53 raspunsuri la acest subiect

[Ayla21]

Valy

Ce grasunel cu ochi mari si albastrii ai.[olala]







Da-mi Doamne, forta de a indeplini tot ce sta in puterile mele, rabdarea de a indura ce depaseste puterile mele si discernamantul de a nu le confunda.

Monica, cea mai buna mami pentru Claudiu, Luana, [url="[url="http://i91.photobucket.com/albums/k306/Fluturas2s/Alma/captionit163739I467D32.jpg"]Alma[/url]

Iti multumesc Doamne pentru ceea ce am, dar si pentru ceea ce nu am, Tie Doamne Iti multumesc!

[c.valy]

Multumesc.Al tau bebe Ayla21 unde il putem vedea[?]

[mikaela2009]

Sa incep si eu sa va zic povestea noastra.
Ne doream foarte mult un copil, asa ca dupa 1 an de cand am venit in Canada surpriza ...au aparut cele 2 liniute(dupa muuullltee teste negative).
Am stat foarte bine la capitolul greturi incepand de la ora 11am pana seara incontinuu, dar nu ma plangea..daca trebuie sa indur pt bebe n-am ce sa fac. Cand am fost prima data la eco avea 8 saptamani si se vedea o bobita, era asa de fericiti. Prima sperietura am tras-o cand am facut Pap Testul(si-n ziua de azi imi pare rau).In timp ce-mi lua secretie am simtit cum incep sa sangerez, ca si cum s-ar fi desfundat o sticla. Dr mi-a zis ca nu e nimik, pot sa ma imbrac si sa plec, si sa nu fiu surprinsa daca pierd sarcina pt ca pana la 3 luni natura lucreaza. Am ramas socata, am crezut ca o iau de cap. Au inceput mici dureri ca si la ciclu, atunci am crezut ca pierd sarcina, dar am luat nospa si incet incet am trecut peste
Am avut de ales sa fac triplul test sau nu, dar cum aici nu poti face eco cand vrei, (decat cu trimitere de la dr de familie)am zis ca e o ocazie buna sa-l mai vad pe bebe la eco.
Am facut analizele, l-am vazut pe bobita iarasi, eram foarte fericita, pana cand ma suna de la dr de familie, sa merg sa-mi spuna rezultatul(aici dc faci analize te suna numai dc ai probleme, dc nu...nu). Diagnosticul era- sanse de 1/16 ca bobita sa aiba sindrom Down. Nu mi-a venit sa cred, am crezut ca mor in momentul acela. Nu aveam pe nimeni in familie cu probleme cu nici un fel de sindrom, dar poate sa fie o greseala a naturii[q]. Mi-a facut trimitere la un spital universitar in orasul invecinat pt amniocenteza. Am trecut si peste asta. 2 saptamani pana a venit rezultatul am plans zi si noapte. rezultatul a fost negativ si 100% este baiat. Am zis ca poate nu s-a facut analizele bine(trebuia sa gasesc ceva). Am fost trimisa la clinica de high risk, pt ca in urma analizelor ceva era in neregula.Mi s-a zis ca placenta ar fi problema ca nu se hraneste bine bobita. Am intrebat de ce ? Ce pot sa fac? Nimeni nu stia nimik, nu se poate face nimik.
Eram fericita ca-l simteam tot mai tare, ma simtea cand eram suparata. Cand stateam intinsa pe pat isi facea si el prezenta. Il iubeam enorm. Eram cea mai fericita, radiam, dar in acelasi timp in sufletul meu era multa tristete. Ma rugam nonstop la Dumnezeu si-i ziceam ca noi ne-am dorit acest copil sa-i oferim dragostea noastra si nu ar fi corect sa ni-l ia, din moment ce ni l-a dat.
