54 raspunsuri la acest subiect

[NUUSSAA_]

buna, sunt si eu mamik de bb ( 1an 5 luni), ink nu am facut prea multe planuri pt el k e f mik, dar knd le citesk pe ale voastre mi se ridica parul pe spate si m'am emotionat, avand in vedere ca este un copil programat, dorit, sper k si pe viitor sa imi iasa totul pefect

[kmy_black]

mirela

foarte emotionant articolul!!!

si eu imi fac griji desi are abia acusi-acusi 11luni, mi s-a intamplat des sa o critic pe sora pt modul in care isi creste baietii, am apreciat-o pe cumnata mea pt modul ei, si clar mi-am propus sa fiu mama de care fiul meu sa fie mandru, dar mi se pare asha de greu, la teorie is as dar practica imi da de furca!!!

deja ma ingrozeste gandul cum am sa ma descurc mai tarziu, ma gandesc si la un aspect mai putin discutat dar cu care eu ma confruct, socrii mei sunt baptisti(s-au botezat de cativa ani), noi am ramas in continuare ortodocsi!!!ei, prin prisma religiei abordeaza altfel "viata", si ma gandesc ca copilul meu va fi prins intre 2 "lumi"(mentionez ca stam gard in gard cu socrii, deci intalnirile dintre ei si copilul meu vor fi zilnice)!

eu, una consider ca ceilalti nepoti din partea sotului au "scapat" de aceasta situatie!!!(cand au fost mici socrii mei erau ortodocsi iar acum ii avantajeaza distanta, ei locuind toti in oras si venind in vizita decat o data, max de 2 ori pe luna!!





kmy, de IUSTIN-GABRIEL 8.04.2011

[foto]bobocelul mamei[foto]fetele mele de suflet

Invinge durerea,razi cat se poate,caci tot la zi ajunge si cea mai lunga noapte!!!

[laura-s]

Si eu sunt mama unui baiat de aproape 7 ani; acum foarte sincer: pe mine ma ingrozeste gandul ca in toamna va merge la scoala, ca e mare deja, nici nu-mi pot imagina ce voi face cand se va casatorii si nu va mai avea nevoie de sfaturile mele...sper sa aiba macar politetea mea si sa faca cum fac eu acum ascult ce-mi spun parintii, dar fac cum cred/vreau eu; e foarte adevarat ca il ai asa cum il cresti, dar si asta tine pana la o anumita varsta, ca apoi anturajul isi spune cuvantul. Mie imi place asa mic, cand depinde de mine, cand pot eu sa-l indrum pe drumul fara "gropi", cand il pot supraveghea si ma pot asigura ca nu-l va deranja nici macar o musca, acum cand vine si-mi spune ca ma iubeste si-mi sare in brate, acum cand inca nu ii este rusine sa ne pupam ca ne vad colegii (desi deja de cateva saptamani am simtit o retinere din partea lui); eu il vreau asa si sincer nu vreau sa ma gandesc ce voi face cand va creste si va pleca de langa mine, va merge la casa lui....nu, nu vreau sa ajung cu gandul pana acolo....traiesc fiecare zi, ma bucur de fiecare imbratisare ca si cum ar fi ultima, ma multumesc cu fiecare pupic dulce pe care mi-l daruieste si voi contunua sa ma bucur de fiecare zi, zi dupa zi, pana vor trece luni si apoi ani, multu ani, cat mai multi ani sper sa fiu alaturi de el.
Sa ne ajute Dumnezeu sa-i crestem cat mai bine.
Va ,
Laura

Oamenii au inventat respectul ca sa ascunda locul gol,unde ar trebui sa fie iubirea. Lev Nicolai Tolstoi

[Laura25]

