ajunsi intr-o tara noua, cu problemele din primii ani, am pus pe seama stresului nostru faptul ca era asa dificila. Noi nu am avut probleme cu privitul in ochi si nici cu mersul pe varfuri. Din primele luni a avut o reactie exagerata la zgomot, nu ii placeau strainii, inca de cand era sub 6 luni daca venea cineva strain la noi plangea pana cand persoana respectiva pleca . Spre un an accepta straini in casa dar se stresa tare si obligatoriu facea un mare tantrum cu tipete si tavalit pe jos. Eu am stat acasa pana pe la 2 ani jumate si cred ca asta a fost foarte bine pentru ca nu ar fi facut fata la varsta aia la cresa. Foarte atenta cu rutina zilnica, orice schimbare cat de mica provoca un tantrum. Foarte rigida in nevoi, nu accepta compromisuri. A invatat la olita foarte repede pentru ca nu suporta sa fie murdara, si acum are mici obsesii cu igiena personala. Probabil ca pana pe la 3,5-4 ani nu am putut iesi niciunde fara sa faca macar un mare tantrum. Era evident inca de atunci ca era din cauza ca era suprasolicitata si in general era ok odata ce se termina. In timpul tantrumului nu era nici o sansa sa comunici, sa distragi atentia, etc pur si simplu trebuia sa o duc intr-un loc mai linistit unde nu era multa lume si sa astept sa se termine. A inceput sa vorbeasca tarziu dar am pus-o pe seama celor 2 limbi la care a fost expusa. Pana pe la 2 ani jumate folosea maxim 5 cuvinte de genul mama, tata, nana, papa, etc, dar intelegea tot si nu mai era in scutece de la 18 luni. Cand a inceput sa vorbeasca a facut-o in 2 limbi si stia cui sa i se adreseze in ce limba. Limbajul debutat brusc si faptul ca intelegea ca erau 2 limbi si ca facea diferente intre cele 2 limbi si persoanele cu care le folosea, ne-a linistit si am asteptat sa se imbunatateasca. Dar cu varsta limbajul expresiv a ramas sub nivelul care trebuia, vocabularul desi evolua era (si este in continuare) sub asteptarile varstei. Interesant este ca cunoaste foarte multe cuvinte si poate explica ce inseamna dar nu le foloseste. Dificultatile de socializare nu au fost asa evidente la varsta mica din cauza ca e foarte extrovertita si cauta copiii, dar jocul este rigid, incearca sa domine tot timpul, sa faca reguli. Acum dificultatile in aria asta sunt mult mai evidente.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

[simali]

Eu am avut banuieli dintotdeauna. Nu le-am dat multa vreme un nume dar cred ca o mama simte de la bun inceput cand ceva nu este in regula cu copilul ei.
- In primul rand copilul meu nu a zambit pana la 1 an. Niciodata. Asta mi-a atras atentia in mod deosebit. Apoi nu se juca cu jucariile de patut, nici explora in jurul lui. Totusi era cu ochii dupa noi, voia sa i se dea tot timpul foarte multa atentie, multa, foarte multa atentie. Apoi a urmat o faza - care mai tine si astazi - in care ii place sa se retraga singur, in locuri linistite si izolate.
- A vorbit precoce (cam 1 an si jumatate), foarte bine, fara sa stalceasca cuvinte. Pana la varsta de 8 ani limbajul nu s-a plafonat. Dimpotriva, foloseste un numar enorm de cuvinte, in fraze elaborate, coerente, gandite, dar totusi artificiale. Pare ca memoreaza pasaje intregi si ca le reda la momentul oportun. De fapt chiar memoreaza carti intregi, seriale de desene animate, etc. Intr-o zi am facut rost de un DVD cu desenele lui animate peferate "Babuin si nevastuica". Erau cam 50 de episoade dar fara dublajul de la Cartoon Network. In engleza. Credeam ca trebuie sa-i traduc dar am avut supriza sa constat ca stia toate replicile pe de rost. LA TOATE CELE 50 DE EPISOADE, FARA NICI CEA MAI MICA CONFUZIE SAU GRESEALA. Cand a fost cu avionul a auzit mesajul acela din avion cu "iesirile de urgenta sunt in fata, in caz de depresurizare mastile de aer..., etc.". Vorbeste tipa aia cam 10 minute. Cand am cobort ne-a cerut sa-i cumparam un avion din aeroport. Dupa ce l-a primit, in timpul jocului, a reprodus cuvant cu cuvant, mesajul auzit in avion.

