64 raspunsuri la acest subiect

[Amina_Marina]

La noi este mai intens ca la inceput, poate si din cuaza batranetii sau ca intre timp am invatat unul de la celalalt cum sa ne satisfacem dorintele.
El a invatat de la mine, ce are nevoie femeia/nevasta, iar eu de la el, ce are nevoie barbatul/sotul.
Iar ca parinti, el se pricepe mai bine ca mine, asta include psihologia copilului, dadaca si tata.

...............................
Vom rataci prin ceruri,
Cersind cu palme-ntinse
Un strop de adevaruri
Din vietile invinse...

[inacanada2005]

Noi implinim in decembrie 21 de ani de casatorie. Si avem 3 fete. Si nu ne iubim ca la inceput ci...mai mult. Adica este un alt fel de iubire, mai profunda, mai constienta. Vorbim de cel putin 7-8 ori pe zi la telefon si timpul liber ni-l petrecem numai impreuna. Si da, cand ma ia in brate sotul meu...simt ca nimic nu mai conteaza pe lumea asta. Iar cea mai mare dorinta a mea este...sa mor inaintea lui...ca nu as putea suporta despartirea...

[maru]

ina, ce bine sa te vad, imi e tare dor de tine, mai treci pe la sezatoare!

Emma Aida e inger
Doamne'ajuta!
http://maru-incotro.blogspot.com/

[inacanada2005]

Maru...va citesc zilnic dar...cu scrisul stau mai prost.
Si mie mi-e dor de voi...sa va mai vad.

[marius]

Am sa-ti spun o poveste (pe care o dedic si unei bune prietene ale mele de aici de pe DC)



A fost odata ca niciodata un capitan de vapor. Oamenii il strigau "el capitan" si el zambea de fiecare data. Era capitan pe un vapor de cursa lunga. Era primul si singurul capitan al acestui vapor cel putin deocamdata, asa ca ii stia mai toate chichitele, si partile bune si cele mai putin bune.

Ca mai toate vapoarele de cursa lunga nu statea prea mult prin porturi, doar cat sa incarce, sa faca documentele, sa aprovizioneze si...din nou la drum. E interesant pentru cei ce nu stiu, ca de fiecare data cand pleca dintr-un port, parca exista un entuziasm anume, toti erau daca nu zambitori, cel putin cu inima batandu-le un pic mai repede. Si de fiecare data oceanul ii primea in lumea lui cu cate un val mai naravas, ce facea sa spumege apa in chila si sa arunce o ploaie argintie peste punte si peste oameni. Iar capitanul se uita de fiecare data doar inainte - eu nu l-am vazut sa se uite inapoi niciodata, doar inainte, spre imensitatea albastra cel chema.

Acum desi nu era prima data, pleca dintr port cu destinatia - acasa. Acasa, adica acolo unde avea o sotie si o fetita pe nume Maria, care desi nu le vedea decat in poza lipita de geamul cabinei stia ca sunt acolo. Parca le si vedea stand pe betonul acostamentului. O femeie cu parul nici lung, nici scurt, prins intr-o coada, cu un trenci bej ce-i acopera partial picioarele-i frumoase si o fetita cu o palarioara pusa smechereste pe o parte, un par balai buclat inelute, copie fidela a mamei ei, tinand-o de un deget pe aceasta si uitandu-se patrunzator in largul orizontului ca sa fie prima care spune:



"Mami - uite vaporul lui tata!"



Si asa, cu gandurile acestea, zambind enigmatic pune o cutie cu grija sub bordul mesei din cabina, avand grija sa nu se indoaie sau sa nu se strice, nu de alta dar inauntrul ei, statea o pereche de ghetute rosii pentru Maria. Acesta era cadoul de sosire.

Toate bune si frumoase insa la cateva zile de la plecare, o furtuna naprasnica s-a abatut asupra vaporului cand nici nu mai avea asa de mult pana sa ajunga acasa. Nimic nu se mai vedea. Era negru in fata, negru in spate, apa curgea siroaie peste tot, iar valurile erau cat muntii. Vantul suiera atat de tare incat nimic nu se mai auzea decat mugetul lui si izbiturile valurilor ce faceau vaporul sa se incline ca o coaja de nuca intr-o parte sau alta.