E sambata seara, ora de culcare. Dupa o negociere scurta, il las sa se bage in pat cu o punguta de piese lego sa mai mestereasca la o masinuta cat eu citesc povestea. E destul de tarziu si am avut o zi plina, cu multe activitati. Bianca adoarme pe la mijlocul povestii, el continua sa mestereasca. Termin de citit si in soapta, ma roaga sa il ajut cu masinuta. Mai punem noi cateva piese, imi explica ce vrea sa faca, apoi deodata imi spune "mami, sa nu te superi, dar eu ma culc un pic' si isi pune capul pe perna. Ii spun sa stea sa strang, sa se aseze sub patura. Zice 'Nu, ca dorm doar un pic apoi ma trezesc sa te ajut la masinuta'. Il pup pe brajor si ii spun ca poate sa doarma cat vrea, ca eu iau piesele si ma duc in camera cealalta, la lumina, sa fac masinuta , sa nu o deranjam pe Bianca cu veioza aprinsa. Imi multumeste si se aseaza la locul lui, sub patura. Ma mut in sufragerie si mesteresc de zor la masinuta. Vine si tati sa dea o mana de ajutor, cand il aud strigandu-ma incetisor. Bag capul pe usa si intreb daca m-a strigat. Imi spune "da, te rog, vino sa stai aici, sa ma adormi putin". Ma asez in pat langa el, se lipeste cu spatele de mine, il cuprind in brate si imi bag nasul in parul lui ce miroase dulce, a sampon de bebelushi. Imi vine sa il strang tare, tare si ... sa opresc timpul. Sa ramanem asa, eu mamica lui, un baietel care ma roaga "sa il adorm un pic", apoi aluneca in lumea viselor,fericit si fara griji, lipit de mine.

---

Am marfa la bazar umanitar DC



Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)

Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi



'Cos what I feel is the only truth for me

[mihaelaradu]

De 27 ani sunt fiica, de 23 ani sunt sora, de 1 an sunt sotie si nora, iar de 2 luni sunt toate astea si in plus , sunt mama.
In momentul in care au scos-o din mine, am stiut ca am pierdut, ca mi-a rams doar resemnarea in fata faptului ca am nascut. Nu am nascut pt mine, ci pt lume. Am dat lumii o fiica, o sora poate, o prietena, o sotie, o nora, o mama sau cine stie ce altceva. Am imbogatit universul, l-am facut mai frumos, i-am daruit o floare, un Iris..
Cate dintre noi avem intelepciunea de a accepta si intelege ca acesti copii nu sunt ai nostri? Am nascut pt societate. Am dat viata unui om, ori daca nu intelegem la timp cat de vital e ca omul acela sa creasca fara umbra, omul nu se va inalta atat cat i-a fost dat. Imi doresc pt fiica mea sa nu care un rucsac de sfaturi, opinii si pareri, fie ele ale noastre, ale parintilor ei. Imi doresc pt copilul meu sa aiba posibilitatea sa aleaga pur, liber si neinfluentata.
In greceste exista o vorba:"M-am nascut fara sa vreau, am sa mor fara sa stiu, lasati-ma sa traiesc cum vreau". Sper sa am sau sa dobandesc intelepciunea de a trai pt mine, prin mine si nu prin ea, pt ea; altfel ea nu va zbura niciodata cu aripi larg deschise...a vorbit un pui de om care se chinuie de mult
prea multi ani sa paraseasca cuibul de puf.
Scria cineva, si imi cer scuze ca nu am retinut numele, ca se ingrijoreaza datorita faptuli ca socrii au devenit baptisti, iar dansa cu sotul au ramas la religia ortodoxa. As dori sa intreb de ce anume se teme? Dumnezeul baptistilor e mai violent? Sau mai altfel intr-un oricare fel decat al nostru, al ortodocsilor? Eu am crescut din parinti ortodocsi si bunici materni baptisti. O desfatare! Ceea ce stiu azi despre Dumnezeu, e ceea ce am invatat in vacantele de vara la orele de studiu biblic pt tineret. Unde, in care parohie ati auzit sa se tina ore de explicare a Bibliei pe intelesul copiilor? Draga mea, nu te teme. Dumnezeu e acelasi in orice cult, in orice limba, in orice tara; Dumnezeu e iubirea de semeni. Recomand Istoria religiilor a lui Eliade care vorbeste despre aproximativ toti Dumnezeii de pe mapamond: Alah, Buddah, etc. In oricare cult, pilda e aceeasi: iubirea!