- Prima jucarie cu care chiar s-a jucat: o masinuta careia a inceput sa-i invarta rotile. Ore in sir. Apoi a fost caruciorul lui. Imi cerea sa-l intorc invers si-i rotea rotile. Mult. Apoi nu a mai dorit sa se joace niciun joc repetitiv. Dar a inceput obsesia pentru stiinte, carti, harti.
- Lipsa indemanarii, a motricitatii fine.
- Lipsa simtului ridicolului. El daca rade cineva de el rautacios nu-si da seama. Continua sa se poarte de parca ala care-a ras e cel mai bun prieten. Intr-un fel e mai bine de el...
- Obsesia pentru reguli. Copilul meu nu ar incalca o regula nici daca l-ai taia bucati.
- Conservatorismul extrem. Pana la 7 ani a fost o adevarat problema. Orice trebuia planificat dinainte si explicat clar. El nu voia sa mearga in niciun loc nou si prefera rutina zilnica, oricat de plicticoasa ar fi fost. Orice abatere de la rutina producea crize de anxietate. De pilda in excursia de la Dresda din 2008 nu se putea relaxa decat in camera de hotel datorita unei inexplicabile temeri ca daca vizitam ceva o sa se termine programul, aia vor incuia muzeul si noi vom ramane inchisi inauntru. Daca vizitam ceva trebui sa ma duc la intrarea in muzeu, sa intreb la ce ora se inchide si sa-i arat pe ceas cat mai este; ceea ce rezolva doar o parte din problema pentru ca anxietatea se muta asupra ceasului. Intreba de 10 ori pe minut "cat e ceasul?". Pare ca problema aceasta s-a mai ameliorat dupa criza de anxietatea de la inceputul clasei I-a (unde nu a iesit din clasa in pauza un intreg trimestru).
- nu m-a imbratisat/sarutat niciodata din proprie initiativa; nici pe altcineva; trebuie sa-l chem eu, sa-l santajez intr-un fel, etc. Nu intelege de ce se imbratiseaza oamenii.
- nu si-a manifestat niciodata ingrijorarea cu privire la absenta indelungata a cuiva. Eu pot pleca oricand, ma pot intoarce oricand, nu conteaza pentru el. Daca vin dupa o saptamana zici ca am plecat ieri. Nu-i este dor. Nu cunoaste inca sentimentul.
- nu poarta discutii despre viata de zi cu zi (cand o face e sarabatoare). La masa discuta abstract, intreaba cuvinte necunoscute pe care le-a auzit, povesteste despre animale, te intreaba ciudatenii gen cate oua face un varan, cam cat de mare este un ornitoring, etc.
- se straduieste sa invete umorul
- un accentuat simt al dreptatii; pur si simplu el nu vede viata decat alb/negru. El nu are nuante de gris.
- nu a avut niciodata curiozitatea sa deschida vre-un sertar de prin casa, sa traga un obiect, sa exploreze ceva. Umbla strict cu ceea ce este al lui. Deci nicio grija ca bea detergentul.
- nu poate sa pretinda ca un obiect este altceva. Daca are un joc cu pirati si un castel de cavaleri el nu ia tunurile de la pirati sa le floseasca la cavaleri. Cand i-am sugerat sa faca asta a spus "nu se poate; astea sunt de la pirati". Am insistat si s-a enervat.
- nu poate vorbi in soapta
- nu poate pune obiecte pe masa incet (facem terapie in sensul acesta)
- o tema continua pentru el insusi, ca i se poate intampla ceva (desi nu i s-a intamplat niciodata nimic serios).
- un adevarat antitalent la sporturi (va dati seama ca nu i-am spus si lui asta, dimpotriva, l-am incurajat, pentru ca eu sunt o fire sportiva si cred in terapia prin sport); totusi, spre deosebire de alti copii netalentati, el are, nu stiu cum, o mare dorinta de a face sport. Vrea de pilda sa mearga la fotbal; el e dezastru la sportul acesta. Oricine altcineva in locul lui renunta de mult. Dar el vrea sa mearga in continuare si depune toate eforturile necesare. Am inceput sa-l suspectez chiar de o forma de masochism...