Apoi, s-a auzit un trosnet si vaporul a vibrat ca niciodata si s-a inclinat pe o parte. A stiut. Capitanul a stiut ca este ceva grav. A lansat prin radio semnalul atat de cunoscut si de nedorit S.O.S. dar desi spera ca orice om, pe undeva stia ca nimeni nu va veni acolo. Asa incat si-a strans oamenii in cabina si a spus:



Asta e! Asteptam!





Si afara furtuna mugea, si valurile se izbeau, iar vaporul statea intr-o parte gemand sub apasarea apei si a vantului. Noaptea ce a urmat a fost poate cea mai lunga, sau poate doar asa li s-a parut, caci toti desi nu o spuneau isi doreau sa vina macar ziua.

Si a trecut noaptea, si a trecut si furtuna, iar cand soarele a rasarit sigurul semn a haosului ce a trecut pe acolo era vaporul ce statea ca un soldat ranit intr-o parte, plutind pe marea atat de calma.

In zare insa era uscatul, era portul atat de asteptat si atat de aproape incat toti au izbucnit in ras. Erau convinsi ca asta a fost, ca nu vor mai ajunge. Asa incat capitanul a pornit motoarele care desi stricate de atata sfortare, fumegand si scuipand ulei prin toate partile au trimis incet, incet vaporul catre port.

Si au ajuns. Incet, dar sigur. Oamenii au coborat iar capitanul inchizand cabina si indreptandu-si spatele a vazut ca de fiecare data o femeie cu parul prins si o fetita caruia la coborare i-a dat o cutie care, desi uda, continea acele ghetute rosii pe care si le dorea atat.



Cam atat. Povestea nu este deloc intamplatoare.





Marius



Eu pur si simplu / Pagina legislativa

[Rufus]

Poate ca ai dreptate, Soledad, e bine sa auzi de la altii ca lucrurile cu adevarat bune exista, ba chiar nici nu sunt raritati.

Eu am o casnicie fericita, deosebita, e drept, a doua, ca prima nu mi-a reusit. Nu e lunga, sunt mai bine de 6 ani, si eu citesc cu placere si speranta ce scriu fetele cu 10, 20 de ani de fericire la activ. Nu ne este usor, crestem 3 copii, ne chinuim in permanenta sa gasim timp doar pentru noi doi, nu ne iese mereu.

Dar dragostea si fericirea nu se pastreaza oricum, trebuie sa lupti pentru ea, e o lupta frumoasa, dar constanta.

Ai, aici, marturii in acest sens.



O vorba special pentru Crinutz...mi-ar place sa ai mai multa incredere in viitor si in propriul destin. Asa cum gandesti acum, si daca vei fi aproape de fericire nu o vei mai recunoaste...ti se va parea o povara prea mare. Dupa cum stii, dragostea si pasiunea apar indiferent de vointa noastra; noi trebuie doar sa le cinstim si sa le protejam.



RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lor Surpriza 2008



"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[elaga]

Soledad, am 9 ani de casatorie si 13 de cand suntem impreuna. Baietelul nostru are 2 ani. Ne iubim mult, ne este dor unul de altul, facem dragoste des. De cand il avem pe bebe, s-au inmultit responsabilitatile, dar doarme in camera lui de la 3 luni, asa ca serile au ramas ale noastre.

http://mamasiiubita.blogspot.com/

[Ele]

No, eu ma intreb acuma daca ma incadrez sau nu??
Daca din lista ea respect: in afara de job 99% din timp il petrecem impreuna; niciunuia dintre noi nu ne plac iesirile individuale (gen bere cu baiettii sau iesire cu fetele); ne pupam zilnic si simtim de fiecare data cand ne "indepartam" pentru ca nu comunicam suficient; daca se intampla sa fie unul dintre noi plecat peste noapte nu putem dormi unul fara celalalt asa ca stam pe mes si pe sms-uri; ne iubim mai infocat decat cu 14 ani in urma de cand ne-am "luat"...si cred ca as mai putea adauga multe dar zic ca plictisesc.
Cu toate astea am avut momente grele, momente cand am zis ca totul se termina intre noi.
Deci unde ma incradrez?

Elena & Denisa

[marius]

In normalitate. Parerea mea desigur.



Eu pur si simplu / Pagina legislativa

[emilia.m]

Da, clar exista. Sunt sigura de asta. Dar trebuie multa munca...
Sper sa reusesc si eu.


Trying to forget someone you love is like trying to remember someone you never met.

Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.