Cand am nascut aveam 22 de ani si nu eram foarte informata. Stiam doar ca perioada sarcinii trebuie sa fie una minunata si relaxanta, si am facut cum credeam ca e bine. Nu am avut nici timp sa ma informez ce trebuie si ce nu trebuie sa mananc deoarece pana cu 1 zi inainte sa nasc lucrasem peste 10 ore pe zi in birou. Fiind si studenta oricum nu beneficiam de prenatal sau post sau indemnizatie asa ca tot ce puteam sa fac e sa lucrez sa pun bani deoparte pentru bebe. Ce vroiam sa zic e ca nu stiam nici cum sa alaptez, nici cand, nici cum sa tin bebe, nici alte multele. Dar mama mi-a zis sa nu mananc varza si alte legume care s-ar putea sa il faca pe bebe sa aiba crampe. Doctorita mi-a zis sa il alaptez pana la 6 luni exclusiv cu lapte de la san. Asa ca am facut asta. La 5 luni, intr-o duminica, fara sa stiu motivul, mi s-a oprit laptele de tot si am fost nevoita sa ii fac un piure de legume fierte. Am inceput sa plang, dar de a 2 a zi mi-a revenit. Si dupa 6 luni tot asa am continuat, si dupa 1 an, 1 an jumate, si 2. Si abia la 2 ani jumate l-am intarcat deoarece am incercat inainte de 2 ani si nu am reusit asa de repede. Eu inca aveam lapte dar oamenii din jurul meu mi-au spus sa ma opresc ca nu mai e normal(?) Nu stiu daca am procedat corect sau nu pentru ca legatura mama-copil e asa stransa cand alaptezi incat te doare sufletul cand trebuie sa te opresti si eu l-as fi alaptat pana s-ar fi oprit ori el ori laptele. In iunie 2010 l-am intarcat si in februarie 2011 mi s-a oprit laptele cand am inceput sa iau anticonceptionale. Deci tot ce va pot sfatui este sa fiti increzatoare si linistite, si optimiste. Laptele este stimulat si de bebe dar si de starea de bine a mamicii. Si starea de bine nu tine neaparat de starea financiara deoarece loc de munca nu mai aveam, nici unde sa locuim (singuri). Si cu toate astea Dumnezeu m-a ajutat sa fiu o mamica pregatita chiar daca am inceput foarte neinitiata. Multa multa sanatate si bucurie tuturor viitoarelor mamici. Nu va descurajati niciodata!
Semida