"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

[bird70]

Citat:

citat din mesajul lui simali Dimpotriva, foloseste un numar enorm de cuvinte, in fraze elaborate, coerente, gandite, dar totusi artificiale. Pare ca memoreaza pasaje intregi si ca le reda la momentul oportun. De fapt chiar memoreaza carti intregi, seriale de desene animate, etc

Si pitica mea memoreaza foarte bine tot ce aude. Daca citeste o poveste si ii pui intrebari, iti raspunde cu fraze din poveste. Daca insa povestea este in engleza si o intreb in romana (sau invers), ii este dificil sa explice si o face cu un vocabular mult mai limitat.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

[spic de grau]

Spuneati ca Asperger poate exista si la adulti, intr-o forma usoara sa-i zicem asa. Nu mai tin minte cine spunea asta. Cred ca tu, Bird?
Ai putea te rog sa-mi spui cum se manifesta?

Pup!

[rrox3]

Spic de grau sa fii Aspie inseamna sa ai creierul conectat altfel, nu e ceva ce iti trece. Esti Asperger sau nu esti. Mai mult sau mai putin afectat, mai mult sau mai putin adaptat. Se depisteaza de obicei in copilarie, fiindca adaptarile inca nu sunt insusite si copilul iese puternic in evidenta. Cauta pe net Asperger si te lamuresti imediat. Sunt chiar si teste online gratuite pentru adulti, ca sa-ti faci o idee.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[rrox3]

Alra o sa-ti raspund si eu, desi fiica mea nu are un diagnostic oficial, pus de specialisti. Fiindca nu prea cred in specialistii romani si fiindca nu vad la ce i-ar folosi un astfel de diagnostic in tara asta. E suficient ca mi-am dat seama ce e cu ea si ii putem fi alaturi mult mai plini de intelegere pentru nevoile ei.
A fost altfel de la inceput, doar ca eu nu prea aveam cu cine sa o compar. La doua luni ne tinea trezi toata noaptea, plangea nonstop toata noaptea. Nu avea colici. Se calma doar daca o puneam la san sau daca o plimbam in brate prin casa. Si asta faceam, pana la 6-7-8 dimineata. Era doar anxietate... A inceput sa vorbeasca devreme, dar vorbeste chiar si acum (are 10 ani) dezorganizat, haotic cateodata. Are o logica extrem de buna si s-a vazut asta de foarte devreme. A fost atrasa in special de jocurile logice, de construit pe la 1-3 ani. Desena folosind doar culori inchise: negru, cenusiu, maro - fiindca culorile nu-i transmiteau nici o emotie si culorile inchise se vad mai bine (asta e interpretarea mea de acum). A stat in fund si a mers devreme, dar este antitalent la sporturi. Lipseste controlul motor fin, nu-si poate lega sireturile, prinde greu mingea. E foarte fricoasa, cand era mica murea de frica sa se dea pe tobogan de exemplu. Si acum are multe spaime. E predispusa la accidente. Olita a invatat s-o folosesca in fix 2 saptamani fara accidente ulterioare. Ne-a privit intotdeauna in ochi, ne-a zambit, isi manifesta bucuriile si tristetile la maxim. E foarte sensibila. S-a adaptat foarte greu la gradinita si la scoala. A avut tantrumuri foarte puternice de-a lungul multor ani. Nu puteam negocia nimic cu ea in timpul unui tantrum, era complet rupta de mediu, nu puteam decat sa asteptam sa-i treaca si sa incercam din rasputeri sa preintampinam unul nou. Acum a cam inlocuit furia cu plansul si plange foarte des. E foarte inteligenta si s-a vazut si asta de foarte devreme. E neadecvata, pare desprinsa de ce e in jurul ei. Are un foarte pronuntat simt al dreptatii, e justitiara. Spune tot soiul de adevaruri in fata. Cei din jur au clasificat-o mereu ca rasfatata, obraznica, insolenta, needucata din cauza asta. Nu recunoaste conventiile sociale, contesta ierarhiile. Cand era mica insa era foarte retrasa si timida. Cere foarte multa atentie. S-a descurcat de foarte mica foarte bine cu computerul. A jucat jocuri de rol multi ani, cu aceleasi personaje. Are memorie extrem de buna. Practica mimetismul comportamental. Si mai sunt o gramada...