Mergeam la control tot la 3 saptamani. Pana in ianuarie cand au zis ca e ok, dar ca acum cantitatea de lichid amniotic ar fi scazut si ca trebuie sa urmarim acest aspect. Ok, hai la 1 saptamana la control ca poate in momentul in care a masurat a fost un "val" si valoarea era mica. Am mers la urmatorul control...lichidul a crescut, dar totusi sa merg peste 4 ziel sa mai vedem. Si de atunci mergeam de 2 ori pe saptamana, cand in februarie mi-a zis ca lichidul este jos iarasi si va trebui sa-mi dea 2 injectii pt maturarea plamanilor lui baby,ca in cazul in care s-ar naste prematur sa nu aiba probleme cu respiratul. Mi-a mai zis ca nu-mi garanteaza ca ajung la 34 de saptamani pt ca baby nu mai lua in greutate, si ca ar fi fericita sa ajung la 32 de saptamani, si pt asta va trebui sa stau acasa. Dar data viitoare cand vin sa am bagajul pregatit pt orice eventualitate.Am zis fac orice pt baby. Am facut cele 2 doze(in 9 si 10 februarie), iar joia aveam programare pt un nonstress baby, sa vada cat e de stresat baby, ca nu sufera. Miiercuri am fost la munca sa-mi duc scrisoarea de la dr, si e eram foarte ingrijorata ca nu-l mai simteam pe baby asa de tare.
Vine ziua de joi(am simtit ca nu ma mai intorc in ziua aceea), se tinea un party la spital, ca am scapat de iarna. Mergem la test, ma intind, imi pune cele 2(pad) pt monitorizat pe burta, si de fiecare data cand il simteam trebuia sa apas pe un butonel. Si chiar ne-am mirat ca era destul de activ. La un moment dat vine asistenta, se uita la diagrama zice ca e ok si pleaca. Dar ..nu-l mai auzim pe baby, nu-i mai auzim bataile inimii, am zis cine stie poate s-o fi dus prin spate...
Vine iarasi asistenta, se uita, vad ca se schimba la fata, ma intoarce pe partea stanga, apoi pe partea dreapta, bataile lui baby nu se mai aud. O cheama pe dr, care vine in graba,ma intoarce pe ambele parti, si-mi spune ca nu se mai aud bataile inimii si va trebui sa intram in cezariana. Am inceput sa plang pt ca mi-era frica sa nu-l pierd pe bobita. Nu m-am mai ridicat de pe pat ci direct in sectie m-au dus. Sotul meu era socat, speriat.
In cele din urma au reusit s-ai gaseasca bataile, si la 8:56am, am auzit un urlet..era Dennis puiul meu. Era asa de mic, ca primul gand a fost..Doamne cat e de mic, cum am sa ma descurc cu el?
Dar Dumnezeu a avut grija si a fost ok.A stat la oxigen o zi, iar IV a avut tot o zi.In schimb a stat in incubator 5 sapt.O sapt am stat zi-noapte la el, am avut lapte a doua zi. Asistentele ma trimiteau la culcare dar eu trebuia sa mai stau macar 5 min cu el. Aveam foarte mult lapte si eram fericita ca-l pot ajuta cu asta pe Dennis.
Nu vreau sa-mi aduc aminte ce nervi am avut cand am ajuns la spitalul de la noi din oras.Nu le pasa deloc de copii(nu la toate asistentele.. e drept)
Cand a avut Dennis 1980g, ne-a lasat acasa. A fost cea mai fericita zi, nu-mi venea sa cred ca am iesit de acolo.
Sper ca nu v-am plictisit, si nu am intrat in prea multe detalii.