Iris Vanessa (25.02.2012) made in/by Mihaela
http://flowerspeaking.wordpress.com/

[mihaelaradu]

Ah si imi doresc pt fiica mea un baiat crescut de o mama precum voi, care aveti decenta de a lua in considerare faptul ca baiatul vostru va iubi, intr-o zi, si o alta femeie.
In definitiv, bunastarea copiilor nostri depinde de noi si de intelepciunea cu care gestionam situatiile. In femeie sta puterea de a schimba lumea, de a o face mai buna, de a crea armonie sau...de a semana furtuna, haos..
Felicit fiecare mamica de baietel care si-a pus cel putin o data problema intampinarii situatiei de viitoare soacra mare. E deja un pas mare in calea unei relatii sanatoase atat cu fiul sau, cat si cu viitoarea familie a acestuia. Sa nu uitam niciodata ca la randul nostru am fost nurori si ar trebui sa tratam viitorii gineri/ viitoarele nurori asa cum ne-am dorit sa fim tratate (sau daca am avut parte de momente placute, asa cum am fost tratate de parintii sotului).
[flo][flo]

Iris Vanessa (25.02.2012) made in/by Mihaela
http://flowerspeaking.wordpress.com/

[dacris77]

mihaelaradu, ai scris f frumos!

[alinuk]

Iubirea.

Iubirea neconditionata.

E ceea ce-mi propun sa le transmit copiilor mei.

Mi-as dori ca din iubire si izvorate din inima sa le fie deciziile pe care le vor lua in viata - oricat de mici sau de mari ar fi acestea.

O mare simtire in piept.

Este ceva ce am trait si mai traiesc din cand in cand, de cand am devenit mama. E un sentiment..chiar fizic pe care nu stiu cum sa-l numesc: de fericire, bucurie, emotie...



In momente din cele mai simple. Ii vad jucandu-se impreuna, cufundati in lumea lor si o caldura imi inunda sufletul. Vorbesc despre ceva fizic ce simt in interiorul meu. Un fior puternic launtric pe care am impresia ca-l pot cuprinde in palme. Uneori chiar simt ca nu mai are loc in interiorul meu si ...'da pe afara' prin lacrimi, ma trezesc cu lacrimi rostogolindu-mi-se pe obraji. Intreaba desigur ce-i cu mine si de fiecare data le raspund ca: sunt lacrimi de iubire

Mi-e greu sa explic, sa spun in cuvinte dar e un lucru absolut minunat.



De exemplu..zilele trecute cand tati a venit de la birou, amandoi picii au tzopait de bucurie si s-au napustit asupra lui..'a venit tatiiiii'. E un obicei al lor cand ne intalnim dupa amiaza, cand ne intoarcem de la lucru, dar cateodata... cand ii privesc mai constient am aceasta traire despre care vorbesc.

As asemui-o cumva cu feelingul pe care il ai cand iti pui puiul la san, cand il alaptezi. Stiti cele care ati alaptat!? Cand bebe infometat prinde sanul si trage de cateva ori.. in momentele urmatoare te inunda in tot corpul o caldura dumnezeiasca.





o viata in iubire.. ar putea fi titlul listei mele de principii, ca mama de doi baieti ce ma aflu







Alinuk

si ostrogotzii din dotare: Andu mik (3 ani) si Teo voinik (5 ani)



Lumina Sfanta pentru copii







............................................................................

Nimic nu-i intamplator!

............................................................................

[alinuk]

am vazut de mult titlul acestui subiect...nu stiu de ce nu am intrat sa citesc...

pur si simplu poate nu era momentul

L-am devorat aseara cu multa emotie.

Va felicit pe fiecare in parte, mame de fete si baieti...

Sunteti minunate si va felicit pentru fiecare cuvintel din suflet scris aici.



Maternitatea consider ca e o binecuvantare pentru noi femeile.



Alinuk

si ostrogotzii din dotare: Andu mik (3 ani) si Teo voinik (5 ani)



Lumina Sfanta pentru copii







............................................................................

Nimic nu-i intamplator!

............................................................................

[oanap85]

ei bine, cert este ca am sa-i iubesc neconditionat orice ar fi ,dar nu pot spune ca nu ma gandesc cum voi fi in rolul de scoacra:)
ca nora sunt tare afurisita si mi-e tare frica" sa nu dau " peste o nora la fel ca mine[:D]ca mama sunt tare ocrotitoare si mi-e frica de clipa cand "isi vor lua zborul":(
acum ma gandesc :cu siguranta ca voi fi putin geloasa poe fetele care le vor fura inima,dar timpul trece eu ma maturizez cat timp ei cresc si sper ca totul sa vina ...asa de la sine
e bine ca mi-a dat D-zeu si o fata pt a putea vedea si din cealalta perspectiva...
"e greu" oricum sa fii mama




Mami de ingerasi :David(25.10.2006)Paul (15.05.2009)si Anastasia(25.02.2011).