Prima data am mers la psiholog cu ea fiindca o banuiam de ADD, avea 6 ani. Psihologul mi-a inlaturat temerile rapid, mi-a zis ca am un copil extraordinar de inteligent (a testat-o) si d-asta e mai ciudat. OK. Eu mandra (stiam dinainte ca-i desteapta, da' nu stiam cat de mult) mi-am comandat pe amazon ghid de parenting pentru copii gifted. Am citit, am gasit acolo unele din problemele ei. Pentru o perioada m-am linistit. La 8 ani am mers iar cu ea, la alt psiholog, ca nu se mai putea. De data asta am plecat acasa convinsa ca sunt doar urmarile unei parentari neinspirate, ca noi suntem de vina, nu-i implinim copilului toate nevoile... OK. Ma schimb, citesc, invat. Lucrurile se imbunatatesc, dar problemele nu dispar. Si in vara asta am citit intamplator aici, pe DC, un post al lui Bird in care povestea despre fetita ei. Si am avut impresia ca citesc despre Mariuca mea... si fetita lui Bird avea Asperger... Nu auzisem in viata mea despre Asperger. De autism o banuisem la un moment dat din cauza desprinderii ei de realitate, dar am respins repede banuiala fiindca ea e inebunita sa socializeze, chiar daca nu stie sa faca asta cum trebuie. Si mai era si IQ-ul, care nu prea cadra cu un diagnostic de autism. Si comunicarea mea buna cu ea, legatura puternica dintre noi. Am inceput sa caut, sa citesc, sa ma documentez si da, acum sunt absolut convinsa ca fiica-mea are Asperger - o forma usoara-medie. Totul corespunde. Si mai sunt convinsa ca psihologii din tara asta habar nu au ce e aia Asperger...in fine, probabil cu exceptii.

Multumesc Bird! [flo] Am vrut sa-ti scriu personal, dar nu ai activat PM-ul.

Simali de data asta chiar te inteleg perfect.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[Happiness_4_us]

ptr voi, mamici minunate, iar ptr puiutii vostri, un din toata inima!



Nana, Andrei Stefan ( 26.09.2007)

Povestea nasterii fluturasului!



"Nu-i nimic, ce daca... Tot ce-i rau o sa treaca!

Nu-i nimic.... Cad si mereu ma ridic!" Laura Stoica

---

Fluturas iubit, sa nu uiti niciodata, ca mami este intotdeauna cu un pas in urma ta. Trebuie doar sa intorci privirea si sa intinzi manutza si mami te va ajuta in orice clipa!

[columbiana]

Simali ,

tot recitesc postarea ta; in afara vorbitului precoce si a problemelor senzoriale care la noi sunt diferite- nu suporta texturi moi- nici acum n-ar atinge miezul unei banane de ex si nu maninca decit ce-i de rontait si numao foarte rece sau foarte cald, restul totce-ai scris se petrece identic cu Tudor; toate reclamele memorizate, filme vizionate pe "bucati" si memorarea tuturor dialogurilor, tipicarism si reguli de urmat, lipsa curiozitatii (ascund lejer jocuri cumparate pentru el prin casa si niciodata n-a cautat vreunul, desi vede de unde le scot), simtul dreptatii (auleu cite probleme avem ca si-l manifesta la scoala), jocurile in care nu stie "faire semblant" si nu reuseste niciodata, rotile masinilor, temerile de a nu se indeparta de noi ca i se intimpla ceva, etc; in schimb adora imbratisarile (exagereaza in asta), si are o adevarata obsesie pentru mine, este nedezlipit;

http://forum.desprec...TOPIC_ID=137759