[c.valy]

Ce poveste trista la inceput mikaela,prin cate ati trecut,cate incercari si doctorii astia mai mult te sperie,dar e bine cand totul se termina cu bine si al tau pui Denis e ok,ai avut oarecum mare noroc ca nu ai fost in tara ca aici cu cate probleme au aparut pe timpul sarcinii nu ai fi avut prea multe sanse.Eu una o sarcina perfecta pana in ultima luna inclusiv,lichid bun totul ok...am mers la munca pana in ultima zi cand deodata,pierdeam sange am ajuns la urgenta...colul sters si dilatatii de mai stateam putin nasteam pe drum[:)]nici acum nu stiu dc am nascut mai devreme (cica aveam bazinul mic si eram predispusa la asa ceva)dar pana sa nasc nimeni nu mia zis sa iau in calcul varianta,dar aste e trebuie sa-i multumim lui D-zeu ca puii nostri sunt bine si multa,multa sanatate.

[mikaela2009]

Da, Valy, in fiecare zi ii multumesc la Dumnezeu pt ca am fost in locul potrivit la momentul potrivit, pt ca altfel... nici nu vreau sa ma gandesc.
Uitasem sa spun ca Dennis a avut cordonul infasurat in jurul gatului de 3 ori, si ma intreb oare la cate eco am facut niciodata nu au vazut asta? Sotul meu zicea ca poate nu au vrut sa-mi zica sa nu ma speriu. Nu stiu...
Asa cum ai spus si tu Dumnezeu ne ia si tot El ne da. Si mie mi-a murit tatal anul trecut inainte sa aflu ca sunt insarcinata. Am fost distrusa ca nu am putut merge in tara.
Ma bucur pt tine ca totul e bine si ca printul Luca Daniel e bine si e asa nazdravan.
Abia astept sa-l urmaresc prin casa si pe piticul meu.
P.S. Sa stii ca si noi am vrut sa-i punem numele Daniel, dar ne-a luat-o niste prieteni inainte.
[pup]si multa sanatate

[joklk]

Frumoasa initiativa cu pozele si povestile. Impresionante povestile voastre fetelor. O sa revenim si noi cu povestea noastra.

Johanna mami de strengarita Karla Luiza
pozele noastre http://forum.desprec...=2&sqldtl=73157

[mikaela2009]

http://s1020.photobu...bw&t=1247934054

[mikaela2009]

Johanna, ce mari sunteti, dar ce frumoasaaaa...

[joklk]

Eu am aparut cand nici mami nici tati nu se prea asteptau desi incepusera sa se gandeasca ca dupa aproape patru ani de casnicie ar fi cazul sa fie si un pitic langa ei. Mami era cam trista si dezorientata caci cu patru luni in urma murise tati al ei si atunci m-am gandit, intr-o dupa-masa frumoasa de aprilie (8 aprilie 2008, sa ii dau un semn de viata prin doua liniute rosii (test pe care mama l-a pus in prima pagina a jurnalului meu) sa stie ca exist deja. Au fost surprinsi si bucurosi in acelasi timp. Incepea sa se schimbe ceva in viata lor. Si mami repede si constincioasa m-a dus la primul control....aici nenea doctorulul i-a spus ce ii spusesem si eu prin liniutele rosii doar ca i-a mai descoperit doi fibromi pe uter si a ramas sa venim mai des la control, sa vedem cum si unde se va forma placenta si mami sa faca tratament cu Utrogestan si Nospa in caz de dureri. Dar eu copil cuminte nu i-am pricinuit dureri lui mami, nici macar greturi sau varsaturi, doar o foame nestavilita. O puneam pe mami sa manance tot timpul nu conta ca e zi sau noapte. Cel mai mult imi placea cand manca noaptea pe la doua-trei, atunci eram numai noi doua in bucatarie. Cel mai vesel era ca mami credea ca eu sunt baietel si vorbea cu mine la gen masculin. Mami voia sa fiu baietel sa mai reglez echilibrul de forte in familie caci tati trebuie sa faca fata doar la femei in familia noastra. Tati a fost singurul care a zis de la inceput ca sunt fetita.
Timpul a trecut....mami mergea regulat la controale dar nimerea tot asa in momente cand eu aveam program de odihna si nenea doctorul nu ii putea spune cu exactitate ce sunt. Important era ca totul parea a fi bine. Din cauza fibromilor de pe uter au cazut de acord ca mami sa nasca prin cezariana ca sa nu apara complicatii in timpul unei nasteri normale.
Si a venit toamna...septembrie...mami si tati incepusera sa isi faca ganduri pentru venirea mea caci in decembrie trebuia sa ma nasca (cam de ziua lui tati - ce bucurie). S-au pus de acord cu numele doar pentru fetita, au dat o fuga pana la Tg. Mures sa imi cumpere patut si restul au zis ca rezolva dupa ce mami v-a intra in concediu prenatal. Nu stiau ca eu aveam alte planuri....eram indragostita de toamna ca si mami si ma gandeam sa fac din toamna anotimpul meu.
Vineri 12 septembrie 2008 mami a avut o zi linistita de munca doar ca ii era cam somn. Dupa ce s-a intors de la munca s-a gandit dupa-masa sa plece cu tati la niste cumparaturi doar ca au ajuns la urgenta la spital caci inainte de a pleca de acasa mami descoperise o sangerare usoara. Am ramas in spital. La mami i-au facut perfuzii si injectii pentru maurarea plamanilor mei desi medicii spuneau ca inca nu o sa vin pe lume. Sambata, 13 septembrie 2008 i-am dat la mami un semn ca ma grabesc sa o cunosc...m-am intors cu capul in jos si mami a simtit cand am facut asta. Si sambata seara nu am mai avut rabdare....pe la 22.30 mami a inceput sa aiba niste dureri ca si durerile menstruale...dupa o vreme a chemat medicul de garda sa o vada...avea dilatatie 8 cm....asa ca hai mami repede ca nasti. I-a alarmat pe tati si pe bunica si a inceput aventura. Dupa o nastere foarte usoara la ora 0.25, in 14 septembrie 2008 veneam pe lume cu un zbierat rasunator pentru cat eram de mica: 1050 g, 37 cm. Prima nota din viata mea a fost 8 [:)]Si asa mami a nascut natural fara cezariana. Mami si tati m-au vizitat in incubator dimineata la 7.00 inainte de a veni elicopterul SMURD dupa mine si a ma duce la Tg. Mures. Aveam oxigen, incapeam comod in palma lui tati si aveam niste degetele cat betele de chibrit.
Mami a venit luni si ea la Tg. Mures si ne-am inceput amandoua sederea in Clinica de Neonatologie de acolo. Aproape trei saptamani am respirat doar cu ajutorul mascutei de oxigen, dar apoi am ajuns la concluzia ca pot si singura. Dupa aceea am invatat sa sug....era asa de bine la sanul lui mami dupa atat perioada de gavaj. Dupa 10 saptamani aveam 2020 g si tanti doctor a zis ca putem pleca acasa, dar la analizele de plecare a descoperit ca am anemie mare (hemoglobina 6.0) asa ca a trebuit sa mai fac fata si unei transfuzii de sange. A trecut si asta si intr-o duminica de sfarsit de noiembrie in care cadeau primii fulgi de nea mami si tati si-au adus acasa piticul lor drag: Karla-Luiza.

Johanna mami de strengarita Karla Luiza
pozele noastre http://forum.desprec...=2&sqldtl=73157

[c.valy]

Mikaela in legatura cu cordonul mare noroc cunosc pe cineva apropiat(fina mea)care a pierdut o sarcina la 39 saptamani o fetita perfect sanatoasa de 3.600 numai din cauza ca a avut cordonul infasurat in jurul gatului[q]si la nici un eco si la nici un control nu sa vazut,au tinuto cu copilul mort in ea aproape doua zile ca nu avea contractii nimic si nu erau dispusi sa ii faca cezariana era riscant o mutau de colo colo,asa ca a nascut normal dupa ce i-au facut un tratament pt dilatatie,6 ore a stat in travaliu.Asa ca multumim lu-i D-zeu pt pruncii nostri si sa le dea multa sanatate.Pa.